5,945 matches
-
o formă de neocolit a servituții. Iar când Immanuel Kant, acest înnoitor al filozofiei, acest „antidogmatic” prin revoluționarul său „criticism”, vorbește de Datorie - die Pflicht - ca o sarcină majoră, ineluctabilă a omului moral, are în vedere, într-un fel, acest orgoliu de care vorbim și care adesea este prost înțeles, ca ambiție sau vanitate pur și simplu. Aș spune, ca să rezum: orgoliul de a fi „asemănător” cu ceilalți! Orgoliul de a fi în Istorie, în existență, orgoliul de a atinge ceea ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de Datorie - die Pflicht - ca o sarcină majoră, ineluctabilă a omului moral, are în vedere, într-un fel, acest orgoliu de care vorbim și care adesea este prost înțeles, ca ambiție sau vanitate pur și simplu. Aș spune, ca să rezum: orgoliul de a fi „asemănător” cu ceilalți! Orgoliul de a fi în Istorie, în existență, orgoliul de a atinge ceea ce se cheamă adevărata „individualitate”, element constitutiv al profilului european. 6 Debutul literar, cu Francisca, ce a avut loc în septembrie ’65
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
majoră, ineluctabilă a omului moral, are în vedere, într-un fel, acest orgoliu de care vorbim și care adesea este prost înțeles, ca ambiție sau vanitate pur și simplu. Aș spune, ca să rezum: orgoliul de a fi „asemănător” cu ceilalți! Orgoliul de a fi în Istorie, în existență, orgoliul de a atinge ceea ce se cheamă adevărata „individualitate”, element constitutiv al profilului european. 6 Debutul literar, cu Francisca, ce a avut loc în septembrie ’65, a fost într-adevăr târzia și decisa
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
într-un fel, acest orgoliu de care vorbim și care adesea este prost înțeles, ca ambiție sau vanitate pur și simplu. Aș spune, ca să rezum: orgoliul de a fi „asemănător” cu ceilalți! Orgoliul de a fi în Istorie, în existență, orgoliul de a atinge ceea ce se cheamă adevărata „individualitate”, element constitutiv al profilului european. 6 Debutul literar, cu Francisca, ce a avut loc în septembrie ’65, a fost într-adevăr târzia și decisa mea intrare în maturitate. A fost „cadoul” existenței
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce voia... acel tinerel?! Nu și-a supraapreciat el capacitățile creatoare sau nu cumva „s-a grăbit”, vrând să intre în polemică creatoare cu prea multe „partide literare”, cu prea diverse și înrădăcinate credințe și tradiții autohtone? Și, mai ales, orgoliul de a vrea să „inoveze” aici, pe solul național, când e știut că arta și literatura română, tânără și încă nesigură de propriile-i fundamente - sau ieșită dintr-un proces de evoluție mai degrabă neorganică, în salturi - avizată deci să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
situat în filiația celor mai mari prozatori naționali sau europeni: Faulkner, H.P. Bengescu, Liviu Rebreanu. Cununa a fost „masa rotundă” în jurul romanului organizată de Matei Călinescu și patronată de Șerban Cioculescu, directorul Vieții românești, cu participarea unor critici de marcă. Orgoliul meu a fost hiper-satisfăcut și „spaima”, mai ales acea spaimă - a mea și a clanului meu burghez, îngenuncheat și maltratat de noii stăpâni! - aproape stinsă. (În zone afunde, ale subconștientului, ea, marea spaimă, continua să „se miște” însă, ca o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dictatură politică și militară, cum le-a trăit, secolul trecut, numeroase și trecătoare, în Grecia și în statele Americii latine; acest lucru nu ar fi fost, în esență, dăunător națiunii noastre, tradiției și culturii ei. În fapt, lupta crâncenă și orgoliul „lor”, al comuniștilor, era „omul nou”, o mască utopică în dosul căreia se ascunde vechea tendință a popoarelor ruse de a destabiliza instituțiile tradiționale și specifice popoarelor subjugate, în limbaj modern, un fel de lavage de cerveau, o distrugere a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și tulburări enorme, nestinse definitiv nici până azi. (Bush astăzi își bazează popularitatea și succesul mediatic și a îndrăznit cele două războaie asiatice, terminate iute și pozitiv, nu numai pe nevoia de petrol, dar, în primul rând, pentru a vindeca orgoliul american de cicatricea vie și profundă a „dezastrului Vietnam”, care a marcat cel puțin o generație întreagă, cea a „anilor ’60”, la modul profund!...Ă Tot în rol de intermediar, de „misit diplomatic”, Ceaușescu - iarăși după revista Der Spiegel - a reușit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fost era extrem, „revoltător” de ambițios, de „lipsit de simțul realității”: a vrut, „deodată”, o carieră care să împletească, să confunde chiar cariera cu munca, iar acestea „două” să-i justifice, poate chiar să-i „lumineze”!, vocația, iar ea - o, orgoliu nemăsurat al tinerilor, al unora! - să-i poată „sluji” drept destin. Având pentru destin o înaltă, nemăsurat de înaltă părere, o „credință” aproape, rânduindu-se astfel fără ezitare și fără a simți în nici un fel „ridicolul”, în seria nesfârșită a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
explicația noțiunii de „muncă” din esența lui Goethe, dincolo de coloratura ei severă, protestantă. Și, de fapt, ambiția tinerelului zăpăcit care eram înainte de debutul târziu editorial a fost aceea de a refuza orice „muncă” în afara celei care „îmi era destinată”, un orgoliu în discrepanță aproape totală cu o vreme socială în care străduința milioanelor este de a-și găsi un loc de muncă, un loc, o muncă pregătită și „înghețată” încă înainte ca ei să-l ocupe, s-o adopte, „înghețată” încă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a unui „roman de idei” și aplauzele publicului și ale criticii! Nu, un cu totul alt „țărm”, ne-atractiv, de ne-invidiat, o postură creatoare ce nu va stârni aplauzele doamnelor intelectuale, și nici pe ale analiștilor literari închiși în orgoliile lor universitare sau nu; un liman apt de a stârni, ciclic, în mintea celui ce-l atinsese, ce-l crease într-un fel, și marele microb al îndoielii!... E, de fapt, ultima metaforă puternică a primului meu roman ce trebuia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și Stendhal, e drept, și Balzac. Dar... la Balzac și mai ales la uriașa sa putere de creație și construcție nu cutezam să ridic ochii! Balzac e, de altfel, dominant și unic - chiar printre cei mari! -, prin acea „ambiție”, acel orgoliu supradimensionat în cazul lui, orgoliu de care a râs chiar și Papa literaturii franceze a secolului al XIX-lea, Saint-Beuve, acela nu numai de a picta caractere și moravuri - o mai făceau și alți contemporani, la fel de bine, uneori! -, ci, pur
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Balzac. Dar... la Balzac și mai ales la uriașa sa putere de creație și construcție nu cutezam să ridic ochii! Balzac e, de altfel, dominant și unic - chiar printre cei mari! -, prin acea „ambiție”, acel orgoliu supradimensionat în cazul lui, orgoliu de care a râs chiar și Papa literaturii franceze a secolului al XIX-lea, Saint-Beuve, acela nu numai de a picta caractere și moravuri - o mai făceau și alți contemporani, la fel de bine, uneori! -, ci, pur și simplu, de a reflecta
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dacă ar fi făcut-o - sau o vor face! - ei, ea va fi adevărata „eliberare a clasei muncitoare și se va realiza mult visata înfrățire între intelectuali și muncitori!...”. Să fie, oare, adevărat?! Și... ce a rămas din toate acestea? Orgoliul unor actuali mari șefi de intreprindere sau oameni de stat francezi ce se revendică de la ’68, de la spiritul soixantehuitard, de la acea mișcare a studenților care a ocupat Sorbona și străzile din jur, câteva săptămâni, trăind un fel de feerie poetico-revoluționară
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
chiar „modelul” ei este încă viu în mintea unor foști troțkiști, maoiști sau doar foști membri ai acelui P.C.F. care, după cum s-a adeverit cu câțiva ani în urmă, a primit ani în șir subsidii grase din partea U. Sovietice! - dar „orgoliul”, ca să nu zic disprețul intelighenției franceze față de noi, intelectualii din Est, și mai ales față de scriitorii români, a rămas! S-a observat acest lucru și după revoluție, când Franța nu a deschis o librărie de carte franceză într-o țară
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
francezi sau spre nu importă cine! Am învățat mult de la ei, e drept, mai ales de la vechile culturi occidentale, dar eu sunt încă o dată profund convins că am ajuns la reala, deplina maturitate națională și e cazul să ne asumăm orgoliul, dar și servituțile unei culturi, unei creații majore! Mai trebuie să spun că în anii care au urmat demisiei mele și excluderii din establishment-ul literar românesc, în anii reculziunii, ai exilului intern - ’72-’77 -, apoi în anii interesanți și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prima junețe, este acela de a încerca ceea ce numesc eu „exercițiile de radicalizare”, adică de a întoarce pur și simplu pe dos o problemă, o situație, un fapt, oricât s-ar dovedi această „nouă perspectivă” „jenantă” sau chiar compromițătoare pentru orgoliul sau vanitatea mea și a „rațiunii” mele, pentru bunul meu instinct social. M-am înșelat eu?!... S-au înșelat, se înșală ceilalți?! Dacă e adesea dificil să răspunzi „onest” la o asemenea dilemă, atunci când ea te privește doar pe tine
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
personale, nemaivorbind de cei cărora propria vanitate le joacă nu puține feste și care, voit sau, mai știi, poate chiar nevoit, mai mult sau mai puțin involuntar, „aranjează” trecutul propriu, dar și istoria, în funcție de acele o mie-și-una de pârghii ale orgoliului!... sau încercând să „repare” greșeli absente sau lașități ale propriului trecut și, atunci, asistăm la producția atâtor „jurnale” în care constatăm stupefiați că am avut „o grămadă” de contestatari, de revoltați față de ororile și absurditățile regimului. Toate acele „gânduri de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mască, machevializându-l și atribuindu-i o dublură ideatică și un dar genial de teatralitate umană și politică! Iată că „scepticii” - atât cei contemporani, scepticii români de atunci, cât și scepticii în general - devin din „realiști” - și realismul este atributul și orgoliul lor prim! - niște naivi de fapt, inși ce-și iau în serios propriile fantasme. Dovadă: faptul că s-au „trezit prea târziu” atunci când și ei, și toată suflarea românească și-au dat seama că „noile discursuri” și directive de după ’71
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
existenței națiunii noastre in nuce, într-o fastuoasă potențialitate, de parcă zeii națiunii noastre au luptat ei înșiși cu forțe „sceptice și indiferente” pentru o cauză pe cât de „utopică”, pe atât de „romantică”! Aceste populații, încreștinate o dată cu bulgarii, au ivit târziu „orgoliul” propriei scrieri, capii ei, indiferent dacă la nord sau la sud, au trebuit să dea dovadă de o insistentă și măestrită viclenie pentru a ne putea „strecura” printre atâtea seminții ce au talăuzit și vegetat pe plaiurile noastre, poate prima
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mitologic, adică spirite reprezentative și animatoare a unei zone, a unor elemente naturale sau populații! Și-apoi vitalitatea noastră extraordinară care se exprimă, în mod esențial, tocmai prin aceste „genii”, foamea noastră de literă, de gând, de creație, ca și orgoliul nostru, care pe mulți ne face să credem - și Mircea Eliade a fost unul dintre aceștia! - că noi, cei din estul Europei, vom fi aceia care ne vom încărca de simbolurile și artele unei Europe obosite, uzate poate de timp
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sfârșitului de secol al XIX-lea, ignorat și zeflemisit de mândrele universități, „de ce mai avem nevoie de zei? Umbra supraomului s-a apropiat de noi!...”. Iată, poate în forme indirecte, regăsirea dumnezeirii, reapropierea de un Dumnezeu „mort”, reînviat însă de orgoliul poetic uman, cel care își asumă existența, întreaga Existență, îmbătat de bucuria lucidității de a fi, Gând și Stăpân al Realității vizibile și invizibile. Ne cerem iertare de majuscularea atâtor substantive pretențioase, o facem însă tocmai contagiați de Maestrul nostru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ale geniului poetic. Poezia văzută aici ca „o altă rațiune”, o „iraționalitate” care, alături de orgolioasa și dominanta rațiune a ultimelor secole, ne ajută nu numai să înțelegem, dar și să fim! În plenitudinea ființei noastre, actuale și eterne, în acel orgoliu pe care înșiși Zeii îl așteaptă din partea noastră, recompensă a „răbdării lor” față de limitele noastre, recompensa propriei lor realități! O realitate, iată, în altă „realitate”, un „cerc care se închide în alt cerc”, creând „relieful” real al lumii... atât cât
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a expresiei și ar fi mai puțin antisemitism. Poate că nu atât democrația (articolul hotărât e o mistificare) merită a fi salutată, cât o frumoasă vitalitate societală. Un punct de echilibru între imperative ale coeziunii și posibilități de secesiune. Între orgoliu național și spiritul descurcăreț individualist. Legea poate fi păcălită, guvernanții disprețuiți, statul luat în derâdere ca fiind în plină descompunere morală, dar societatea continuă să funcționeze cu ajutorul acestei stranii virtuți: patriotismul de chiulangiu. În fața dușmanului, uniunea sacră se reinstalează, oamenii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai mult cu cât, în momentul acela nu știi că sunt vitale), care țin de contingențe idioate, dar pe care adversarul sau comentatorul se vor grăbi să le impute unei mașinațiuni tenebroase sau unor intenții machiavelice atît de mare e orgoliul inteligenței noastre. Ea s-ar simți vexată dacă ar fi nevoită să pună unele consecințe grave pe termen mediu și lung pe seama unui simplu zvâcnet din bărbie sau pe a unui moment de absență. Che Guevara abia ajuns în Bolivia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]