14,398 matches
-
modelul „euphorionist” al Cercului Literar de la Sibiu, la una evocatoare și nostalgică, empatică și patetică, scufundând și recuperând puritatea copilăriei pierdute din apele matriciale ale poveștii. Șoarecele B și alte povestiri, volum conținând în mare parte texte scrise (și apoi pierdute) în anii de tinerețe, va fi dedicat colegilor din „fostul Cerc Literar de la Sibiu-Cluj (1941-1950)”, iar în sumar se regăsesc unele dintre cele mai izbutite proze din prima categorie. În schimb, o parte din cărțile concepute și scrise mult după
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Muntele viu (1998). Alte personaje, ca preotul Matei Zarna, maestrul Isac Luria, Sorin Fieraru, Leon Templea, Horațiu Ionescu, studenta Camelia, Horia Cantacuzino ș.a., traversează cruciale experiențe transpersonale. Toți sunt niște vizionari, apărători ai spiritului, iar revelațiile lor vizează refacerea unității pierdute a individului și a lumii, recuperarea arhetipalului, a originarului. În Domnul clipei, contemplând un șir imens de crucificați, Sorin Fieraru are viziunea unei uniuni mistice, iar savantul Luria - în fond un mag și maestru spiritual, a cărui „sectă” e învestită
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
inimă severă, S. nu a apucat să își vadă scrierile tipărite decât parțial, ele fiind adunate postum, prin grija soției sale, regizoarea Sorana Coroamă-Stanca, în masivele tomuri Timp scufundat (1981) și Un ceas de hârtie (1984). Prin apartenența la „generația pierdută și regăsită” (Cornel Regman) a celui de-al doilea val al Cercului Literar de la Sibiu, creația lui S. apare astăzi ca o restituire, datorată publicării oarecum întâmplătoare a scrierilor antume, ținând seama nu de cronologia lor reală, ci de contextul
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Vinga ș.a. Farmecul retro al acestor amintiri înrămate provine nu neapărat din povestea de tip bildungsroman, deși autoarea dovedește talent de povestitor, ci din recompunerea „impresionistă” a unei atmosfere: broderiile sale narative prind în ochiurile lor tocmai inefabilul unui timp pierdut, cu care autoarea pare să se identifice. Memorialistica din Evocări de călătorie (1970) și cea cuprinsă în volumul Din petece colorate (1977), inferioară valoric, are aceleași trăsături ca proza autobiografică, alternând notația realistă, minuțioasă și picturală, cu lirismul evocator. SCRIERI
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
perioadă de viață dezordonată și de distracții, care probabil nu s-a sfîrșit nici cînd a avut loc ceea ce el numește prima sa convertire, adică aceea la literatură, petrecută în 373, în urma lecturii lui Hortensius de Cicero: un dialog, astăzi pierdut, în care scriitorul, prin personajul Hortensius, orator și prieten, își îndemna cititorii să se dedice filozofiei. Acest interes pentru filozofie (să nu uităm, totuși, că era vorba de filozofia romană, mai practică, mai puțin speculativă decît cea greacă) a dus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
plecase din Egipt și se dusese întîi la Roma și apoi la Milano, sau Ammianus Marcellinus, care își compusese scrierile nu la Antiohia, patria sa, ci la Roma, în latină. în jurul anului 380, Augustin a scris prima sa operă, astăzi pierdută, Despre frumos și potrivit (De pulchro et apto), dedicînd-o unui orator din Roma, iar în 382 a plecat la Roma, dezamăgit de experiența sa maniheeană, care nu îl ajutase să găsească răspunsuri complete la întrebările sale cele mai urgente și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al celorlalte, ceea ce-i face pe oameni să creadă în făgăduințele divine, mai cu seamă în vremuri atît de pline de nenorociri cum sînt cele prezente. Quodvultdeus cunoaște Comentariul cărții lui Daniel al lui Ieronim și Comentariul la Apocalipsă, azi pierdut, scris de Tyconius. Firește, autoritatea principală este Augustin, citat de mai multe ori în termeni elogioși; planul operei îl determină să folosească mai ales Cetatea lui Dumnezeu și predicile episcopului de Hippona. Quodvultdeus l-a citit pe Orosius, de la care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
africani minori Nu se cunoaște autorul unui Poem pentru Flavius Felix despre învierea morților și judecata Domnului (Ad Flavium Felicem de resurrectione mortuorum et de iudicio Domini), scris în hexametri; poetul ne spune că acest poem este continuarea unuia anterior, pierdut, care cînta frumusețile vieții la țară, și, dat fiind conținutul său, cel de-al doilea e mult mai angajat decît primul. Originea africană a poemului e dovedită de numele destinatarului, un poet care a trăit la Cartagina în vremea regelui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ajuns pînă la noi, sub semnătura lui, un tratat despre Sfîntul Duh care înainte nu era considerat autentic. Cartea își propune să demonstreze consubstanțialitatea Sfîntului Duh pe baza tradiției simbolului credinței. Un conținut analog trebuie să fi avut tratatul, astăzi pierdut, despre care ne vorbește Ghenadie, intitulat Contra arienilor și a macedonienilor și care trebuie să fie o altă confirmare a consubstanțialității. De aceea, cercetătorii au încercat să descopere acest tratat, identificîndu-l cu opere anonime, cum sînt Esența credinței (De ratione
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
diverse opere, pe lîngă aceea Despre bărbații iluștri. Ghenadie e interesat mai ales de scriitorii din Gallia și, în ciuda schematismului manualului său, acesta este totuși prețios. Ghenadie cunoștea și greaca și ar fi făcut și unele traduceri din greacă, azi pierdute, dintre care una pentru papa Leon cel Mare. Era și el adeptul unor teze ale așa-numitului semipelagianism: îi apără pe Cassian și Faustus, chiar dacă îi condamnă pe Pelagius și Iulian de Eclanum; despre Augustin, Tyron Prosper și papii din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de sine stătătoare). Tratatul se sprijină foarte mult pe învățătura lui Augustin. Stilul lui Iulian e simplu și lipsit de podoabe, dar admirabil cîteodată; autorul vrea să evite excesul de retorică. Unele surse vechi îi atribuie și alte opere, astăzi pierdute, cum ar fi o scriere Despre natura sufletului (De natura animae), o alta Despre educația fecioarelor (De virginibus Instituendis) și o Exortație pentru disprețuirea lumii și a lucrurilor trecătoare (De contemptu mundi ac rerum transiturarum). Bibliografie. Ediții: PL 59. Traduceri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din scrierea lui Iulian. Astfel, tratatul Contra lui Iulian al lui Chiril - al cărui titlu în manuscrise este în apărarea sfintei credințe a creștinilor, contra cărților lui Iulian ateul - ne permite să cunoaștem cu destulă precizie o parte din opera pierdută a împăratului. O parte, pentru că din scrierea lui Chiril nu s-au păstrat decît primele zece cărți, unde sînt respinse tezele din prima carte a operei lui Iulian; din cărțile 11-20 au rămas fragmente modeste în greacă și siriacă, consacrate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și cele ulterioare: primele, cu puține excepții, erau fabricate de fiecare dată ex novo de către autorii care le anexau la propriile tratate; celelalte, mai ales cele de orientare calcedoniană, sînt înrudite între ele și depind probabil de surse comune, astăzi pierdute, în raport cu care aportul fiecărui compilator în parte e foarte limitat. Aceste surse, anonime, au apărut probabil în timpul împăraților Zenon și Anastasius, cînd era greu să iei apărarea Crezului de la Calcedon altfel decît prin trimiteri la tradiția Sfinților Părinți. Aceste florilegii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la Calcedon, ci și teologia lui Chiril; a fost combătut de Vasile din Cilicia printr-o scriere în șaisprezece cărți pe care Fotie a citit-o (Biblioteca, cod. 107) și din care provin și informațiile privitoare la aceste două opere pierdute: în primele 13 cărți, scrise sub formă de dialog, Vasile ataca prima carte a scrierii lui Ioan, iar ultimele trei combăteau celelalte două cărți din opera adversarului. Printre tezele lui Ioan combătute de Vasile se numărau afirmația potrivit căreia Logosul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai cu seamă, o ruptură cu Bisericile din patriarhatul Aquileia, care nu se va remedia decît în 689. S-a păstrat și o altă scriere a lui Iustinian referitoare la această chestiune: o scrisoare lungă și dură împotriva unei opere pierdute, al cărei autor, necunoscut, lua apărarea celor Trei Capitole. în contextul controverselor iscate în jurul lui Origen (cf. supra, pp. 000-000), Iustinian le-a trimis în 543 celor cinci patriarhi un Tratat contra nelegiuitului Origen și a odioaselor sale doctrine, din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și analizează un mare număr de citate din scrierile lui Sever pentru a demonstra că acesta se contrazice continuu; pentru noi sînt prețioase aceste pasaje în limba greacă din scrierile lui Sever, pierdute în redactarea originală (și în unele cazuri pierdute definitiv), chiar dacă unele citate, mai ales cele din Contra gramaticului nelegiuit, nu au corespondent în versiunea siriacă cunoscută de noi, ceea ce dă naștere unei probleme, încă nerezolvată. Bibliografie. Text editat și introducere în Diversorum postchalcedoniensium auctorum collectanea. I: Pamphili Theologi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Mai din 1833 și 1844, reproduse de Migne, însă ar fi neapărat necesară o ediție critică. în afară de cele Treizeci de capitole, învățătura Sfinților Părinți citează numeroase fragmente sub numele lui Leonțiu; F. Loofs considerase că fac parte dintr-o operă pierdută a aceluiași autor, Scoliile, din care ar proveni și Rezolvarea și cele Treizeci de capitole și din care ar deriva și alte opere atribuite în manuscrise lui Leonțiu: Despre cele șapte, Contra nestorienilor și Contra monofiziților. S-a dovedit însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
corpusul atribuit lui Leonțiu în PG 86 conține o scriere Contra monofiziților și una Contra nestorienilor, atribuite în manuscrise unui călugăr pe nume Leonțiu din Ierusalim. Propunerea lui F. Loofs de a le identifica cu niște revizuiri ale unei opere pierdute a lui Leonțiu din Bizanț, Scoliile, s-a dovedit neîntemeiată; aceste două opere provin, probabil, de la alt autor, a cărui personalitate literară a fost studiată pentru prima dată de M. Richard (1944). Acesta a stabilit că Leonțiu din Ierusalim, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de aceștia, și chiar în interiorul secțiunii se fac trimiteri la teme deja discutate, care însă nu apar în textul aflat la dispoziția noastră. Acest lucru ne permite să conchidem că cele două scrieri reprezintă doar apendice ale unei opere vaste, pierdute, în care erau combătuți severienii; așa cum spune Richard, aceasta trebuie să fi ocupat întregul prim volum al vechii ediții a operelor lui Leonțiu, din care a ajuns pînă la noi doar al doilea, cu cele două apendice și tratatul Contra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
I, 178). Cele două opere ale lui Isidor despre care vorbește Sever de Antiohia și care sînt menționate și în epistolar (Contra grecilor: II, 137, 228; Scurt discurs despre inexistența destinului: III, 253) sînt probabil tot scrisori, prima neidentificată sau pierdută, iar a doua identică poate cu III, 154 (către sofistul Harpocrates). în seria alfabetică a apoftegmelor se găsesc șase sentințe ale lui Isidor, extrase din scrisorile sale. Bibliografie. Epistolarul în PG 78. Studii: A.M. Ritter, Isidore de Péluse, DSp VII
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a doua (12-19) respinge acuzațiile aduse lui Ioan într-o scriere - menționată în cap. 13 ca syngramma - a lui Teofil de Alexandria (care a fost principalul artizan al distrugerii acestuia și a condus sinodul de la Stejar din 403), probabil pamfletul pierdut al lui Teofil din care s-au păstrat fragmente la Facundus de Hermiane în Apărarea celor Trei Capitole. Episcopul declară că a urmărit personal toate fazele procesului intentat lui Ioan și că posedă informații din surse directe despre activitatea acestuia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cronologice și nu numai, în timp ce prologul ei depinde de acela al Istoriei bisericești a lui Teodoret al Cyrului, așadar nu poate să fi fost scris înainte de 444-445. Din 1941, se cunoaște și o versiune georgiană, dependentă de un text siriac pierdut, mult diferită de cea greacă și fără îndoială modificată, probabil pentru a susține pretențiile calcedonienilor care își disputau cu monofiziții Biserica din Gaza. în prezent, se presupune că originalul acestei Vieți ar fi fost compus în siriacă și că textele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că acest important grup de tratate s-a pierdut în întregime, în timp ce operele celelalte constituie o tradiție unitară, transmisă dintotdeauna ca un corpus compact. Prin urmare, e foarte posibil să avem de-a face cu o ficțiune. Aceste șapte (!) tratate pierdute ar asigura, judecînd după trimiterile prezente în celelalte, acoperirea unor teme teologice dezvoltate puțin sau deloc în operele existente și le-ar îngloba așadar pe acestea într-un proiect teologic „total”. Am avea astfel un fel de fals „la pătrat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au cunoscut. Materialul documentar a fost strâns încă dinainte de 1989, dar din cauza cenzurii n-a putut să apară la timpul potrivit. Cornel Ungureanu a revenit după revoluție asupra lui, adăugându-i, printre altele, o prefață care cuprinde istoricul războiului - dinainte pierdut - cu cenzura. Numele lui Cornel Ungureanu apare pe multe cărți după 1989. Este vorba de Imediata noastră apropiere, II, 1990, La vest de Eden. O introducere în literatura exilului, 1995, Mircea Eliade și literatura exilului, 1995 (Premiul Uniunii Scriitorilor), Fragmente
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
cotiturii de la 23 august 1944 drept "prevestitoare a revoluției comuniste". Un soi de albatros care, pasă-mi-te, anunță furtuna. E o mistificare de sine evidentă: "Parcurgînd fără prejudecăți volumele Cîntece de pierzanie (1938), Cîntece noui (1940), Poezii (1943), Orașul pierdut (1943), mi-a încolțit bănuiala că poetul a pus la cale un fals ce i se va dovedi de-a lungul timpului dezastruos. Și anume a împins critica proletcultistă, prin propriile mărturisiri - fie în versuri, fie prin articole critice -, să
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]