5,661 matches
-
nu mă mai impresionează mizeriile pe care foști „buni amici“ le toarnă într-o coloană de ziar obscur, într-un colț de rubrică pe care o citește numai autorul ei, sau într-un blog urduros în care ceea ce astăzi se postează mâine se șterge. Au ajuns în schimb să mă impresioneze exemplele contrare, atât de rare, de civilizație și moderație, de bun-simț: reacțiile unui Ion Simuț, ale unui Ștefan Agopian, ale unui Lucian Dan Teodorovici, ale unui Marius Ianuș la rândurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
că se oprește producția de film instant. Camerele Polaroid ieșiseră din scenă tipțtil, fără nici un anunț oficial, mai devreme cu aproape un an. În urma lor, o comunitate de fani nostalgici sub ochii cărora nu se mai developează decât vechile reclame, postate pe YouTube. Doamna de la studioul foto unde mițam făcut cam toate fotografiile utilitare nu zâmbea niciodată. Tocmai de aceea mi se părea ciudat că ea era cea care îmi spunea mereu „Zâmbiți, vă rog“, cu un ton de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Dacă baza de unde plecase se găsea în exteriorul marginilor orașului, atunci radarele îi înregistraseră ruta de întoarcere. \ AVIONUL, CONTINUĂ VOCEA CONSILIERULUI, A DECOLAT DE PE TERENUL DE PARCARE B, DIN CENTRUL CAPITALEI: CONFORM RAPOARTELOR DE ACTIVITATE ALE TERENULUI B, NAVA SE POSTASE EXACT CU CINCI ORE ȘI ZECE MINUTE MAI DEVREME PE UNA DIN PISTELE REZERVATE AVIOANELOR DE MARFĂ. GRAFICUL ATERIZĂRILOR ARATĂ CĂ VENEA DIN DIRECȚIE ESTICĂ. RADARELE L-AU DETECTAT PE CÂND TRECEA PE DEASUPRA COASTEI ATLANTICULUI, IAR RADARELE CU RAZĂ MARE DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
http://www.supliment.polirom.ro/dce Nu sunt nici jurnalist cu acces la informații de la „surse“, nici poet ori prozator al cărui scris să conteze în orice context. Biografia intimă o țin pentru mine, iar fotografii din străinătate, dacă aș posta, aș stârni invidii omenești. Subiectele de publicistică mi le rezerv pentru rubrică, mai ales că am cultul hârtiei tipărite. Care ar fi, atunci, culoarul pe care să evoluez în această nebunie polifonică? Un blog cu cronici literare, semnate de mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
de niște bebeluși. Alice se uita la dinozauri roșii împreună cu fiica ei și cânta despre prietenie, dar fără să creadă în ea. Până în ziua când, după o sesiune de autografe la Rakestraw, trei femei au așteptat-o și s-au postat împrejurul ei. Una dintre ele, micuță cât un degetar, a atins-o ușor pe braț. Trebuia să te cunosc. Personajele tale ... mi-a plăcut la nebunie cât de perseverente au fost. Sunt scrise superb. Parc-ar cânta. Alice s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sala de ședințe a punții de comandă, Grosvenor îi urmărea cu privirea pe Morton și pe căpitanul Leeth, care discutau în șoaptă într-unul din rândurile de scaune din apropierea panoului de control. Sala era înțesată de oameni. Cu excepția câtorva paznici postați în centrele-cheie, toată lumea fusese convocată la ședință. Militarii și ofițerii lor, șefii secțiilor științifice și membrii acestora, personalul administrativ și tehnicienii, se aflau cu toții fie în sală, fie pe coridoarele învecinate. Se auzi un clopoțel. Treptat, murmurul conversației conteni. Clopoțelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dacă n-ar fi fost sigur că nu-l putem atinge cu armele noastre. Nu putem risca un eșec. S-ar putea ca aceasta să fie ultima noastră șansă. Toate echipele de intervenție urgentă care mă aud acum să se posteze deasupra, dedesubtul și în jurul acestui coridor! Adăugă el pe un ton imperios. Aduceți cu voi blasterele și tunurile radiante portabile, ba chiar și pe cele semiportabile! Țineți întreaga zona sub tirul radiațiilor voastre! Dați-i drumul! - Bună idee, directore! Exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
altă apăsare pe taste, textul astfel cules se rostește singur pe sine de la un capăt la altul sau pe fragmente, după gust și aflările omului În treaba cu pricina. Vasăzică, scrisul gravat În memoria ordinatorului, trimis prin poșta electronică sau postat pe internet, e pre schim bat cît ai clipi În voce aproape naturală, fluentă nara tiv, cu pauze la virgulă și pusă pe retorica dictată de semnele Întrebării și ale mirării. De glasul omenesc o deosebesc cîteva infirmități: absența temperaturii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ajunsese acolo Înaintea lor. Acolo, unde? Amir urcă cu agilitate una din stânci. Din vârful ei se deschidea o panoramă largă În direcția Urumqi, unul din punctele importante de negoț de pe Drumul Mătăsii. Dar, dacă acel călător s-ar fi postat acolo, ar fi putut fi văzut de iscoadele ce precedau Întotdeauna Înaintarea Cuceritorilor. Nu, nu de acolo i-a văzut și nu de acolo i-a atacat luptătorul necunoscut pe cei o sută de Cuceritori. I-a așteptat mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trase Într-un colț. Apoi iarăși nu se Întâmplă nimic. Deodată ienicerii Înlemniră, iar o suită bogat Împodobită trecu prin mijlocul pieții, intrând În palat. Era sultanul, Înconjurat de două sute de războinici. Douăzeci dintre ei intrară cu el, ceilalți se postară În dreptul porții, privind mulțimea. Alexandru se trase mai În spate, ca să nu atragă atenția. Așadar, la Ak Sarai avea loc o Întrunire. Pictorul traversă cu privirea mulțimea care se adunase să-l slăvească pe stăpânul lumilor, trimisul lui Alah În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Făcu semnul de Începere. Unul din călăi Îi smulse bandajul de la umărul În care simțea durerea. Celălalt luă de capătul Învelit În cârpe un fier lung, Încovrigat la capăt, și Îl ținu În foc până se Înroși. Al treilea se postă În spatele lui. Ogodai rămase În față, privind calm. De jos se auzeau zgomotele războinicilor tătari care scoteau cadavrele spahiilor din mica escortă a lui Ali beg ca să le Îngroape În pădure. Fierul se apropie de umărul prizonierului, așteptă o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avansau. Avansau prea ușor. Avansau doar prin albul pufos al zăpezii. Și, deodată, avansarea lor fu oprită de un zgomot uluitor. Artileria. Mihaloglu nu văzuse nicăieri nici o artilerie, dar bubuiturile sacadate care veneau de dincolo de creasta versantului pe care erau postați Apărătorii nu puteau veni decât de la tunuri de mare calibru. Urmă, ca Într-un coșmar, sunetul prelung al ghiulelelor rostogolindu-se peste vârful muntelui și peste capetele Apărătorilor, căzând În mijlocul ienicerilor cu explozii care aruncau În aer zeci de trupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apoi prin șarjă directă, la iatagan. Prima săgeată avea să-l ucidă pe Vlad. Ceilalți Însoțitori aveau să moară În următoarele trei secunde. Până la sosirea armatei de pe creste, mongolii aveau timp să dispară. Dar nu singuri. Zece dintre ei se postaseră, parcă Întâmplător, În jurul căpitanului Oană. - Ajunge! spuse Angelo, pe un ton mai ridicat. Știu cine ești, știi cine sunt. Am ucis patru mii de ieniceri și achingii ca să-l scot pe căpitanul Oană din Balcani. Vom mai ucide alte patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se auziră pași ușori, apropiindu-se cu repeziciune. Erau Înconjurați. Căpitanul privi spre cai, unde se afla centura cu spada, dar distanța era prea mare. În jurul lor se iviră câteva zeci de ieniceri cu iataganele scoase. Unul din ei se postă În fața lui Oană și Întrebă, repezit, În limba turcă: - Cine sunteți? Oană Înțelese perfect, dar preferă să joace rolul țăranului care nu pricepea boabă de turcă. Privi spre ienicer cu candoare și spaimă. Oșteanul nici nu se aștepta ca prizonierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
inima codrilor, aproape de apa râului numit Moldova. Sultanul observă neliniștea care Îl cuprinsese pe căpitan. Se ridică de pe divan și ieși În fața cortului. Căpitanul se ridică și el, dar nu apucă să facă nici o mișcare, căci patru nubieni uriași se postară În jurul lui. - Scoateți-l afară, se auzi vocea trâmbițată a lui Mahomed. Nubienii Îl Împinseră spre ieșirea cortului. Oană ajunse afară chiar În clipa În care, la cel mult patru aruncături de săgeată, se auzi cântecul grav și prelung al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
veșnicie, dar nu s-a Întors acasă. Îți place, nu-i așa? — Da, Îmi place. Nu erau multe mașini pe drum În seara asta, dar vedeau destul de des convoaie de camione de-ale armatei pline cu soldați sau vehicule blindate postate În fața unor clădiri. În aerul serii Începea să plutească Îngrijorarea. Margaret credea că nu mai asociase niciodată Întunericul cu frica. Ba nu, o făcuse când era mică. — Îmi pare rău că n-am gândit decât negativ despre ea, a zis
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu prea mult timp, am văzut pe dâra între timp neagră, înnoptată, a drumului de pădure un punct luminos care, pe măsură ce se apropia, se despărțea în două. După ce am raportat regulamentar „Vehicol motorizat, probabil blindat, în raza vizuală!“, m-am postat în mijlocul drumului ca să fiu ușor de recunoscut și, conform ordinului, să opresc vehicolul blindat: ca stângaci ce eram, cu brațul stâng ridicat. Se poate ca vehicolul care se apropia cu atâta repeziciune să mă fi uimit, fiindcă venea cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
săgeți cum se zvârcolește, frumos chinuit de durere, în fața copacului și a peisajului - care încă din copilăria mea, datorită reproducerilor procurate din cutiile de țigări, au declanșat în mine nevoia imperioasă de artă. Ce ușor îmi vine să mă văd postat în fața unui bărbat cu nas coroiat și pălărie roșie pe care îl pictase Piero della Francesca! Înnoptam în hoteluri pentru tineret și în mânăstiri, sub măslini și prin vii, uneori chiar și pe bănci, prin parcări. Oriunde aveam acces la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ar fi caracterizat oarecum corect atitudinea mea. Să rostesc numărul cifră cu cifră, în mod repetat, ca parte a unei litanii și să mă limitez la asta îmi era de ajutor, dar numai pe termen scurt. O dată, când m-am postat și eu la coada celor care așteptau în fața cabinei telefonice, contam pe ajutorul unui flirt căznit cu o studentă din clasa lui Sintenis, care se numea Christine și avea ceva de mânz: pieptănătura ei în coadă de cal. Îți venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de noapte, am băut o sticlă de șampanie că să-mi fac curaj, până au plecat ai ei la serviciu, am ascuns sticla în boschete ca să o vând mai târziu (trei lei luam pe ea, două intrări la ștrand), mă postez în fața porții, dau semnal, dau bașii mai tare la bătăile inimii și încep să aștept, fixând zăvorul. E vacanță de trei săptămâni și cunosc bine drumul ăsta. L-am făcut de multe ori și de câteva dăți zăvorul s-a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de final, și să mă preling pe scări, într-o seară, vin, ca de obicei, după începerea filmului, din garsoniera mea de unu pe doi, pe care o împărțeam cu o mătură și niște cârpe umede și puturoase, și mă postez strategic lângă ușă ca să fiu primul la ieșire. Nu trec bine cinci minute și un grup de studenți, de la Actorie, cred, ținuți la cursuri peste program, invadează sala împingîndu-mă în întuneric către fundul ei. Cum să le spun că eu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
oțel, pe care niște echipe de demolatori mai îndrăzneți o ridicaseră în cale mulțimii. În mare, bariera își realiza menirea, căci indivizii izolați care se încumetau s-o escaladeze erau nevoiți să facă cale întoarsă în fața armelor amenințătoare ale paznicilor postați în mici grupuri de cealaltă parte, ca niște soldați apărând cu legitimitate o proprietate privată dt un asalt ai unor vandali. O dată mai mult trebuia înfruntat un risc direct. ― Rămâi pe partea drumului! ― urlă Gosseyn. N-o să aibă curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
le urmau fără crâcnire. De altfel tot ea orânduia așternuturile din cortul părinților și tot ea deprinsese de mică, de la bunica ei, tainele ghicitului în cărți de tarot și în ghioc. În șatră erau și câțiva puradei mai răsăriți care, postați la marginea satelor, chipurile să se joace, știau cum să cheme o pasăre să-i urmeze spre ceaunul cu apă clocotită sau să o așeze cuminte pe un jar încins ce se afla în fața corturilor. În seara aceea însă, pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
avea în brațe, da, un ghiveci cu ciclamene. Un tânăr atât de pios era, în mod sigur, împotriva omorârii florilor. Gabrielescu și Will Smith, într-un exemplu de înfrățire justițiară care ar fi născut invidia oricărei organizații pentru pace, se postară în ușă, cu priviri întrebătoare asupra ghiveciului. Fuseseră avertizați de scrisorile de amenințare. Gabrielescu, mai ales, mirosea aici o legătură cu răpirea lui Popa, cazul lui de avansare și mărire de salariu. Iar Will Smith voia să-l vadă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
a unei alte existențe ce a zăbovit lângă tine și te-ar fi putut privi, iar mâneca paltonului ei ți-ar fi putut atinge încheietura mâinii, doar că timpul ei a fost ceva mai devreme. Seara ai revenit. Te-ai postat lângă aceleași adâncituri din asfalt și dădeai impresia că aștepți, însă, în umbra ochilor tăi, din acele urme crescuseră pantofii ei, ce începură să se plimbe prin stație. Te fâțâiai și tu de colo colo, iar din când în când
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]