10,156 matches
-
femeie care s-a descoperit înșelată ne-am tăvălit prin cer timp de milenii apoi am obosit la o margine stăteau patru cavaleri au spus că așteaptă să terminăm joaca infantilă își ascuțeau săbiile iar soarele se reflecta în scuturi picta pe fruntea mea semne zodiacale nu-mi luați lupta cu norii (așa le-am spus) râdeau în hohote pe urmă a fost un pământ nou dar niciun nor nu s-a mai luat la trântă cu mine 6 septembrie 2011
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
frumos merg printre ele pe linia vieții uneori rămân la un colț de metaforă mă învelesc în versuri adormim împreună iubito am să ridic o casă din cuvinte în camera de la stradă va mirosi răscolitor a poezie 1 octombrie 2011 Pictată în mine cesaria cântă desculță despre dragoste legănată pe valuri de nisip deasupra noastră se prăvălește cerul toamnei ne spălăm gândurile într-un ocean dăruit furtunilor (viață și moarte) pielea ta fierbinte seamănă cu o pânză așteaptă pătimașă penelul (buze
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
ectofit, supus unui tragic și mândru destin eu intru în tine și fac un festin cu vorbe frumoase, cu lacrimi în ochi, îți cânt de iubire, îți spun de deochi și n-am decât viață în nopțile noastre, iar moartea pictează cu patimi albastre, extrase din ceruri sau, poate, din lună, și astfel trăim, suferind împreună. 8 octombrie 2011 Lacrimi lacrimile mele au gustul sărat al lumii fiecare rid se umple de ceea ce sunt atunci când plâng și dau cu pumnul în
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
retras către un loc mai ferit de lume și priveam pictura care mă atrăgea. Priveam cu drag și cugetam la pictor. Gândind c-o fi fost și creștin bun, c-o fost înzestrat cu acest har și dar de a picta. Cred că nimeni altul de pe pamânt nu l-a întrecut în arta de a picta. Se vede Mâna Lui Dumnezeu peste tot. Eu nu știu prea multe despre acest maestru al picturii ― Michelangelo‖. A pictat din biblie. Sunt frumoase și
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
cu drag și cugetam la pictor. Gândind c-o fi fost și creștin bun, c-o fost înzestrat cu acest har și dar de a picta. Cred că nimeni altul de pe pamânt nu l-a întrecut în arta de a picta. Se vede Mâna Lui Dumnezeu peste tot. Eu nu știu prea multe despre acest maestru al picturii ― Michelangelo‖. A pictat din biblie. Sunt frumoase și atractive, au ceva în ele Divin, zic eu. Când le privești, îți transmit o energie
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
har și dar de a picta. Cred că nimeni altul de pe pamânt nu l-a întrecut în arta de a picta. Se vede Mâna Lui Dumnezeu peste tot. Eu nu știu prea multe despre acest maestru al picturii ― Michelangelo‖. A pictat din biblie. Sunt frumoase și atractive, au ceva în ele Divin, zic eu. Când le privești, îți transmit o energie pozitivă, o liniște interioară, un mesaj tainic. Au ceva sfânt in ele, au o chemare...Nu știu cum sa explic mai bine
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
un iluminator rotund, mare, pătrundea lumina, scăldând tablourile de pe pereții zugrăviți Într-un roșu strălucitor. Mă uitam la o natură moartă cu un rac și un vas de metal, când am auzit pași pe pardoseala de marmură din spatele meu. — E pictat de Karl Schuch, să știți, zise Haupthändler. Are o valoare considerabilă. Făcu o pauză, adăugând apoi: Dar e foarte, foarte anost. Poftiți, vă rog, după mine. Mă conduse În biblioteca lui Six și Îmi spuse: — Din păcate, nu am prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
recunosc calitatea când o văd și majoritatea pânzelor din apartamentul lui Goering erau originale valoroase. Spre ușurarea mea, nu era nici una care să conțină femei goale, așa că nu a fost nevoie să-mi dau cu părerea dacă era sau nu pictată de Rubens. — Nu e aici, am spus În cele din urmă. Dar mersi că m-ai lăsat să mă uit. Rienacker Înclină din cap. Pe hol, mi-am luat pălăria de pe jos și mi-am pus-o Înapoi pe capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cum mi-aș fi aprins eu țigările. — Domnule, Rienacker o să vă spună că atunci când s-a Întâlnit după-amiază cu mine În apartamentul dumneavoastră mi-a cerut să-i spun numele celui pentru care lucrez, numele celui care e proprietarul nudului pictat de Rubens. Nu am vrut să-i spun. M-a amenințat că mă bate măr, și tot nu am vrut să-i spun. Rienacker se aplecă În față: — Așa este, Herr Prim-Ministru, confirmă el. Eu mi-am continuat pledoaria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
treacăt și cu jumătate de voce. Inclusiv faptul că descoperitorul Americii a făcut drumul înapoi cu mâinile legate în lanțuri. Și că Don Quijote n-a dat totdeauna greș. Se vede New York-ul... Mondrian și-a părăsit aici arborii pentru a picta compoziții cu linii drepte, ca avenidele newyorkeze, cu pătrate și dreptunghiuri, ca un animal geometric și fabulos sau ca un labirint cu sclipiri galbene și roșii... hartă a unei utopii, paradis parcelat sau cimitir cu alei strălucitoare, e greu de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
le lămurește, poate, și le rezumă pe toate. Din ce în mai limpede am înțeles că tot ce e conservator în mine mi-a complicat melancoliile și greșelile. taina În holul hotelului, pe un perete întreg, e o frescă imensă pictată de Diego Rivera, cu care Luvrul s-ar mândri. Și, culmea, ignorată de clientela hotelului care, scutită de complexele de la Luvru, își vede liniștită de treburi. E povestită în această frescă întreaga istorie a Mexicului, de la Cortes, care se vede
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
învățăm doar ceea ce eram pregătiți să învățăm. ― Unde duc, azi, treptele piramidelor? ar putea întreba Tatle cu vocea lui de bătrân și de copil în același timp. Ce i-aș putea răspunde? Nu mai există învelișul de stuc de odinioară, pictat în culori strălucitoare. Masa enormă de piatră e goală, ca un schelet fabulos. Și, privind-o, ceva din vanitățile noastre se clatină. Dacă șoselele ar fi străjuite de piramide, probabil multe lucruri ar arăta altfel... Dar putem continua să nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
o asemenea dimineață... Ferindu-ne, trecem prin celule care seamănă cu niște peșteri. În ziduri sunt umbre verzi, ca un tatuaj enigmatic și amenințător. Apa prelinsă pe ele s-a pietrificat în hieroglife albicioase, sinistre. Oare Goya spunea că timpul pictează el însuși? Da, Goya. Aici, însă, timpul nu și-a iubit opera. Dimpotrivă. Șuvițele de apă calcaroasă au lăsat cicatrice urâte, ca un stigmat. Sau ca un avertisment, poate. "Atenție, nu treceți indiferenți". Istoria a renunțat la nuanțe aici. Cel
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
unde lucra cu dalta sa de piatră și cu măciuca de lemn, urmând o dietă riguroasă, constând din câteva tortillas uscate și câteva căni de apă pe zi. La sfârșit, când sculptura era dusă în cartierul preoților pentru a fi pictată, sculptorul își puțea relua viața normală. Și aici Tatle și-ar aduce aminte cum s-au întîmplat toate. "Eu ― zicea el în tragedia văzută la Ciudad de Mexico ― sunt ca florile de pe ruine, peste tot am același înțeles". Plecăm. Copacii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
întunecă; se sting. * Din păcate, legile vamale m-au împiedicat să le iau cu mine. A trebuit să le las la aeroport la Ciudad de Mexico. Erau galbene ți mai mici decât cele pe care le țin în mâini femeile pictate de Gauguin. Și dacă ai ascultat/ Un cîntec/ Ca o voce de femeie, / Caminante, / Caminante... " Nu suntem pentru totdeauna pe pământ; doar puțintel aici", suna cântecul. Și eu am ascultat cîntecul/Sărmanul de mine, / Caminante, / Caminante... Cine a spus oare
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fel de transă ca a cocoșilor de munte. El dădea tonul tuturor cântecelor și ovațiilor, el le schimba, după un ritm pe care-l simțea numai el. Juca mereu un personaj bufonesc, numai mască, un hopa-mitică de celuloid, cu mutra pictată cu vopsele de bâlci. Avea mereu gura neverosimil de roșie, iar părul zbârlit - negru ca dat cu cremă de ghete. Așa cum se agita în mijlocul grupului de pe băncile înțesate, Lulu părea pictat direct pe aer cu smuciri neașteptate de pensulă. "Păi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
soare, galben de, el îmi cere culorile și eu, Daniel, mă grăbesc să desfac capacele tuburilor de vopsea și să apăs cu băgare de seamă, lăsând dâre de culoare groasă, uleioasă, pe paleta lui ce-o ține în mâna stângă. Pictează! Mâna dreaptă nervoasă mânuiește cu încetineală pensula pe pânza uriașă, un metru optzeci și unu are în înălțime pânza, un metru optzeci și unu e și statura lui, stă în picioare, Unde ai pus roșu de sânge? întreabă, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ghidându-i mâna ce ține pensula spre galbenul de soare, își înfige perii aspri în grămăjoara moale de culoare și descrie fără grabă prin aer un semicerc spre pânză, exact acolo unde ar fi vrut să fie, pe fondul tabloului, pictat în culori luminoase, De fapt, se-aude glasul lui, nici nu-i chiar atât de greu să pictezi, orb fiind, te obișnuiești, pune cu precizie paleta pe masa din stânga lui, masa la care scriu eu, și-și trece pensula în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
culoare și descrie fără grabă prin aer un semicerc spre pânză, exact acolo unde ar fi vrut să fie, pe fondul tabloului, pictat în culori luminoase, De fapt, se-aude glasul lui, nici nu-i chiar atât de greu să pictezi, orb fiind, te obișnuiești, pune cu precizie paleta pe masa din stânga lui, masa la care scriu eu, și-și trece pensula în cealaltă mână, iar cu dreapta începe să măsoare după o măsură doar de el știută, Se oprește într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu-i atât de pretențioasă cu realitatea, până în secolul XIX nimeni nu m-ar considera pictor văzând o astfel de pictură, un mâzgălitor, un orb ce încearcă să-și petreacă cumva timpul, în secolul XX însă, orice orb poate să picteze! și glasul lui tremurând tot mai nervos, Trăiască arta modernă! ultimele cuvinte au fost mai degrabă strigate decât rostite, într-o furie neputincioasă pe care eu nu pot să i-o înduplec, Sfântă orbire! lovindu-se zdravăn de colțul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
roșii, roșii ca sângele, și oriunde ți-ai întoarce privirea găurile negre te urmăresc acaparator, gata să te înghită, O stranie frică mi se strecoară în suflet doar privind, iar trupul, ceea ce-ar fi trebuit să fie trupul portretului, pictat în roșu, roșu de sânge, verdele pus în linii subțiri încercând să reprezinte cutele veșmintelor, niște veșminte care nu există, precum sfinții lui din biserică în veșminte de aer, roșul pe pânză însă numai trup viu, undeva sub buric, buricul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
L-am scos și astăzi afară, dacă ar fi vrut să se mai apuce de lucru, pe masă paleta cu vopselele deja uscate, pensula în ulcior așteaptă, dar el tolănit în fotoliu, atent?! Vindecarea orbului, e și numele unui tablou pictat de el, mi-l amintesc bine, e, Iisus le-a zis: Dacă ați fi orbi, n-ați avea păcat. Dar acum ziceți: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră. Capitolul zece, Oprește-te! Glasul lui afară din tăcere, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
eu de bine, O pânză trebuie să se întindă ca și coarda, să vibreze la atingerea pensulei, ca o vioară, el o spune, ca o femeie care așteaptă să fie iubită, Autoportret cu găuri negre, neterminat încă, astăzi n-a pictat nimic, îndreptat cu trupul înspre pânză, nu pot spune că o privește, trece prin ea, dincolo de culorile nervos îmbinate de mâna lui cea nevăzătoare, dar el tace încă, De ce, Doamne, de ce nu l-ai lăsat să săvârșească biserica? Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ajuta mai mult decât numai să iasă afară, i-aș da perechea mea de ochi teferi, dar nu-mi e îngăduit, poate doar unul, Firește ochii mei nu pot face ceea ce ochii lui făceau, văzători fiind, minuni! Nu vrei să pictezi? încerc eu să-i abat gândurile rele, când pictează e mult mai senin, Nu! iarăși raza de soare, aceeași sau alta, îi mângâie cu blândețe chipul, binecuvântându-l, prea tăcut astăzi, ceva vrea să-mi spună, acum! M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aș da perechea mea de ochi teferi, dar nu-mi e îngăduit, poate doar unul, Firește ochii mei nu pot face ceea ce ochii lui făceau, văzători fiind, minuni! Nu vrei să pictezi? încerc eu să-i abat gândurile rele, când pictează e mult mai senin, Nu! iarăși raza de soare, aceeași sau alta, îi mângâie cu blândețe chipul, binecuvântându-l, prea tăcut astăzi, ceva vrea să-mi spună, acum! M-am gândit: cum să fac mâinile să vadă?! Mirosul vopselei e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]