KorAP: Find »[drukola/base=poliție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...211 212 213 ...3882 >

97,040 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

lanțul vrăjit - ca niște copii ce-și dau seama că jocul s-a terminat. — Mă tem că nici un doctor nu mai poate face nimic, rosti el peste cîteva clipe. Singurul lucru pe care-l mai putem face este să anunțăm poliția. Doamna Bellairs, pe jumătate trezită din transă, avea o privire buimacă, iar limba Îi atîrna puțin peste buza de jos. — Un atac de cord, pesemne, Își dădu cu părerea domnul Newey. N-a putut suporta emoția. — Mă tem că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Forester. Făptașul este unul dintre noi. — Bine, dar ne țineam toți de... protestă Hilfe. În clipa asta, toți ceilalți se uitară la Rowe. — Și-a smuls mîna dintr-a mea, spuse domnișoara Pantil. Doctorul Forester rosti Încet: — PÎnă nu vine poliția, nu mai ating cadavrul. Cost a fost omorît cu un fel de briceag școlăresc... În văzul tuturor, Rowe Își duse repede mîna la buzunarul rămas gol. — Doamna Bellairs nu trebuie să fie amestecată În povestea asta, urmă doctorul Forester. Orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
cu atîta gingășie În sîngele domnului Cost scoase cu un gest la fel de delicat cheia din corsajul gazdei. — Cred c-ar fi mai bine să rămîneți cu toții aici, spuse doctorul Forester. Ne Întoarcem Îndată, vreau doar să telefonez la comisariatul de poliție din Notting Hill. Și spunînd acestea, părăsi Încăperea Împreună cu Hilfe. Se așternu o tăcere penibilă; multă vreme, nimeni nu se uită la Rowe, iar domnișoara Pantil Își depărtase scaunul de al lui, lăsîndu-l singur lîngă cadavru, Încît ai fi zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
GÎndul că fusese asasinat de unul dintre cei prezenți i se păru lui Rowe fantastic - mai fantastic decît bănuiala că el ar fi fost asasinul. La urma urmelor, el făcea parte din lumea crimei, era un cetățean al ei. Iar poliția Îl va recunoaște, da, Îl va recunoaște... În clipa aceea, Hilfe se Întoarse În salon. — Doctorul Forester are grijă de doamna Bellairs, anunță el. Am telefonat la poliție. Dar În timp ce vorbea, ochii lui Îi transmiteau lui Rowe un mesaj pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
el făcea parte din lumea crimei, era un cetățean al ei. Iar poliția Îl va recunoaște, da, Îl va recunoaște... În clipa aceea, Hilfe se Întoarse În salon. — Doctorul Forester are grijă de doamna Bellairs, anunță el. Am telefonat la poliție. Dar În timp ce vorbea, ochii lui Îi transmiteau lui Rowe un mesaj pe care acesta nu-l putea descifra. „Trebuie neapărat să-l văd Între patru ochi, Își spuse Rowe. Doar nu-și Închipuie că...“ — Aveți ceva Împotrivă dacă mă duc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
spuse Rowe. Doar nu-și Închipuie că...“ — Aveți ceva Împotrivă dacă mă duc pînă la closet? Întrebă Rowe cu glas tare. Nu mă simt bine deloc. SÎnt de părere că nimeni nu trebuie să părăsească această Încăpere pînă la sosirea poliției, vorbi domnișoara Pantil. — Cred că te-ai putea duce, Însoțit de cineva, Își dădu cu părerea Hilfe. De formă, firește. Dar domnișoara Pantil nu se lăsă: — Ce rost are să ne ascundem după deget? Al cui era briceagul? Domnule Newey, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-l urmărim nu-i o glumă, dar trebuie să ne păstrăm simțul umorului, dacă vrem să nu ne pierdem firea. Dușmanii sînt lipsiți de umor. Dă-mi un răgaz de-o săptămînă, nu-ți cer să te ascunzi mai mult. Poliția trebuie să sosească dintr-o clipă Într-alta. — Sari pe fereastră, dedesubt e un strat de flori. S-a Întunecat, și peste vreo zece minute sirenele au să dea alarma. Slavă Domnului, ne putem orienta după ele ca după un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
opt ani! Vedea În vis fereastra zăbrelită a camerei copiilor, de la etajul al doilea. Deodată, la fereastra asta apăru fața bătrînei sale dădace, care-i făcea semn să intre În casă. „Mamă, mi-am omorît soția, și sînt căutat de poliție!“ repetă el. Dar maică-sa zîmbi și-i spuse, scuturînd din cap: „Băiețelul meu n-ar fi În stare să omoare nici o muscă“. N-avea timp de pierdut: dinspre celălalt capăt al pajiștii aceleia lungi și atît de pașnice, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Încă nu o sărutase și pe care probabil n-avea s-o sărute niciodată, ci altcineva, foarte cunoscut, mai cunoscut chiar decît părinții lui, deși făcea parte dintr-o altă lume, din trista lume a iubirii Împrăștiate... Un agent de poliție, răsărit lîngă el, Îi spuse cu o voce de femeie: „Ai face mai bine să te alături micului nostru grup“, și-l Împinse fără milă Într-un closet, pe lespezile căruia zăcea un șobolan mort. Orchestra amuțise, luminile se stinseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
pentru ce anume venise În acest ungher Întunecos și murdar, unde pînă și pămîntul pe care călca gemea sub pașii lui, parcă Înadins ca să-l Înduioșeze. „Lasă-mă, te rog, să plec de-aici“, se auzi el spunîndu-i agentului de poliție, dar acesta Îi răspunse: „Încotro, scumpe domn?“ „Acasă“. „Păi, asta ți-e casa! N-ai unde să pleci“. Și ori de cîte ori Încerca să-și miște picioarele, pămîntul gemea, Încît nu putea face un pas fără să-l doară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
fapta lui, pe cînd acum, ziarele i-ar ignora pînă și moartea. Se simțea pur și simplu frustrat: În fața unor asemenea masacre cotidiene, nimeni nu se interesa de un caz atît de neînsemnat. Poate că doar vreo cîțiva comisari de poliție, prea bătrîni ca să priceapă că erau depășiți de evenimente, mai primeau de la superiorii lor binevoitori și răbdători sarcina să se ocupe de anchetarea unui fleac de asasinat. Își trimiteau probabil unii altora rapoarte detaliate, și poate chiar li se dădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
fost acela. Avu grijă să nu pomenească numele lui Hilfe În relatarea sa, pe care era hotărît s-o expedieze prin poștă la Scotland Yard: nu poți ști niciodată ce idei năstrușnice pot să le treacă prin cap celor de la poliție, iar el, unul, nu voia ca singurul său aliat să fie pus după gratii. După ce termină, reciti ce scrisese, sub privirile chelneriței. Povestea lui i se păru cam cusută cu ață albă: un cozonac, vizita unui necunoscut, amintirea unui gust

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
petrecut lucruri și mai anormale. — Jones e mîna mea dreaptă. Ce-ai făcut cu el? — M-am dus la doamna Bellairs... — Treaba dumitale! Mie să-mi spui unde-i Jones, am nevoie de el! — Cineva a fost asasinat... — Cum?! — Iar poliția crede că eu sînt criminalul... Rowe auzi un oftat la celălalt capăt al firului. Omulețul acela agil, care plutise toată viața pe ape tulburi, dar liniștite, ale unor banale adulteruri și scrisori compromițătoare simțea că e tîrÎt spre adîncurile bîntuite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Întind capcane și ne trădează. Poate că ucigașul lui Cost fusese mînat de intențiile cele mai bine, și poate că domnul Rennit, abandonîndu-și clientul, se purta, pentru prima oară În viață, ca un adevărat cetățean. Între timp, un inspector de poliție care Încerca zadarnic să se ascundă după un ziar se postase la intrarea magazinului. Ziarul era Daily Mirror, iar Rowe putu desluși, privind peste umăr, un desen umoristic care ocupa aproape Întreaga pagină. La una dintre ferestrele imobilului de peste drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
nu-i așa? — Nici un necaz nu-l poate tulbura pe fratele meu. — I-am telefonat și domnului Rennit. — Rău ai făcut! Nu trebuia să-i telefonezi! — Încă n-am Învățat ce trebuie să fac. Bănuiești cam ce a urmat? — Da... Poliția... — Știi ce mă sfătuiește fratele dumitale? — Da. Convorbirea lor era ca un schimb de scrisori care trebuie să treacă pe la cenzură. Rowe simțea o nevoie irezistibilă de a vorbi deschis cu cineva. — N-ai vrea să ne Întîlnim undeva numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
copil pierdut care se agață de mîna primului adult Întîlnit În cale, implorîndu-l să-l ducă acasă... În ziare nu scrie nimic, spuse el, fără să-i mai pese de senzorul imaginar. — Da, nici un cuvînt. — Am pregătit o scrisoare pentru poliție. N-ar fi trebuit să faci așa ceva. Ai și expediat-o? — Încă nu. Mai așteaptă, poate că n-o să mai fie nevoie. Nu te pripi! Crezi că ar fi riscant dacă m-aș duce la bancă? — Firește că ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
spunîndu-și că un om care și-a ucis nevasta e capabil de orice... Ce pretext să născocească față de Henry? Scrisoarea era În buzunarul de la piept și cuprindea adevărul, dar lui Henry nu-i putea spune adevărul: ca și cei de la poliție, el n-ar crede că Rowe asistase la crimă ca un simplu spectator... Trebuia să aștepte pînă la ora Închiderii băncilor și să născocească apoi un motiv urgent. Oricum, n-avea mult de așteptat, pentru că băncile Închideau devreme, din cauza bombardamentelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
luminoasă“ a morții. Toți colegii au venit, domnule Wilcox, În afară de cei care sînt de serviciu. Și cei din brigada auxiliară de pompieri au trimis o delegație. A sosit și o echipă de salvare, plus patru sanitari și o fanfară a poliției. E minunat! exclamă doamna Wilcox. O, dacă Doris ar putea să vadă toate astea! — SÎnt convins că vede, o asigură grăsanul. — După aceea, aș dori să veniți cu toții aici, spuse doamna Wilcox, schițînd un gest În direcția paharelor. — SÎntem cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
să vorbească așa. Noi, cei de la Apărarea Civilă, l-am socotit totdeauna pe domnul Wilcox un om foarte sensibil. Ceilalți au să priceapă, adăugă el cu blîndețe - Înțelegînd desigur prin „ceilalți“ pe cei din Apărarea Civilă, pe cei din fanfara poliției, pe pompierii auxiliari și chiar pe cei patru sanitari. Apoi, cu un gest amical, dar ferm, o Împinse pe doamna Wilcox spre ușă, În vreme ce cu cealaltă mînă apucă uniforma. Deși Îmbrăcat În salopetă, care devenise apanajul vestimentar al multor categorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
vine greu să treci de la teorie la practică. Rowe nu putea pur și simplu să se arunce În Tamisa - de altfel ar fi fost repede scos. Și totuși, privind cortegiul care se depărta, nu vedea altă soluție: era căutat de poliție pentru crimă și n-avea În buzunar decît treizeci și cinci de șilingi. La bancă nu se putea duce, iar prieteni n-avea decît unul, pe Henry; putea, firește, să-l aștepte pînă se va Întoarce, dar Îi repugna ideea de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
ascundă crima, străduindu-se din răsputeri să dea morții o aparență calmă, pașnică, fericită. „Ce simplu ar fi totul dac-aș avea ceva bani!“ Își spuse Rowe. Firește, putea să se ducă la bancă și să se lase prins de poliție, dar asta ar Însemna să ajungă, după toate probabilitățile, la spînzurătoare. GÎndul că putea fi spînzurat pentru o crimă pe care n-o săvîrșise continua să-l Înfurie. Dacă s-ar sinucide, ar avea cel puțin satisfacția de a se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
roage să rămînă, dar renunțase, pentru că și asta ar fi fost ceva neobișnuit. La urma urmei, știa că, peste o oră, el se va Întoarce. Și astfel, convențiile Îi ținuseră laolaltă În clipa morții. Rowe se gîndise că cei de la poliție ar fi putut să-l Întrebe de ce a rămas lîngă nevastă-sa. Poate că ea Însăși intenționase să-l ajute În acest joc al lui Împotriva poliției. Atîtea Întrebări rămăseseră pentru totdeauna fără răspuns! Dar cînd poliția Îl interogase efectiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
convențiile Îi ținuseră laolaltă În clipa morții. Rowe se gîndise că cei de la poliție ar fi putut să-l Întrebe de ce a rămas lîngă nevastă-sa. Poate că ea Însăși intenționase să-l ajute În acest joc al lui Împotriva poliției. Atîtea Întrebări rămăseseră pentru totdeauna fără răspuns! Dar cînd poliția Îl interogase efectiv, el n-avusese tăria să mintă. Probabil dacă le-ar fi spus vreo minciună ar fi fost spînzurat... Era timpul ca judecata să ia sfîrșit. 2 — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
că cei de la poliție ar fi putut să-l Întrebe de ce a rămas lîngă nevastă-sa. Poate că ea Însăși intenționase să-l ajute În acest joc al lui Împotriva poliției. Atîtea Întrebări rămăseseră pentru totdeauna fără răspuns! Dar cînd poliția Îl interogase efectiv, el n-avusese tăria să mintă. Probabil dacă le-ar fi spus vreo minciună ar fi fost spînzurat... Era timpul ca judecata să ia sfîrșit. 2 — Nu vor reuși să distrugă Tamisa lui Whistler! auzi Rowe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
ceasuri În șir; Îi părea rău că se hotărîse să-și ia viața, dar n-avea altă alegere - decît, poate, să aștepte să fie spînzurat. — Dacă rămîn aici pînă se Întoarce domnul Travers, cred că o să mă dea pe mîna poliției, spuse el. — Nu știu ce au de gînd. — Și cînd mă gîndesc că și anticarul ăla blajin era complicele lor... Dar mulți mai sînt! — Da, din zi În zi mai mulți. O bandă Îngrozitoare! — Bine, dar cum de și-au Închipuit c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]