8,224 matches
-
a caracteriza regatul Iudeii. Orientul ortodox, cu mozaicul său de biserici autocefale și cu ideea sa că fiecare comunitate locală manifestă întreaga Biserică sugerează că operațiunea nu trebuie lăsată pe seama Sfântului Duh. Fiecare provincie cu capitala ei, fiecare națiune cu patriarhul său. Există vreun crez care se poate grava în vreme fără lestul unei națiuni care-l stabilizează și-i dă forță în același timp? Nu înrădăcinarea în sol, precum și unele forțe subterane puțin cunoscute sunt acelea care-i permit unei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
face parte din Biserica siro-malabară, dacă nu cumva din rivala ei siro-malenkară, le cam încurc. Complicați și creștinii ăștia din India: între catolici, ortodocși și iacobiți eu mă pierd întotdeauna. Unii, din statul Tamil Nadu și din Kerala, țin de patriarhul siriac al Antiohiei, alții de Sfântul Scaun de la Roma. Imposibil de tranșat. Debarcând acolo, portughezii au ars arhivele acestor eretici. Reverendul manifestă indulgență pentru nepriceperea mea dar mă bate iar la cap cu cauza lui dreaptă. Vă dați seama? Biserica
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mult. Există o dispoziție administrativă a Bisericii romane pentru a justifica aceste gesticulații păgâne. Ce bine că nu-s papă! Bigota ucraineancă pe care am văzut-o acolo m-a iritat și mai mult decât schimburile frățești de lovituri dintre patriarhul ortodox și omologul său armean (care s-au încăierat în penultima sâmbătă a Peștelui, în cursul ceremoniei aprinderii Focului sacru, pentru a tranșa cui îi revine dreptul de a trece primul, printr-o ferestruică a ediculului în care erau închiși
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nedemonstrabilul este în deplin acord cu inconciliabilul. În afară de faptul că nu există răspuns corect la o întrebare greșită, instinctul de conservare împinge spre cea mai extremă prudență. Se spune că Harun al-Rașid, l-ar fi întrebat într-o zi pe patriarhul Timotei I care religie poate fi socotită ca adevărata religie. Dacă acesta din urmă răspundea "A mea, creștinismul", ștreangul nu era departe. Dacă răspundea "Islamul", nu-i mai rămânea decât să se convertească. Patriarhul a dejucat capcana răspunzând: "Este cea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi întrebat într-o zi pe patriarhul Timotei I care religie poate fi socotită ca adevărata religie. Dacă acesta din urmă răspundea "A mea, creștinismul", ștreangul nu era departe. Dacă răspundea "Islamul", nu-i mai rămânea decât să se convertească. Patriarhul a dejucat capcana răspunzând: "Este cea care-i cel mai mult pe placul lui Dumnezeu cel milostiv". Bună portiță de scăpare. Eu unul m-aș ralia cu drag următoarei banale circumspecții: compararea faptelor. În niciun caz a textelor. Oricine știe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
anul 1473 s-a început Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei, Letopisețul lui Ștefan cel Mare”. În același an se copiază, la porunca domnului, Cuvântul de laudă Sfinților Marilor și Întocmai cu apostolii, Împărați Constantin și Elena, opera ultimului patriarh al Bulgariei, Eftimie de la Târnovo, în felul acesta, păstrându-se în Moldova opera unui mare scriitor bisericesc din Evul Mediu. Urmărind desfășurarea evenimentelor, Ștefan și-a dat seama că turcii nu sunt în stare să întreprindă nici o acțiune militară împotriva
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și în basmele noastre este vorba de împărat și nu de rege. Spre Bizanț ne-au împins și ocupanții scaunului pontificat. Marea Schismă din 1054 a fost ignorantă de oamenii de rând, fiind o afacere între doi ierarhi - papa și patriarhul Constantinopolului, încât românii nu s-au simțit rupți de Roma. Peste două secole, Ioniță Caloianul, năzuind să obțină recunoașterea titlului de țar, s-a adresat lui Inocențiu al III-lea, căruia îi scria că el merită acest titlu ca urmaș
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Poartă, ceea ce însemna ruptura cu colosul de la sudul Dunării. Cu un an mai târziu, în 1474, călugărul Iacov de la mânăstirea Putna, copia, din porunca lui Ștefan cel Mare, un Sbornic, care cuprindea și Panegiricul împăraților Constantin și Elena, întocmit de patriarhul Eftimie de la Târnovo în secolul al XIV-lea. După cum remarca Emil Turdeanu, Panegiricul fusese destinat de Eftimie țarului bulgar Ivan Șisman. Iacov a scos din copia sa numele țarului, ceea ce arată că aceasta era destinată spre lectură lui Ștefan cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aproape 7.000 de pagini și adunând peste 360 de scrieri, 90 la sută de autori bizantini din toate epocile (peste 70 de autori !), dar și vreo 20 de texte de autori bulgari, între care scrierile celor ce alcătuiesc mineele: Patriarhul Eftimie (cel mai mare scriitor bulgar al Evului Mediu)”. Se punea, astfel, la dispoziția cărturarilor Moldovei “aproape tot ce agonisiseră sârbii și bulgarii în trei-patru secole de ucenicie la Bizanț și adăogaseră ca operă proprie.” Marile minee de lectură de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
A. Tacu din satul Boboești, com. Pipirig, jud. Neamț, ce locuia în casa parohială a bisericei Mavrogheni, m-am întâlnit cu profesorul S. Mehedinți, care scos din casa sa str. Dtrie Racoviță, nr.12, i-au dat ori Mitropolitul ori Patriarhul, o odăiță ori două în care să locuiască în casa bisericei Mavrogheni. Și am vorbit cu el aproape o jumătate de zi. Întâi mi-a spus că-i fericit că s-a întâlnit cu mine, că umblu în portul național
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Domnului, Ocrotitoarea României”. Apoi vezi pictați Înaintașii noștri sfinți: Sf. Daniil Sihastru, Sf. Ioan Iacob Românul, Ștefan cel Mare și Sfânt, Constantin Brâncoveanu cu fiii lui și sfetnicul, Sf. Ioan de la Suceava și alții. Pe peretele dinspre asfințit sunt pictați Patriarhii noștri Români care au stat În fruntea Bisericii, conducând mai departe credința Ortodoxă. Ei sunt: Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu. Privind și admirând, iată, se deschide o ușă. Intră părintele superior Arhim. Ieronim Crețu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
riscam să nu intru. Așa că mă mulțumeam și cu atât decât deloc. E bun și Încă foarte bun și atât. Dumnezeu avea grijă să nu mă păgubesc că nu pot intra. Intram. Slujba se ține de greci și ruși Împreună cu patriarhul Ierusalimului. Toată slujba este ținută În limbă străină (greacăă și altele. Pe noi, românii, de câțiva ani nu ne primesc. Am Înțeles că grecii nu ne Îngăduie din cauză că ai noștri au ridicat un nou așezământ românesc la Ierihon, ca atunci când
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
susține că Episcopia Hușilor a luat ființă în timpul domniei lui Ieremia Movilă, adică după 1595 și înainte de 1599. Unii autori consideră că „data cea mai probabilă a inaugurării episcopiei trebuie căutată între 15 septembrie și 15 octombrie 1598”. Dar Scrisoarea patriarhului Meletie Pigas din 3 noiembrie 1598 arată demersul lui Ieremia Movilă către Patriarhie, prin care ceruse recunoașterea Mitropoliei Moldovei ca arhiepiscopie și necesitatea înființării unei noi episcopii. Nicolae Iorga a evidențiat argumentul politic ce a stat la baza înființării ei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
era necesară o biserică de rang înalt, mai ales că în zonă au fost zidite o biserică (1495) și o curte domnească, ce păstrau tradiția ștefaniană în spiritualitatea locală. Scrisoarea din 8 noiembrie 1598 arată că faptul fusese deja împlinit: patriarhul își exprima bucuria „că s-a mai hirotonit și alt episcop în Moldova”, care, dată fiind încadrarea cronologică, nu putea fi decât cel al Hușilor. Întâiul episcop cunoscut la Huși a fost Ioan, pomenit în hrisovul lui Ieremia Movilă din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de case, cu o biserică frumoasă și au un preot de mir”. În 1632, Biserica ortodoxă din Moldova era alcătuită din arhiepiscopatul de Suceava și trei episcopii (Roman, Huși și Rădăuți), subordonate Patriarhiei Ortodoxe de la Constantinopol („aceștia sunt sub ascultarea patriarhului schismatic grec de la Constantinopol despre care se spune că este și calvin”). „La Huși - notează preotul, în continuare - sunt vreo 120 de case, care <sunt> de luterani, dar ar putea fi recâștigați și ei”. În Relațiune asupra Moldovei (1632), Paolo
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
informația orală, conform căreia locuitorii erau „unguri”, „urmașii acelor husiți unguri pe care i-a alungat regele Matei Corvinul din Ungaria și Ardeal”, așezați aici cu învoirea lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei. Aceștia au întemeiat târgul Huși în amintirea „patriarhului lor”, Jan Hus, iar în memoria Sf. Hyeronimus din Praga (apostol al învățăturii husite, n.a.), satul numit Hyeronimus. Administrarea parohiei revenea unui membru al misiunii. Însă cu vremea - scrie în continuare misionarul - locuitorii au renunțat la toate ereziile lor și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
își sfârși zilele contribuind la înapoierea regelui Carol [II], în înțelegere cu Iuliu Maniu, fără știrea lui Vaida-Voevod. Aceste personaje naive își închipuiau că prin cipele Carol va intra în regență în locul lui Sărățeanu și va cârmui țara ca colegul patriarhului și al principelui Nicolae. În dimineața nopții când Carol sosi în București, după ce ocupă militărește Cotrocenii, veni la Palatul Regal pentru a i se prezenta regenții. Era de față și președintele Consiliului, Iuliu Maniu. La ușă salută pe Alteța Sa Regală
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în secolul al XVI-lea exista la mănăstirea Golia (care a fost înființată înainte de 1546) o icoană a Sfintei Maria, reputată a vindeca pe epileptici și pe nebuni. Paul de Alep o descrie în 1663, când a vizitat biserica împreună cu patriarhul Macarie: "Acolo se află o veche și miraculoasă icoană a Maicii Domnului, încadrată în 24 rozarii. Mâinile și brațele sale sunt din aur curat, făcându-se împodobirea acesteia cu o mare cheltuială din partea Doamnei: căci fiu-seu, Ștefăniță Vodă, căzând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
e ridicat de la fereastra la care șade și-și privește târgul adormit. O lună imensă vâslește deasupra Sadagurei. Iat-o, mireasă albă sub văluri de nori străvezii, iat o tivind cu argint nori gravi cu chipuri de țadichimi bătrâni și patriarhi. Și iat-o înfășurând aici, jos, în taine și tăceri ciudate, curtea nesfârșită cu copaci groși, cu moara mută și cu sinagoga bătrână în care dorm drumeții, și peste câteva clipe - la miez de noapte - vor veni morții să se
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
afară, bineînțeles, de familia sa mult iubită? Se poate, dar eu n am plecat atunci de la el cu această impresie. Nu rău mi s-a părut Arghezi, ci nemaipomenit de vital, agresiv-sarcastic din prea multă vitalitate, nedomolită nici la vârsta patriarhilor pe care poetul se pregătea s-o împlinească peste puține zile. Zaharia Stancu A revenit un moment în atenție, cu ocazia centenarului, numele lui Zaharia Stancu, al omului care a lăsat o bună amintire comunității scriitoricești, prin felul în care
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Constantinescu, cel care a compus „Imn al Rugăciunii lui Iisus”, Ion Marin Sadoveanu, arhitectul Constantin Jora, profesorul Alexandru Elian, filosoful și profesorul Anton Dumitriu, părintele Dumitru Stăniloaie, starețul Benedict Ghiuș, Andrei Scrima care în 1957 datorită și sprijinului primit de la patriarhul Iustinian Marina plecând în străinătate a scăpat de pușcărie, la care grup se adaugă, firește, și Vasile Voiculescu. Care a fost contribuția poetului la activitatea grupului „Rugul Aprins” memorialiștii nu și-au putut spune cuvântul pe deplin. După cum susține Valeriu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Regală și nici ofițerii Armatei Regale NU FĂCEAU POLITICĂ 0! Lor, prin lege, le era interzisă apartenența la vreun partid sau organizație și nu puteau participa la alte activități ce nu prezentau caracter militar-patriotic. Nu cunoaștem punctul de vedere al Patriarhului Teoctist despre modul cum privește Biserică Ortodoxă Română masoneria, fie ea de stat, si Ordinul de Malta. Înlocuirea lui Sergiu Celac din funcția de ministru al Afacerilor Externe cu Adrian Nastase a părut observatorilor scenei politice românești inexplicabilă, deoarece Sergiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
Nifon, cel care, chemat de Radu cel Mare la cârma mitropoliei spre îndreptarea credinței, fusese adus din Sfântul Munte pentru a consacra noul lăcaș de cult prin importanța actului religios oficiat la 16 august 1517 canonizarea sfântului de către Teolipt I, patriarhul Constantinopolului, împreună cu ecumenii Muntelui Athos care au participat la neobișnuita ceremonie. Reconstrucția din temelie a monumentului, finalizată in anul 1885, urmată de sfințirea bisericii la 12 octombrie 1886, ne conduce spre certitudinea că monumentul pe adresa http:.//saraca.orthodoxphotos.com
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
casa germană de Habsburg, ai cărei membri erau aleși cu regularitate în ceea ce devenise cu timpul o demnitate lipsită de conținut. Așa cum existau două imperii rivale, aveau să existe curînd și două biserici creștine cu pretenții opuse în privința jurisdicției. Inițial, patriarhul Constantinopolului recunoscuse prioritatea episcopului de la Roma. Controversele doctrinale au umbrit însă nu după multă vreme relațiile dintre cele două capitale. În 1054, cele două organizații s-au excomunicat reciproc. Deși semnificația acestui act nu era limpede la vremea respectivă, ruptura
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
primul rînd membrii clasei conducătoare, așa-numiții askeri, "militarii", din care făceau parte cei care dețineau poziții administrative înalte, cei din forțele armate sau membrii ulemei, autoritatea religioasă, educațională și juridică a imperiului. Înaltele oficialități ale societății creștine, cum erau patriarhii bisericii ortodoxe, făceau și ele parte din categoria aceasta. Mai jos se situau reaya, supușii, sau "turma protejată", care alcătuiau marea masă a populației. Membrii acestui grup, care erau atît musulmani cît și nemusulmani, plăteau taxe și aveau restricții în privința
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]