6,787 matches
-
s-a întîmplat. În schimb, mi-am adus aminte ce pățisem la școala de corecție când un supraveghetor bădăran, ca să mă pedepsească, mă silise să mă dezbrac în pielea goală și să mă urc pe o masă, pe care o ocolea lovindu-mă de câte ori putea peste testicule cu nuiaua, în timp ce colegii mei se prăpădeau de râs. Pe coridor, dacă ieșeam, aveam impresia că văd în ochii celor cu care mă întîlneam un avertisment ironic: "Daniel Petric, ești un om terminat. N-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
afront: "Măcar dacă ar fi fost o glumă bună". Pe măsură ce și-au revenit din perplexitate, au plecat unul după altul până ce m-am trezit singur. Uluit. Ce se întîmplase? Numai această reacție n-o prevăzusem. În zilele următoare m-au ocolit din nou și, treptat, a trebuit să înțeleg de ce: în ciuda asigurărilor mele, ei doreau să creadă că Bătrânul exista în sala cu oglinzi. Nu se puteau dispensa de el, de fascinația și de teama pe care le-o inspira imaginea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
făcuse seară. Bătrânii ieșiseră din camere să se plimbe, dar nimeni nu se apropia de mine. Cum mă îndreptam spre cineva, respectivul se grăbea în altă parte. Până și Domnul Andrei s-a ferit, jenat. Numai Mefista nu m-a ocolit. M-a măsurat liniștită și am invidiat-o pentru calmul ei. Furios și oarecum speriat, am tras concluzia că Arhivarul, când mă lăsase singur, spusese ceva despre mine, deoarece și Aristide, care zorea spre ieșire, m-a anunțat fără nici o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
parcă o luciditate sporită. Priveam marea și mă tot întrebam unde îmi pierdusem dalta, fiindcă vroiam să mă duc pe țărm unde luna scălda Stâncile într-o lumină neobișnuit de intensă. Intre pietrele funerare din cimitir nu m-ar fi ocolit nimeni. Morții sânt întotdeauna mai cuviincioși. Și în timp ce stăteam la fereastră, m-am pomenit asediat de furnici. Niște furnici roșii, obraznice, care intraseră printr-o crăpătură din zid și, mișunând prin cameră, mi se urcau pe picioare. Trebuia să ridic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
victorios. Iar ura și prostia sunt cele mai grave boli ce macină omenirea... - Înțeleg, domnule, dar eu m-am lăsat sedusă de partea fru- moasa a lucrurilor. Cu puterea mea puțină, eu nu înțeleg de ce oa- menii nu reușesc să ocolească răul. Nu vor, nu sunt în stare, nu văd, nu-și dau seama că Pământul îi încape pe toți, iar Soarele îi luminează și îi încălzește pe toți... - Am să-ți răspund printr-o zicere, pe care oamenii o folosesc
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
ci din schelete metalice și acoperișuri din folii din plastic. Însă un plastic foarte rezistent, nu din acela ce se sparge în clipa în care l-ai atins. Acele folii fac față chiar și furtunilor, de care zona nu este ocolită. În ziua vizitei noastre, foliile erau făcute sul, pe laturile acoperișurilor. - Nu e dificil să te urci la așa o înălțime ca să strângi foliile, Henri? - Nu, fiindcă nu se urcă nimeni pe acoperiș. De strânsul și de înșiratul foliilor se
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
faza postmodernă a capitalismului. Literatura a devenit un fel de artizanat, iar cărțile se vând prin metodele obișnuite de marketing. Să fie oare capitalismul și comunismul frați gemeni? Cotidianul, 27-28 aprilie 2002 Câini cu covrigi în coadă — Nu știu de ce ocolești subiectele politice. Mai ales când vorbești despre Franța, țara unde trăiești. Te ferești de politică precum dracul de tămâie! se hlizește Pastenague, satisfăcut, ca întotdeauna, când reușește să mă pună în încurcătură. Ia și tu exemplu de la unul ca Nicolae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
învățătură, am insistat pe lângă părinți și în special pe lângă mama să mă dea mai departe și m-a dat la gimnaziul mixt din Târgu Frumos, unde am intrat pe o gaură din gard pe unde intrau câinii ca să nu mai ocolesc până la intrarea principală și văzându-mă niște colegi mai mari din șșcoală că sunt de la țară, au făcut haz mare și mi-au răsucit pălăria pe cap, ca la roata norocului. Tot de la această școală îmi amintesc că am stat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mai spontană, mai receptivă la cotidian, abordează subiectele mai "delicate". Sigur, nu tot ceea ce spun autorii este inedit. Nici n-ar fi fost posibil. Avem noi înșine o anumită imagine despre Japonia, formată în majoritate din stereotipuri. Cartea nu le ocolește tocmai pentru a le verifica validitatea. Știm, astfel, că mecanismele societății nipone funcționează ireproșabil. Roxana și Cătălin Ghiță dau exemple concrete. Vedem, spre exemplu, cum serviciile de stat sau private fac totul pentru a veni în întâmpinarea nevoilor cetățeanului. Japonezul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
singur, povara necruțătoare a sublimei sale irepetabilități nu îl apasă: el este o fugară expresie a unui subiect colectiv, care, în acest moment, l-a ales pe el drept recipient. Obsesia afirmării de sine, încrâncenarea de a ataca redute îl ocolesc. De aceea forța lui va fi tot timpul superioară celei individuale, care îl susține pe european. Poți învinge un leu care îți iese în cale, dar cum poți lupta împotriva nisipului care, ridicat de vânt, te învăluie din toate părțile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
stăpânească limba japoneză. Scaunul Realitatea este o simplă iluzie, însă una foarte persistentă. Albert Einstein Aici, la înălțime, se simțea și mai puternic soarele, prea cald pentru începutul de octombrie cast și șovăitor. De jur împrejur, culorile se încăpățânau să ocolească cele șapte coline care unduiau domol, așa cum numai dealurile japoneze știu să o facă, în aerul subțire. "De aceea se numește locul acesta Nanatsumori" îmi spusese pe drum Mr. Moon, cu eternul său zâmbet, extaz al iepurașului din vechea legendă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lumea întreagă". Nici eu nu mă numesc Leonard Cohen. Faptul că sunt îndrăgostită de el nu mă face, din păcate, părtașă la aripile creației poetice, ce să mai vorbim de cea muzicală. Și strălucirea eseistică a domnului Pleșu m-a ocolit: țineți minte nu-i așa? memorabilul său pasaj despre toaletele japoneze, cea modern-robotizată și cea tradițional-ritualizată, puse față în față? Nu are rost să mă ascund: de când am venit în Japonia, am crescut în mine, cu tandrețe, această obsesie pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pricina. Nimic. M-am ridicat, m-am așezat din nou, am apăsat, răsucit. Tot nimic. M-am foit pe colac, la stânga, la dreapta, am contemplat minute bune peretele gol, doar-doar se va pogorî și asupra mea grația. Grația m-a ocolit. Deja, dincolo, se făcuse liniște. Percepeam prin ușa închisă o încordare nefirească. Momentul inevitabilului nu mai putea fi întârziat. A trebuit să ies, învinsă. Am ieșit, deci, cu capul plecat, în tăcerea pe care doar țipătul de uimire, ascuțit și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Omul a existat, există, încă, în memoria multor locuitori ai satului: sfătos, hâtru câteodată, însă vânjos și harnic, generos, dar și cumpătat... Crunt lovit de soartă. Scăpat din două războaie, deși nu s-ar spune că moartea l-a cam ocolit, și, revenit acasă ca să-și îngroape fiii, nepoții și doi strănepoți, răpiți vieții de-o boală făr’ de leac și cruțare. Și, cu toate acestea, rămas mereu drept, în picioare, primind mângâierile și vorbele bune ale tuturor, dar nevoind să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe umăr și, în poziția aceasta, se îndreaptă amândoi către ieșire. În tocul ușii, primul secretar îi strânge o dată mâna și, cu aceeași bătaie prietenească pe umăr, ține să adauge: „Și, dacă mai sunt probleme, vă rog să nu mă ocoliți. Respectele mele !” Ușa s-a închis. Toți cei aflați în antecameră au amuțit, au uitat complet de ei. După scurgerea momentelor de derută, secretara tehnică, prima care a reușit să și vină-n fire, îi zâmbește profesional. Apoi, anunță pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sau Boney M, nu-mi mai aduc aminte. Caseta s-a plimbat peste tot și i-a bucurat pe mulți. Sau chestia cu ... hai, sănătate și bine ne-am întâlnit, săru’ mâna și când mai veniți pe-aici nu mă ocoliți, poftiți cartea mea de vizită” “Mulțumesc” “Săru’ mâna!... Sau chestia cu Nicușor Melinte și cu tipa care-i solicita o întâlnire. Ce poantă dură! Ți-amintești? Am zis odată în emisie că nu știu care studentă cere pentru el melodia populară “De
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
observat. Erau doi, un el și o ea, destul de tineri; veneau din față și sporovăiau. Înaintam alene, fiecare în ritmul lui. Ne apropiasem destul de mult unii de alții, aproape că ne in ter sectasem și eu, in stinctiv, le-am ocolit privirea, pentru că așa-s eu, nu știu să privesc oamenii în ochi. Și atunci s-a întâmplat. Dintr-odată, ea s-a îndepărtat puțin de el, s-a dus la un copac de la marginea drumului, a cules din el două
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
creste în spatele primelor, dându-se la o parte, cu sfială. Nori albi și cenușii, vălătuciți. Găuri de cer albastru strălucitor. Au trecut în Franța, în același peisaj. Un munte părea să le închidă drumul, ca un uriaș ciclopic. L-au ocolit și orizontul s-a deschis din nou spre alte creste, în spatele cărora se ghicea umbra altora. Înzăpezite toate. Mai jos, hlamida întunecată a brazilor deși. Mai jos și mai aproape, pășunile. În dreptul cheilor Cluses, au părăsit autostrada, întorcând la stânga. Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se ridicau din pupa și travers, iar Jim putea vedea șirul de marinari stînd la prova, așteptînd să-și ocupe locurile În cuterul vaporului. Un tanc japonez Înainta de-a lungul Bundului, șenilele lui scoțînd scîntei pe liniile de tramvai. Ocoli brusc un tramvai abandonat și strivi o ricșă de un stîlp de telegraf. Desprinzîndu-se dintre rămășițe, o roată deformată se rostogoli pe drum. Se rostogolea alături de ofițerul japonez care comanda trupele de asalt, cu sabia ridicată, de parcă ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sîngele? Părăsind grădina, Jim Își trecu bicicleta prin ușa verandei. Apoi, făcu ceva ce Își dorise - să se urce pe bicicletă și să se plimbe prin camerele oficiale, pustii. Imaginîndu-și Încîntat cît de șocați ar fi fost Vera și servitorii, ocoli cu Îândemînare biroul tatălui său, intrigat de urmele pe care le lăsau roțile pe covor. Se ciocni de birou și dărîmă o lampă de masă cînd coti pe ușă și intră În camera de zi. Stînd În picioare pe pedale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
minut. Casa fusese proprietatea unui stomatolog belgian. În biroul lui, sub diplomele Înrămate, se găseau niște dulăpioare albe, conținînd zeci de seturi de dinți. În Întuneric, rînjeau spre Jim ca niște guri lacome. Jim străbătu sufrageria și ajunse În bucătărie. Ocoli balta de apă din jurul frigiderului și, cu un ochi de expert, cercetă rafturile cămării. Spre nemulțumirea sa, acestui stomatolog belgian și frumoasei lui consoarte le plăcea mîncarea chinezească - ceva pe care părinții lui rareori puneau gura - iar cămara era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
erau ciudat de liniștitoare. Marinarul Îi pipăi toate oasele din trup, de parcă ar fi căutat ceva prețios. Prin ușa deschisă, Jim văzu o barcă zburătoare gata să se ridice de pe Baza navală aeriană. O barcă japoneză de patrulare Închisese canalul, ocolind cu grijă curenții care formau vîrtejuri mari de apă În jurul grupului de cargouri. Jim privi din nou spre oala care fierbea, simțind mirosul amețitor de grăsime arsă. Brusc, Îi trecu În minte că acești doi marinari americani ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
inflamate. Timp de zece minute, soldații japonezi se certară Între ei În timp ce șoferul așteptă Împreună cu doctorul. Își făcură apariția doi prizonieri britanici mai importanți, care intrară În discuție: — Lagărul Woosung? Nu, nu, nu... — Cine i-a trimis? În starea asta? Ocolindu-l pe doctorul Ransome, ei se apropiară de camion și se uitară la deținuți prin norul de muște. În timp ce Jim pocni din călcîie și fluieră pentru sine, Îl priviră indiferenți. Santinelele japoneze deschiseră poarta de sîrmă ghimpată, dar deținuții britanici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ai mutat, eu plec în Canada, până vinerea viitoare trebuie să-ți găsești garsonieră, bine?! și ei se știu de mult și vine o vreme când vorbele sună tăios după momente de pauză și de privit în lateral și de ocolit subiectul care plutește în aer și intoxică orice discuție, Pinochio se simte prost și nici nu are încă banii, te împrumut eu, lasă... Baby? îmi dai tu dacă-mi găsesc ceva? îți dau. Pinochio și Prințesa Miau-Miau au umblat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
născuți să nu se atingă de ei. 29. Prin credință au trecut ei marea Roșie ca pe uscat, pe cînd Egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghițiți. 30. Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite șapte zile. 31. Prin credință n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiți, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoință. 32. Și ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aș vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]