7,062 matches
-
Creierul să fi fost coborât într-o astfel de excavație și acoperit cu o construcție ulterioară \ în cazul în care Marele Judecător ar fi dat ordinele necesare. "Trebuie să revin asupra problemei", își spuse Marin preocupat, plecând de la birou. 22 Ploua încă, iar avionul lui înainta printr-un întuneric negru ca smoala. Se îndrepta spre cartierul Pripp. Nimic nu îi stânjeni drumul. Vehiculul coborî în cele din urmă spre comunitatea improbabilă care se întindea în toate direcțiile în jurul lui. Mergând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
și animalele mici muriră; dispăru orice formă de viață. ― Și când te gândești că avea toate astea ascunse de decenii, spuse Elstan consternat ― Așteaptă! replică Marin lugubru. Nu e decât începutul. Se anunța a treia fază a atacului Începu să plouă. O ploaie colorată: roz, albastră, galbenă, verde, pe care Marin, palid și cutremurat, o urmărea pe ecranul TV. O asemenea ploaie nu mai căzuse pe un oraș al Terrei de șaptezeci și cinci de ani, de la al doilea război atomic. În timpul celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
gemete și horcăitul agoniei în spatele obloanelor închise ale prăvăliilor și caselor. Un prieten, care venea să ne vadă la intervale mari - eu însumi influențat de atmosferă nu-mi mai părăseam casa - ne-a spus, într-o zi, înspăimîntat de ce văzuse: "Plouă cu morți! Oamenii cad pe străzi ca muștele!" Curând, cumnatul meu Gheorghe [Cantacuzino], un bărbat tânăr, plin de vigoare, a murit în câteva ore, atins de boală. După această lovitură cruntă, am părăsit în grabă orașul și ne-am stabilit
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
încredințată de însuși regele Carol I: "Uneori, lagărul nostru se prefăcea într-o baltă noroioasă, prin care abia străbăteam cu grele cizme de călărie. Sălile bolnavilor erau niște imense barăci, fără lumină îndestulătoare, înăbușitoare când ardea soarele și umede când ploua. Bolnavii zăceau pe saltele de paie, unul lângă altul, cu o cărare de noroi ce despărțea amândouă șirurile de paturi. Nu aveam saltele și aproape deloc rufărie"561. Fig. 18. Aspect de la autopsia unui soldat mort de holeră în Campania
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
curând și voi mișca sfeșnicul tău din locul lui, dacă nu te vei pocăi”. Așa ați fost și voi, nemișcători la ruga Domnului și va veni El să vă mute pentru a vă mântui, dar trebuie să vă pocăiți. Nu plouă, că nu v-ați pocăit, că sunteți păcătoși. Sfeșnicul e ploaia, ea va fi adusă, mutată de Domnul spre noi. Vorbea fără suflare, dar liniștit urcând glasul la pasajele pe care încerca să le recite fără a se uita în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mereu la inima norodului, a rămas încrustat în sufletele lor. Toate predicile sale erau de acolo, dintre ei, și date înapoi spre a le folosi, iar ei au priceput. Căzuse întunericul peste pleoapele popei Cucoș, iar cuvântul fusese plăcut satului. Ploua. Fața popei Cucoș era apă. - Cer întodeauna în rugăciunile mele ca să am, prin bunăvoința Lui, cale până la voi. Să fiu printre fiecare și prin sufletul celor ce vor urma. Să să mă pot mângâia cu dragostea voastră, împreună cu voi, prin
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
în rugăciunile mele ca să am, prin bunăvoința Lui, cale până la voi. Să fiu printre fiecare și prin sufletul celor ce vor urma. Să să mă pot mângâia cu dragostea voastră, împreună cu voi, prin credință să ne bucurăm de dragostea Domnului. Ploua. Iar el urca încet, purtând slăbiciunile celor neputincioși, păcatele și plăcerile de jos. Ploua, iar el îi învățase ce e răbdare, mângâierea și dragostea. Luase toate relele lor asupra lui oferindu-le roadele pământului. Dar când vor învăța ei că
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fiecare și prin sufletul celor ce vor urma. Să să mă pot mângâia cu dragostea voastră, împreună cu voi, prin credință să ne bucurăm de dragostea Domnului. Ploua. Iar el urca încet, purtând slăbiciunile celor neputincioși, păcatele și plăcerile de jos. Ploua, iar el îi învățase ce e răbdare, mângâierea și dragostea. Luase toate relele lor asupra lui oferindu-le roadele pământului. Dar când vor învăța ei că sunt datori cu o viață? Ploua. Pe fața popei Cucoș curgea apa. Pe fața
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
slăbiciunile celor neputincioși, păcatele și plăcerile de jos. Ploua, iar el îi învățase ce e răbdare, mângâierea și dragostea. Luase toate relele lor asupra lui oferindu-le roadele pământului. Dar când vor învăța ei că sunt datori cu o viață? Ploua. Pe fața popei Cucoș curgea apa. Pe fața sătenilor, câștigători, curgeau lacrimile. Singuri pe lume - Andrei, Andrei mamă, spune, tu ai luat proteza lu’ bunică’tu? Zii, măi, Andreiuț mamă... țața Tinca avea dreapta la inimă, iar stânga și-o
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
arma bunicului. O aduse de la pușca pe care o folosise în primul război mondial. Rămase cu ea în mână până dimineață. Ziua trece ușor, nor peste nor, soarele despărțitor, cald, senin, vânt și frumos, soare sus și soare jos. Acum plouă, acum stă și cât ai clipi, făcând treabă prin curte, e noapte. Pe nesimțite întunericul se lasă și strânge la piept satul. Odată, de două, de nouă, de câte ori Cel de Sus a lăsat și peste lume binecuvântat. Polixenia așeză strachina
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
tot acest răstimp și se rușină. Îi ceru iertare, făgăduindu-i că de mâine totul va fi ca înainte. Louise nu putea vorbi și își întoarse capul spre a-și ascunde lacrimile. A doua zi Jonas plecă de acasă dis-de-dimineață. Ploua. Se întoarse ud până la piele, cu brațele încărcate de scânduri. În camera cea mare doi prieteni, veniți să afle noutăți, își beau cafeaua. - Jonas își schimbă maniera. Începe să picteze pe lemn, spuseră ei. Jonas surâse. - Nu-i vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mă iubește viața. Într-o zi m-am împrietenit cu moartea ca și cum ne cunoșteam de când lumea. Simțeam că plutesc în derivă, pe o mare de apă fără margini. Nu vedeam decât cerul care își schimbă culoarea de la albastru la gri. Ploua torențial peste mine; aceeași ploaie rece, blestemată. Deasupra mea câțiva corbi flămânzi planau; ar fi dorit să mă înghită cu totul dorindu-mi carnea dulce, dar au simțit că sunt vie. Și, în această derivă, moartea era foarte dezorientată. Alerga
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
gura, mi-o potriveai cu buzele-ți fierbinți. Eu tăceam, tu mă sorbeai din ochi: toată mă conturam în foamea lor. Ca o Ană, cuminte, mă lăsam sedusă și mă sculptai așa cum îți doreai. Dar peste noapte a început să plouă: toată creația s-a transformat în sloi. Ochii tăi nu au mai avut puterea, să țină conturul chipului meu, intact. Neputincios te-ai retras în cochilia ta și țiai promis să te lași de sculptat. Ți-ai cumpărat vopsele și
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mă lepăd și de amintirile care ne-au legat, voi avea un timp de reflecție și de răgaz... Sigur voi auzi într-o zi, eliberată din propria-mi colivie, clinchetul unui clopoțel care anunță o nouă iubire... În singurătate Afară plouă, copacii sunt desfrunziți, toamna se scurge melancolică și-n mine plouă cu ochi de singurătate... Caut un adăpost; numai în mine am loc. Aud ecoul gândului care țipă, scurgându-se afară ca o apă de ploaie... Adorm ghemuită într-un
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
un timp de reflecție și de răgaz... Sigur voi auzi într-o zi, eliberată din propria-mi colivie, clinchetul unui clopoțel care anunță o nouă iubire... În singurătate Afară plouă, copacii sunt desfrunziți, toamna se scurge melancolică și-n mine plouă cu ochi de singurătate... Caut un adăpost; numai în mine am loc. Aud ecoul gândului care țipă, scurgându-se afară ca o apă de ploaie... Adorm ghemuită într-un colț amenajat; gazdă îmi este pânza unui păianjen pe care și-
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ca o fotografie între cadre să te privesc pătrunsă de drag și de fiori. Dimineața, să mă scalzi în bobi de rouă ca pe-o floare să mă alinți cât mai sunt vie. Peste noi poate să ningă și să plouă; de-atâta iubire și morții or să-nvie. Iubește-mă, sunt mireasma neștiută, doar tu îmi ești un vajnic erou și trubadur. Te-am așteptat ca Penelopa, nevăzută, de un Ulise ursuz. Cât vrei să mai îndur? Conspirație Eu știu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
să vegheze și o săptămână și să-l nimicească... Numai, între timp, să nu vie ordinul de schimbare! Dar nu, nu se poate! Trebuie să apară... Trebuie... Seara, la zece, dădu poruncile cuvenite și porni spre observatorul cel mai înaintat... Ploua rece, leneș, monoton. Săgețile de apă se încovoiau, în văzduhul negru, cu luciri de oțel. Lutul ud, frământat de ploile toamnei, se agăța de cizmele locotenentului și plescăia la fiece pas. Bolta de nouri parcă stătea să cază pe pământul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fără să se oprească și fără să răspundă... Noaptea se umezise. Ploaia amenința în văzduh cu răsuflări de vânt. Bologa se bucura și privea cerul înnourat ca pe un tovarăș care vrea să-i înlesnească scăparea. Dacă ar începe să plouă, firește, ar fi și mai bine... Trecând pe lângă adăpostul căpitanului Cervenko și mai având o jumătate de oră de pierdut, se abătu să-l întrebe de urât. Căpitanul citea în Biblie, cu ochii înlăcrimați, ca și când ar fi căutat să-și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ilona întruchipa toată lumea. Și el se lăsă în brațele acestei bucurii cu sfială și uitare de sine, ca o fecioară în brațele primului iubit. Avea impresia că inima i se topește încet-încet, răspândind în jurul lui fiori de dragoste. Amurgul cenușiu ploua pe geamuri, printre mușcatele somnoroase, învăluindu-l într-o rețea de fericire... Într-un târziu se smulse din ispita visărilor, își puse chipiul și ieși. În ușa tinzii, infanteristul murdar stătea mereu de vorbă cu un artilerist în capul gol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
driblai sticle de mic, Sandule, cum te duceai la gazon, mahmur, cu zeama de varză după tine? Discuția din această seară se poartă În jurul cipurilor din pașapoartele biometrice. Gicu este complet indiferent la subiect și fredonează alături de Nelu Ploieșteanu Afară plouă și varsă, dă-mi drumu’ nevastă-n casă, că mă udă la cămașă. Gore, depășit un pic de problema cipurilor - inițial le spusese cipsuri, de căzuse Sandu de pe scaun și vărsase bunătate de Tămâioasă - murmură la rândul lui: Poa’ să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și varsă, dă-mi drumu’ nevastă-n casă, că mă udă la cămașă. Gore, depășit un pic de problema cipurilor - inițial le spusese cipsuri, de căzuse Sandu de pe scaun și vărsase bunătate de Tămâioasă - murmură la rândul lui: Poa’ să plouă, poa’ să ningă, nu-ți dau drumul nici În tindă... Hai, bă, Sandule, că ne strici tot cheful, ce-ți veni cu drăcoveniile alea? Șpriț cere să fie redus sonorul de la combina muzicală, motiv pentru care Gore strâmbă din nas
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vesel să cântăm: Mă dusei pe o cărare, mă ntâlnii c-o fată mare! Probabilitate extrem de redusă În ziua de azi, dragilor, ar trebui modificate versurile. Ceva În genul tragi cu tunul pe cărare, nu găsești o fată mare! Afară plouă mărunt - e ploaie de-aia de te pătrunde, zisese Sandu imediat cum intrase pe ușă și-și ocupase locul În prezidiu -, iar amicii au evitat terasa și s-au refugiat În cârciumă, fiindcă bate și un vânticel de primăvară păcălită
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
gură, eu cred că prindeai mai multe posturi decât are dolce-n grilă! Și era și nevastă-ta mulțumită la ceas de seară... Gicu nu se mai poate abține și izbucnește În râs. Sandule, țara arde și baba se piaptănă. A plouat cu grindină cât oul de bibilică - să nu mă contrazici, că am ținut eu o cură cu ouă de bibilică și sunt uite-așa de mici, mici de tot -, ne-au afectat intemperiile agricultura aflată În fază incipientă și de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
omu’, dacă n-are minte, nu-și exercită dreptul la vot. Și pe urmă zice cu halba-n față - privirea lui Sandu poposește pe fața lui Gore - că situația e albastră și prezintă umflături. Că bate vânt de disperare și plouă cu dezamăgiri. Gore Îi dă un ghiont lui Gicu, dar nu zice nimic. Ba, mai mult, parcă pentru a-i demonstra lui Sandu că toată perorația Îl lasă rece, gustă frumușel din bere și face aaaaaaaaa, În semn că nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
din decor... Chiar nu ai pic de rușine, strici atmosfera? Mai bine vezi cum faci cu banii de porc, că la criza care se anunță simt că-l desenzi pe peretele din bucătărie, ca un mic vangog ce ești... Afară plouă din ce În ce mai tare, iar cheflii noștri comandă Încă un vin fiert. Sandu mototolește Libertatea, nu Înainte de a mai privi o dată pagina a cincea cu oarecare tristețe În privire, apoi o aruncă fix În capul lui Gore. Gicu Își face socotelile pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]