6,847 matches
-
ilustrație, nu este de recunoscut, creierul este așadar pentru vârstă cu mult prea dezvoltat. 3. Unde să mâncăm? Întrebarea pare poate de prisos, Însă nu este nicidecum așa. După cum am spus mai Înainte, depinde foarte mult de nutriția exactă a plămânilor. Aer bun, curat, este pentru viață și pentru Întărirea puterii de viață, tot atât de imperios necesar ca și o bună nutriție. La mâncare, inspirăm fără voie adânc și introducem aer mult În plămâni; Însă, În același timp, Înghițim chiar aer spre
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
Înainte, depinde foarte mult de nutriția exactă a plămânilor. Aer bun, curat, este pentru viață și pentru Întărirea puterii de viață, tot atât de imperios necesar ca și o bună nutriție. La mâncare, inspirăm fără voie adânc și introducem aer mult În plămâni; Însă, În același timp, Înghițim chiar aer spre a-l aduce stomacului. Așadar, nu este nicidecum indiferent, dacă este aer bun, sau rău. Este deci mai bine de a mânca la aer mai liber, numai dacă vremea o permite, sau
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
Fața: pătrată, umflată, delimitarea lipsește (nu se poate vedea) Încărcare generală (ofticos) Capul: mărimea normală Fruntea: Îngroșată Ochii: stinși Nasul: prea gros Gura: deschisă Fața: delimitarea lipsește Gâtul: nemișcător, prea lung Pieptul: dat Înapoi Încărcare anterioară și laterală (bolnav de plămâni) Înfățișarea: slăbită, capul aplecat În față Capul: mărimea normală Fruntea: normală Ochii: abătuți Nasul: Înfățișare normală, În interior iritat Gura: deschisă Fața: prea slabă, culoare cenușie, delimitare normală Gâtul: prea lung, nemișcător, cu noduri, delimitarea părții dinapoi a capului normală
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
cursurile de zi. .Datorită lipsurilor din organism, pe care le purta din prima copilărie, datorită mizeriei din internatele prin care a trecut, datorită eforturilor zilnice pe care le făcea ca electrician ziua și student noaptea, Titi s-a îmbolnăvit de plămâni. în acel timp eram preot în comuna Strunga din raionul Târgu Frumos. După ce a stat într-un sanatoriu fără ca să se amelioreze starea sănătății lui, a venit la noi la Strunga. Livia cu grija, cu păstrarea curăț eniei, cu o
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
dezarmați”, de oare ce noi ne baricadasem în Palatul Primăriei fără nici-o armă de foc. Eram repartizați să apărăm ferestrele de la parterul palatului cu pietre adunate din curtea interioară. În urma participării la „rebeliune” m-am ales cu o cavernă la plămânul drept. După „rebeliune” poliția a făcut o percheziție la seminar fără a constata materiale „periculoase”. LA SEMINARUL NIFON Părintele profesor Gheorghe Marinescu m-a obligat să plec din seminarul „lui”. Astfel, în toamna anului 1941 am apărut în clasa a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
timpul cât cineva nu s-a ridicat de pe scaun. Pericolul formării de cheaguri de sânge în venele picioarelor, atunci când oamenii stau prea mult timp pe scaun, este ridicat. Cheagurile pot călători prin corp, se pot bloca în inimă sau în plămâni și pot ucide pasagerii. Aceste scaune emit un semnal sonor pentru ca pasagerul să se ridice și să se miște. PUNE ÎN ALT SCOP!: la ce ar mai putea fi folosit? în ce alte produse ar putea fi folosit? dacă schimb
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
încă o dată concediat de la „Revista Fundațiilor Regale”, ulterior fiind dat afară și din învățământ din cauza vederilor sale politice anticomuniste. Încă din 1945 figura printre membrii fondatori ai asociației de rezistență culturală „Mihai Eminescu”. Între 1948 și 1951 se îmbolnăvește de plămâni și i se face o toracoplastie. După ce se însănătoșește, câțiva ani se va întreține din munci necalificate: paznic și ghid al muzeelor din parcul bucureștean „I. V. Stalin”, muncitor mozaicar. Din 1955 va fi angajat cercetător științific principal la Institutul
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
de spionaj sau Securitatea le-a Înscenat toată povestea... Lotul În care a fost implicată Lia n-a avut decât două femei: Lia Popescu și Paula Wenzel, și amândouă au fost condamnate pe viață. La Mislea m-am Îmbolnăvit de plămâni... Am lucrat la covoare persane, a fost foarte frig, uscau lâna În spatele nostru... plus urmările din Securitate, când mi-au pus gheață pentru laptele din sân... Și a venit o caravană medicală la Mislea, și ăsta a fost norocul meu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din lot cu nimeni, nu mai aveam prieteni... Eram stingher la Început... În acel vagon stăteam jos, unul În spatele celuilalt, să ne Încălzim, căci asta era teama deținutului, să-și ferească spatele pe cât se poate, să nu se Îmbolnăvească de plămâni. Și acolo am cunoscut câțiva băieți extraordinari, cu care am trecut prin multe după aceea... Dar cum le-am trecut Împreună... a fost mai ușor. Acolo i-am cunoscut pe frații Voicu. Erau bucovineni, dar plecați În Brașov, care devenise
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unu’ dintre ei nu venea. Îi spuneam „Măi, șarpe”, pentru că acolo aveam doi gradați. Era comandantul, care era plutonier-major, și noi Îi spuneam așa pentru că acesta era modul lui de adresare: „Măi, șarpe, strig la tine de mă doare diagnosticul plămânilor”. Avea el ale lui... Și era crud, era sadic... Dar mă Întreb, de fapt, care nu era. Și mai era al doilea, unu’ mic, la care i-am zis „Lindicul principesei”, pentru că era foarte mic, cârn, o piticanie de om
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
doctore, eu n-am ficat? Ș-atunci? Du-te, bă! Auzi, Îl doare ficatul. Pe mine de ce nu mă doare, bă? Du-te la muncă, mă, las’ să mori tu acolo, că pe urmă vedem noi”. Altul cu rinichii, cu plămânii... „Ce, eu n-am plămâni, mă? Nu strig eu la voi de mă doare diagnosticul plămânilor?” A venit și rândul meu, care vroiam să rămân. Vorbisem cu doctorul: „Măi, găsește o soluție, că nu mai pot!”. A avut inspirația să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ș-atunci? Du-te, bă! Auzi, Îl doare ficatul. Pe mine de ce nu mă doare, bă? Du-te la muncă, mă, las’ să mori tu acolo, că pe urmă vedem noi”. Altul cu rinichii, cu plămânii... „Ce, eu n-am plămâni, mă? Nu strig eu la voi de mă doare diagnosticul plămânilor?” A venit și rândul meu, care vroiam să rămân. Vorbisem cu doctorul: „Măi, găsește o soluție, că nu mai pot!”. A avut inspirația să spună că „n-am decât
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de ce nu mă doare, bă? Du-te la muncă, mă, las’ să mori tu acolo, că pe urmă vedem noi”. Altul cu rinichii, cu plămânii... „Ce, eu n-am plămâni, mă? Nu strig eu la voi de mă doare diagnosticul plămânilor?” A venit și rândul meu, care vroiam să rămân. Vorbisem cu doctorul: „Măi, găsește o soluție, că nu mai pot!”. A avut inspirația să spună că „n-am decât un rinichi și că urinez sânge”. La care ăsta: „Ce mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
domnul comandant.” „Și eu câți am, mă, șarpe?” „Păi, dumneavoastră aveți doi.” „Și e bine?” „Păi, e bine, domnul comandant, că aveți doi, că el n-are decât unul și dacă se duce... moare.” Aici a fost pus În Încurcătură. Plămâni avea, ficat avea, stomac avea, rinichi avea, Însă doi, iar eu aveam numai unul... Și atunci a zis: „Bă, dacă și așa moare, lasă-l, bă, aici!”. Și am stat la bac două zile, nu o zi. Vă mai amintiți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la 2-3 noaptea când adormeam, tremuram și ne Încălzeam din tremurat, pur și simplu. Și să dormi pe un frig din ăla crunt, cum o fost pe Dunăre... nu o fost ușor. Norocul meu că nu m-am Îmbolnăvit de plămâni, de una, alta, că alții o murit, o dat În tuberculoză și imediat i-o terminat... Iarna aceea pe bac și frigul foarte mare a făcut ravagii... Din cauza frigului, foarte mulți, pur și simplu, au murit... Eu am avut noroc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să cer io, ca să mă mai vadă, și-mi mai dădea și câte o tabletă de aspirină... Da’ scotea câte zece-cinșpe și-i ducea la consultație, la sala de tratament... Și de la el am aflat că unchiu’ are cancer la plămâni și l-au internat la spital, la Oradea, cu pază. Și mi-a spus că nu scapă, moare oricum, și acolo o și murit, la spital... Ș-apăi el Îmi mai șoptea când putea că avocatul o trimis acasă să vină
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
răspunderea lui. Koller n-a vrut să mă ducă din prima zi, cu toate că o văzut ligheanul și cât sânge dădeam... Și când m-a consultat la Röntgen o observat că era fisurată o venă, și pe acolo curgea sânge În plămânul stâng. Acolo m-a așezat pe un scaun, ca să-mi facă pneumotorax, să introducă aer În plămân, să anihileze plămânul, și, În timpul ăsta, un planton de drept comun mă ținea de mâini și eu Îl țineam pe el... Și la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cât sânge dădeam... Și când m-a consultat la Röntgen o observat că era fisurată o venă, și pe acolo curgea sânge În plămânul stâng. Acolo m-a așezat pe un scaun, ca să-mi facă pneumotorax, să introducă aer În plămân, să anihileze plămânul, și, În timpul ăsta, un planton de drept comun mă ținea de mâini și eu Îl țineam pe el... Și la un moment dat, m-a pătruns... și am leșinat. Și am avut senzația că mă duc, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și când m-a consultat la Röntgen o observat că era fisurată o venă, și pe acolo curgea sânge În plămânul stâng. Acolo m-a așezat pe un scaun, ca să-mi facă pneumotorax, să introducă aer În plămân, să anihileze plămânul, și, În timpul ăsta, un planton de drept comun mă ținea de mâini și eu Îl țineam pe el... Și la un moment dat, m-a pătruns... și am leșinat. Și am avut senzația că mă duc, că pătrund prin pământ
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zice: „Dezbracă-te.” Mă dezbrac și mă consultă. „Nu cumva să crezi că ai icter, că ai pleorizie?.” „Ce e aia domnule doctor? Eu am crescut la cornul plugului, habar n-am ce e aia pleorizie.” „Ai apă la baza plămânului stâng.” Zic: „Domnule doctor, se poate vindeca?”. „Se poate vindeca, dacă ai noroc. Dacă n-ai...” Dar zic cătră el, ca omul cinstit: „Că oți găsi cu ce să mă tratați”. „No, așa facem. O săptămână nu ieși afară pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu..., te-ai dus.” Hopa! Dar zâc: „Trebuie să aibă un efect oareșicare până m-oi duce... și eu nu mă duc, că n-am cum, da’ m-or duce alții”... „Știi ce se Întâmplă? Se urcă până sus la plămânul stâng, se duce la dreptu’ și, când o ajuns la bază, după câtva timp dă În puroi, crapă pleura, ți se varsă În organism și ești gata.” Zic: „Știți ce? N-am avut nimic și am pierdut tot”. Și mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unde merem, la ruși? Nu, tu fă ce vrei, du-te, da’ ține cont de-un singur lucru, eu anul viitor pe timpul ăsta mă duc acasă”... Și În primăvara aia, În ziua de 8 martie, având problema cu pleurita la plămânul stâng, ne-o căutat doctorul civil la colonie la Țăndărei, la raze. Și mă trece pentru trimitere la Gherla, În spital, la TBC-iști, cu boală de plămâni. Pretinul ăsta, ierte-l Dumnezeu, vine la mine. „Ce faci, mă?” „Mă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
primăvara aia, În ziua de 8 martie, având problema cu pleurita la plămânul stâng, ne-o căutat doctorul civil la colonie la Țăndărei, la raze. Și mă trece pentru trimitere la Gherla, În spital, la TBC-iști, cu boală de plămâni. Pretinul ăsta, ierte-l Dumnezeu, vine la mine. „Ce faci, mă?” „Mă duc În Gherla, În spital.” „Și acasă când te duci?” „Acuma mă duc. Nu-ți pot spune luna, mai, iunie, iulie, da’ acuma mă duc, primăvara asta, anul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că te duci acasă”. „Măi”, zic, „tu ai mâncat ceapa ciorii.” „Auzi, se deschid ușile... Fă-ți bagajul, că te duci acasă!” Am avut lângă mine pe unu’ Ioan Suciu... Nu avea decât un riniche și ăla era afectat, un plămân, jumate stomacul și un testicol. Era din cătunul Boc, de lângă Sibiu, și zice către mine: „Măi frate Pop, un lucru te rog, să scrii acasă la părinți să știe că trăiesc, că n-am murit”. Și am plecat acasă... Cum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
umflă ficatul”, că „de la o vreme încoace nu mai poate sta culcat, din cauza unei răni la șoldul drept și că atunci cînd încearcă să meargă își simte grele picioarele”. Problema cu ficatul se adaugă altora mai vechi cu inima și plămînii. „Uneori - continuă L. - spune că vrea să meargă la spital, însă medicul comunal l-a sfătuit să n-o facă încă, fiindcă bîntuie gripa, bolnavii stau cîte doi în pat, nu sînt permise vizitele rudelor, iar mîncarea e foarte slabă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]