6,900 matches
-
CSP la catedra de filosofie? Ce-i e dat țării acesteia și de ce? O carte de publicistică, însă cu o tematică focusată pe rolul nostru de cetățeni postmoderni ai unei țări încă premoderne. O politoloagă privind spre lumea românească fără ochelari de protecție, frust, descoperă celor ce vor să vadă, traiectoria unei lumi ce se îndreaptă târâș-grăpiș dinspre lumea totalitară spre lumea liberă. Are șansa de a trăi într-un punct de cotitură a lumilor: vine dintr-o lume închisă, oprimantă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
deschise și sâmbăta și duminica, sărbătorile sunt șase pe an, concediile scurte, pauzele așijderea, și atunci scurtul răgaz de ți-l îngăduie munca este absorbit de pasiunea cumpărăturilor sau de nevoia irezistibilă de somn. Sistemul american este, crede purtătorul acestor ochelari, conceput încât toată munca americanului să se scurgă rapid în fluviul cheltuielilor, apoi iar muncești, iar cheltuiești și economia funcționează. Care va să zică, America este locul unde mașinăria funcționează iar el, cel ce muncește este o rotiță concepută să se învârtă. Nu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
reiterează mai insistent și mai lipsită de măsură, ca și cum lipsa de măsură ar fi ceea ce împinge, în ultimă instanță, la confruntarea compulsivă cu exteriorul. În orice caz, acum ei se simțeau măsurați cu atenție de arhitecți dindărătul unor perechi de ochelari cu rame fine și al unei transparențe anonime, ce ar fi putut avea și ea măsurile ei proprii - necunoscute, dar capabile să se intercaleze incognito în scenă cu acea inestimabilă putere de răsturnare ce revine necunoscutului. Cu toată prezența insolită
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
totuși - nu-i mai puțin adevărat - se poate locui fără grijă dacă ești obișnuit. Întocmai ca un cal căruia, spre a se putea deda netulburat tracțiunii în mijlocul traficului rutier amenințător, i se încropește o lume relativ stabilă și suportabilă îndărătul ochelarilor săi negri de piele, ce ecranează adevărurile mai profunde și neliniștitoare ale perspectivei. Socotea că, pentru om ca făptură funciar locuibilă de către demoni, propria-i locuire trebuia să echivaleze cu o exorcizare măcar temporară; darul din dar și tihna din
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ca familiară, ci familiarul își dezvelise dintr-o dată chipu-i hâd, rânjind la el extraterestru de străin, și cu atât mai hâd cu cât fusese exhibat ca adevăr al operei de artă. Arăta ca lupul echipat perfid cu boneta și ochelarii bunicii din povestea Scufiței Roșii. Pe Rică, prea marea intimitate cu suferința umană îl împiedicase să se lase pleoștit de sentiment, cumva imunizându-l, fortificându-l și împingându-l în schimb să-ntindă inspirat mâna către buzunarul domnului de-alături
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rezerva-i efemeră cu miros muced de penitenciar, înspre concluzia frustă, rostită însă cu vehemența omului încolțit: "noi... vrem să trăim ca voi, ce mai!" Adică te răsfeți pe canapelele Range Rover-ului deasupra noroaielor, sucești pe toate părțile lumea dindărătul ochelarilor cu ramă aurită, potriviți cu-n deget subțiat de-atâta manichiură, despici aerul și-l purici de cuvinte plesnind de noimă cu mâna-ți fără griji de albă trecută prin brățara ceasului de măsurat plictisul, doar spre a naște întrebarea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fotografie amintește de anul 1965 În Anglia: mai multe greve au blocat industria și au provocat lungi perioade de Întrerupere a electricității. Autoritățile au recurs atunci la vechile becuri cu gaz. În fotografia selectată, un domn elegant, cu gambetă și ochelari, aprinde becul cu gaz. E o fotografie alb-negru, sugerând discreție și adaptare. Alături, două superbe fotografii color, secvențe din Camera lorzilor și Camera comunelor. A treia fotografie ne privește: un grup de tineri urcați pe un gard sau un parapet
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
amânată." A trebuit să-i arăt că e o concepție melodramatică. Johan consideră asta o atitudine defensivă din partea mea. Probabil că sunt "un truditor miop". Johan îi consideră "ciclopi" pe toți oamenii muncitori și responsabili. O aluzie clară la niște ochelari de scafandru. "Ramă rotundă de ochelari în jurul meclei, cu prinzătoare de cauciuc". Îl întreb cum vede el reformarea societății. Îmi răspunde că ar trebui să oprim toată mașinăria și să ne punem pe meditat (!) jumătate de an. Am putea trăi
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
că e o concepție melodramatică. Johan consideră asta o atitudine defensivă din partea mea. Probabil că sunt "un truditor miop". Johan îi consideră "ciclopi" pe toți oamenii muncitori și responsabili. O aluzie clară la niște ochelari de scafandru. "Ramă rotundă de ochelari în jurul meclei, cu prinzătoare de cauciuc". Îl întreb cum vede el reformarea societății. Îmi răspunde că ar trebui să oprim toată mașinăria și să ne punem pe meditat (!) jumătate de an. Am putea trăi un timp din rezervele armatei. Toți
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
ianuarie 2005) La cine scrii, domn’le? Mă aflu în grădina unui restaurant bucureștean. Un prieten ține morțiș să-mi prezinte un posibil investitor, om doldora de bani, gata să finanțeze un ziar „ca lumea”. Ne cântărim reciproc pe sub ramele ochelarilor de soare. Spre finalul mesei, învârtind coniacul în paharul bulbucat, mă întreabă scurt: „La cine scrii, domn’le?” „La nimeni”, răspund. Răspunsul îl amuză. Mă amuză amuzamentul său. Deschide o mapă așezată tacticos pe masă. „Păi, uite aici articolele dumitale
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
zi de discuții. După politicoasele, protocolarele formule de introducere, m-am trezit - ca de atâtea ori în viață - făcând „ce nu se face”: i-am mărturisit dlui Pacepa starea mea de inconfort. S-a uitat la mine mai mult pe sub ochelari decât prin lentila lor, a zâmbit cu o tristețe discretă și mi-a spus: „Vă înțeleg. E normal. Din păcate nu avem timp acum să discutăm motivele reacției dumneavoastră. Haideți să încercăm să realizăm acest interviu. Dacă reușim, bine. Dacă
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
o distanță de maximum 50 de metri. (arhiva Daniel Focșa) Aerodromul Ziliștea-Buzău, 1942, la brevetarea Stelei Huțan ca pilot gradul 1. Cu spatele, comandor Tase Rotaru, comandantul școlii. În alb, instructor de zbor Stan Dănălache. Șeful comisiei, cu chipiu și ochelari de soare, general aviator Emanoil Ionescu ("Pipițu") și comandor Gheorghe Firescu. În plan secund, domnișoara din imagine are la picioare o frapieră cu sticle de șampanie, pentru sărbătorirea noilor brevetați, conform tradiției din aviație. (arhiva Stela Huțan-Palade) Aerodromul de la Roșiorii
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
absolut nici un motiv să ținem seama de dorințele "Aliaților" noștri care nu numai că nu ne asigurau nici un avantaj, ci, din contră, ne expuneau pericolului unui conflict cu Rusia, dacă luam în considerare chestiunile orientale, privite însă prin lentilele unor ochelari austrieci. Transformarea alianței, încheiată exclusiv într-un scop utilitar, într-o vastă asociație comportând, în toate chestiunile, o comunitate de interese trebuia să aibă drept rezultat provocarea exact a ceea ce acest acord juridic avea misiunea de a evita războiul. O
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
trupuri, cunoaște un adevărat triumf. În anii '50, ca un semn al noilor timpuri, psihanaliza ajunge în fine la ordinea zilei și în Franța. Vreme îndelungată puțin cunoscut, disprețuit sau redus la imaginea stereotipă de savant cu figură austeră și ochelari, Freud se încetățenește în viața francezilor. Weltanschauung-ul său întâmpină încă, nimic mai adevărat, numeroase bariere ideologice, începând cu rezervele magistrului Sartre, pentru care însăși existența subconștientului recuză principiul libertății. De asemenea, această nouă "știință a sufletului" nu întârzie să
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
unor francezi de rând", este ca și Sheila, un exemplu în acest sens. În autobiografia sa188, aceasta își amintește cât de prost se simțea în propria piele la vârsta de 15-16 ani. Plină de coșuri, prost pieptănată, prost îmbrăcată, purtând ochelari cu lentile groase, nu face nici cel mai mic efort pentru a-și îmbunătăți aspectul. La pensionul din Bourgogne unde o înscriseseră părinții săi, negustori de bâlci, și unde a rămas din 1959 până în 1962, băieții, dar și fetele își
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
harta atît de neprimitoare pentru un pîrlit ca mine, am văzut în fața mea un omuleț ciudat, care mă urmărea cu o privire amuzată. Era o prezență reconfortantă, cu statură măruntă, rotofei, cu chip bălan, surîzător, cu ochi albaștri în spatele unor ochelari cu ramă de aur. Se făcuse ora cinci, abia se crăpa de ziuă, dar omulețul apăruse îmbrăcat ca din cutie, cu un costum cenușiu, proaspăt, cu cămașă sclipitor de albă și cu un nod ireproșabil la cravată. Proaspăt bărbierit, purta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
-l prezint", dar sacul era lîngă mine și Jackie plecase. POPAS ÎN ALPI Îmi permiteți să citesc și eu " Le Monde", doamnă? Asta se întîmpla în 1964, pe plajă la Mamaia. Un bărbat îndesat, roșcovan, cu o chelie strălucitoare și ochelari cu ramă subțire, se oprise în dreptul meu, privind ziarul pe care tocmai îl lăsasem pe nisip pentru a profita cu ochii închiși de una din razele de soare ce scăldau în acest august plin de toane, litoralul. Desigur, domnule. Soția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de atâtea ori a dovedit lipsă de orientare. Autoportret, creion Autoportret, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) (Colecția Petre Buzatov) Autoportret, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) În fotoliu, creion (Colecția Muzeul de Artă București) Peisagistul, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) Copil, creion Femeia cu ochelari, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) (Colecția Ion-Radu Bălțatu) Siluetă cu pălărie, Frații, creion creion (Colecția (Colecția Ion-Radu Bălțatu) Ion-Radu Bălțatu) Odihnă, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) Femeie strângând fân, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu) Gheorghiță pictând, creion În fotoliu, creion (Colecția Ion-Radu Bălțatu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
prima expoziție de pictură de după război, lumea se interesează și unii cumpără. După două săptămâni de la deschidere, aveam jumătate din lucrări vândute. Presa foarte bună. După o săptămână de stagnare, intră, într-o zi, în expoziție un domn bine cu ochelari și gambete, ne reținu câteva lucrări, apoi din nou apare, peste câteva zile, și cumpără tot, dar fără să lase un leu aconto. Cu griji și emoții trec cele câteva zile ce mai erau până la închiderea expoziției și în penultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
oaie, cu ceapă zdrobita în pumni, apoi cinsteau din țuică de prune aromata și rupeau pe rând bucăți din turtele coapte pe plita. Vasile avea față roșie de arșiță soarelui, un rânjet puțin cam strâmb, ochii mici ascunși parcă după ochelarii de râma din plastic, cămașă de cânepă pătată la guler, cu mânecile roase în coate, ițari cu agățători pentru opinci, încinși cu un chimir lat de piele. Brațele lui erau groase ca niște trunchiuri. Era cam stângaci la treburi, dar
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dărâma niciodată, iar ploaia nu pătrunde în interiorul lor, apa scurgându-se pe poalele netede ale acestora. Zâmbește fericit în colțul gurii când termină fiecare capita, lăsând să i se vadă dinții mărunți, frumos arcuiți, iar soarele îi bate în sticlă ochelarilor fumurii. Brațele îl dor parcă pentru că palmele lui nu mai sunt destul de puternice ca să aducă fan prea mult. Până la următoarea capita, potrivește fânul în furca, cântărindu-l cu grijă, curățându-l ușor de scaieți. Îi place muncă la câmp, îi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cu greu, de-a lungul patului, după ce a deschis televizorul. În mână apucă la întâmplare un ziar pe care începe să-l citească dintr- un capăt în celălalt. Nu scoate o vorbă, nu comentează nimic, stă, citește, cântărește, meditează, apoi ochelarii îi luneca încet-încet pe nasul puțin deviat spre stânga și adoarme încet cu “Scânteia” pe piept, îmbrăcat în haine de muncă. Anica îl strigă: - Gheorghe!... Gheorghe!... Școală, Gheorghe, școala să fac patul!.. Gheorghe sforăie ritmic și, pe chipul lui blând
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cerul verii, alcătuiesc un tablou feeric de umbre și lumini. Pe malul abrupt al apei, o tânără pescuiește cu un băț de trestie, peștișorii mici, aurii. Pe cap poartă o frumoasă pălărie de paie, iar ochii îi sunt protejați de ochelarii mari de soare. Pantaloni pescărești de un bleu-ciel, picioare goale, maieu decoltat lasă să-i expună soarelui brațele marmoreene, picioarele lungi și subțiri. Undita atârnă ușor în apă, iar pluta salța zglobie în unduirea valurilor. Pe jos, lângă picioarele-i
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
poate nici nu avea prietene printre fetele de vârsta ei. Lăură își ridică privirea de pe pluta unditei și privi în aval către un băiat care vâslea într-o luntre cioplita dintr-un trunchi de salcie. Ea îl privește atent peste ochelari, imitând îngrijorarea tânărului care îi zâmbește în colțul gurii. O ciocârlie își cântă trilul între trestii, în timp ce băiatul ocolește cu barca un pâlc de papura. O clipă privirile lor se întâlnesc; lumea lor, din dimineața aceea, devine deodată
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
îi aruncă o privire amuzantă și îi întinde iarăși sticlă. -Sigur nu mai vrei o înghițitură? Lăură îl refuză politicos. -Îmi pare extrem de rău, eu detest alcoolul. Lăură se sprijină de trunchiul unei salcii, întoarsă puțin spre el, dându-și ochelarii de soare de la ochi. Băiatul o privește mai atent, îi studiază genele, gură, observând-o pe fata cea serioasă care pare cam îndrăzneață. Între ei se așterne tăcerea. Dinspre munți, coboară încet norii, aducători de ploaie. Soarele se ascunde agale
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]