7,476 matches
-
ale Celuilalt”. Erau cuvintele care au marcat un nou răsărit În viața sa : „Bineînțeles că nu este de nici un folos pământesc pentru nici unul dintre voi. Doar vă poate schilodi trupurile și contorsiona sufletele. Dar mă voi Împărtăși de fiecare dintre poverile voastre care vă schilo‑ desc și vă contorsionează. În căldura amestecată a compa‑ siunii voi cunoaște oroarea deplină a distrugerii voastre voluntare de către oameni de aceeași specie cu voi. Voi cunoaște greutatea poverii voastre purtând‑o Împreună cu voi, dar cu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Dar mă voi Împărtăși de fiecare dintre poverile voastre care vă schilo‑ desc și vă contorsionează. În căldura amestecată a compa‑ siunii voi cunoaște oroarea deplină a distrugerii voastre voluntare de către oameni de aceeași specie cu voi. Voi cunoaște greutatea poverii voastre purtând‑o Împreună cu voi, dar cu o Înțelegere mai profundă decât poate fi a voastră. Vreau să car această povară. Trebuie să o cunosc. Datorită Întru‑ pării mele și Botezului vostru, nu există altă cale - dacă sunteți de acord
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
siunii voi cunoaște oroarea deplină a distrugerii voastre voluntare de către oameni de aceeași specie cu voi. Voi cunoaște greutatea poverii voastre purtând‑o Împreună cu voi, dar cu o Înțelegere mai profundă decât poate fi a voastră. Vreau să car această povară. Trebuie să o cunosc. Datorită Întru‑ pării mele și Botezului vostru, nu există altă cale - dacă sunteți de acord”. Aici trebuie notate două lucruri : valoarea atașată accep‑ tării voluntare și insistența asupra participării, solidarității, identificării. „Dacă sunteți de acord”, spune
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
În primul rând cunoașterea Învățăturii Evangheliei Sale și raportarea tutu‑ ror gândurilor, cuvintelor și faptelor noastre la preceptele 188 Suferința și creșterea spirituală acesteia. Numai urmând pe Hristos ni se va părea ușoară crucea, căci jugul Lui e bun și povara ușoară (Matei 11, 29‑30). Când vom avea Însă momente În care ne vom simți singuri și neajutorați pe calea crucii, când aceasta din urmă ni se va părea grea, epuizantă până la prăbușire și cu anevoie de dus, de mare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
transfer descrie toate aspectele înțelegerilor de prețuri intracompanie, incluzând transferul proprietății intelectuale, transferul bunurilor tangibile, servicii prestate intracompanie sau împrumuturi intrafirmă. Prețurile de transfer sunt cel mai des asimilate cu relocalizarea profiturilor către cele mai indicate filiale, pentru a reduce povara fiscală la nivelul întregii corporații. Pentru a realiza acest obiectiv, CTN vinde produse sau servicii, prin intermediul filialei dintr-o țară cu impozite pe profit mai mici, la un preț mai mare decât prețul pieței, către filiala dintr-o țară cu
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
nu are suspensii pentru încărcături foarte mari. Pentru cei siguri pe ei și oarecum căliți, Mitocanul nu e decît decît un intrus enervant, însă în general inofensiv. Din perspectiva celor extrem de sensibili și neîncrezători în forțele proprii, Mitocanul este o povară apăsătoare. Permanentele sale jigniri au efect imediat și îi împiedică pe angajați să se concentreze asupra atribuțiunilor lor. Mitocanului nu-i pasă decît de el însuși. în unele cazuri, comportamentul său este un mod de a comunica autoritatea pe care
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
fi iar un catalog. Aici stă, cum am spus, cursa cuvântului, vulpește ascunsă în iarba oricărui entuziasm”. Punerea în mișcare a imaginației ca forță perpetuu productiv-inventivă, generând un imagism insolit, urmează să instituie poemul ca aproximare, fie și grevată de povara „formulei”, a libertății lăuntrice a eului. E un refuz, aici, în orice caz, de a privi realitatea de la distanță, un mod al implicării, al tragerii datelor universului exterior în ecuația dinamică a cuvintelor. Obligate la o continuă relaționare pe temeiul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Pădurile orchestre se numește „sărbătoarea poemului”. Căci poemul este o sărbătoare, un „festin” („festinuri se spărgeau prin scamă ca niște orhidee uriașe” - citim altundeva), „apoteoză” și „iluminare” tocmai în măsura în care propune un spectacol al plenitudinii ființei, într-o lume degajată de povara „realității” („Dezbracă-te de realitatea ta, cum te-ai dezbrăca de haine...”), unde orice act pare gratuit („fără nici o conjugare a utilității”), iar ființa participă la tot ce există, într-o “împărtășire din marea respirație a începutului”. De aici, frecvența
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sunt ale poetului însuși, căci, cum observam în treacăt mai sus, el nu este atât (sau numai) un contemplator al lumii în sărbătoare, ci un agent al transfigurării ei festive, cel care cheamă universul să se sărbătorească, eliberându-se de povara grijilor și oprimărilor, conturându-și un spațiu al jocului și un timp fără timp, al înfloririi perpetue. E cel care trăiește și imaginează lumea ca sărbătoare, ca și întoarsă la o ideală, primară și plenară vârstă de aur. Un poem
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de ambianțe; dinamismul însuși al viziunii permite, de asemenea, apropierea de starea de sărbătoare, cu atât mai mult cu cât el apare adesea în opoziție cu figuri ale închiderii, limitării, oprimării lui, ca replică simili-ludică la „seriosul” existenței apăsate de povara muncii. Cel ce urma să scrie un Mic manual de fericire perfectă - chiar dacă cu puțin înainte de a-și decide singur moartea! - vorbește, dacă nu întotdeauna ca un om deja fericit (ca în Colomba și Incantații, de exemplu), în orice caz
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
deși el a fost un existențialist de o factură nonsartriană. Despărțirea postmodernismului de existențialism se produce, totuși, prin eliminarea efectelor acestui tip de "transcendență vidă" angoasa. Omul postmodern, în perspectiva "noului antropocentrism", se consideră fericit, cu adevărat liber de orice "povară" transcendentală, fie ea de nuanță spiritualistă sau materialistă. La existențialiști, nimicul produce angoasă, neliniște metafizică, în plin sentiment al absurdului, subliniat nu numai de filosofi, ci și de scriitori ai modernismului precum Kafka, Beckett sau Eugen Ionescu. Antropocentrismul modernist-existențialist putea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Nicăieri nu am întâlnit atâtea afirmații autonegatoare ca în Ninge la o margine de existență, marginea marginii, cum o numea istoricul Al. Zub. Cartea aceasta e atât de profund românească și, evident, basarabeană, încât poetul s-a văzut eliberat de povara militantismului publicistic la care e condamnat scriitorul basarabean de azi. El pare a ne arăta calea cum se iese din drama sfâșierii prin ambiguitatea ontologică a dorului, evitând sterilitatea simulacrelor din jocul textualist al postmoderniștilor care dă iluzia că ne
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
apropiindu-se, dar prin "răsturnare", de filosofia cantității și a calității a lui René Guénon, care nici într-un caz nu poate fi asimilat postmodernității. Asta l-a determinat pe Nietzsche să spună că eterna reîntoarcere e cea mai grea povară a gândirii ființei (das schwerte Gewicht). Am spune că e grea ca lespedea de pe mormântul Mântuitorului, crucea de purtat a teologiei și a filosofiei. Aici se și produce despărțirea radicală a lui Kundera de postmodernism, căci repetiția ca simulacru elimină
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ce alegem? Diferența (ușorul) sau repetiția (greul)? Teza paradoxal-ironică a romanelor lui Kundera e că, între cele două sexe, bărbatul (mai "greu" decât femeia) tinde spre ușurătate, pe când femeia (mai "ușoară") tinde spre greutate. Iată de ce femeia caută și vrea povara bărbatului ca supremă împlinire a vieții: "Cu cât e mai grea povara, cu atât mai apropiată de pământ e viața noastră, și cu atât e mai reală și mai adevărată". Elementele lui Gaston Bachelard, care sunt și ale celor vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Kundera e că, între cele două sexe, bărbatul (mai "greu" decât femeia) tinde spre ușurătate, pe când femeia (mai "ușoară") tinde spre greutate. Iată de ce femeia caută și vrea povara bărbatului ca supremă împlinire a vieții: "Cu cât e mai grea povara, cu atât mai apropiată de pământ e viața noastră, și cu atât e mai reală și mai adevărată". Elementele lui Gaston Bachelard, care sunt și ale celor vechi, par să se împartă între ușor (aerul și focul) și greu (apa
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ar fi "dorința somnului în doi" (la Eminescu visul în doi). Cert e că Tomas nu găsea "nici o contradicție între viața lui poligamă și dragostea lui pentru Tereza"425. Acesta e și raționamentul pragmatic al individului care a scăpat de povara credinței în Dumnezeu și care privește ca atare căsătoria laică. Altfel zis, Tomas se bucură de ușurătatea ființei în plin ethos modern și postmodern. Concesia raționalistă pe care o face e modul de a supraviețui compasiunii sau milei creștine. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la fel, sunt doar trup. Goliciunea este, pentru Tereza, semnul uniformității (repetiție goală!) în lagărul de concentrare al societăților totalitare. Ea se visează într-un lung șir de femei goale, care mărșăluiesc cântând și râzând fericite "că se descotorosiseră de povara sufletului"428. De undeva de sus, Tomas le dobora una câte una cu focuri de revolver: "Femeile care se bucură de asemănarea și nediferențierea lor își sărbătoresc, de fapt, viitoarea lor moarte, care va face ca asemănarea lor să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
De-aici încolo, Tomas va avea soarta lui Victor Petrini, însă în varianta transformată de el în ușurătatea prieteniilor erotice. Fiindcă nu semnează o declarație prin care să se dezică de mesajul articolului din revistă (deși fusese cenzurat), el părăsește "povara" vocației sale de chirurg și devine spălător ambulant de geamuri. Altfel spus, are "înțelepciunea" transbordării greului în ușor prin natura lui de Don Juan. Este forma libertății lui, menținerea în ușurătatea ființei, căci își continuă fără griji aventurile erotice, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sunt romanticii care urmăresc în toate femeile "același tip de femeie"; ceilalți, realiștii, aleargă după infinita "diversitate a lumii feminine obiective"430. Însă, recunoaște el, nici unul dintre cele două tipuri de Don Juan nu poate deschide poarta "memoriei poetice". Această povară a memoriei poetice nu i-a deschis-o decât Tereza. În rest, părăsind chirurgia, el se simte "în vacanță" și-și amintește de romanul lui Jules Verne Doi ani de vacanță: "Vacanța fără masa de operație era în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fără masa de operație era în același timp o vacanță fără Tereza"431. Nici mitul androginiei primordiale (platonician) nu-l satisface, căci Tereza nu era "jumătatea lui", ci mai degrabă femeia găsită în coșul de nuiele al copilului Oedip, adică povara destinului. Dualitatea ființei lui Tomas este bine înțeleasă de Sabina. Această dualitate este chiar dedublarea societății comuniste a Cehiei. Sabina pictează fațada convențională a lumii comuniste, dar undeva în tablou se deschide o breșă în care se vede întreaga mizerie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
437. Dacă ar fi scris în România, Kundera ar fi putut fi acuzat de "neosămănătorism". Nici vorbă de așa ceva. Rătăcire e în labirint, unde totul se repetă, gol, la infinit, ca devenire oarbă. Întoarcerea e cea a lui Nietzsche, sub povara destinului, ca devenire întru ființă. De precizat că nu e la mijloc o simplă părăsire a rătăcirii lui Don Juan prin labirintul femeilor soldată cu o întoarcere la condiția mitică a lui Tristan. Aparențele pot induce că spre acolo ne
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ai pus pe umeri cât ai vrut. Și m-ai scuipat și m-ai bătut Și câine eu ți-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vânt, De ai cu iadul legământ, Să-ți fim tot câini, lovește-n noi! Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Și ham de cai și jug de boi: Dar vrem pământ! Câte războaie s-au derulat de-a lungul istoriei omenirii pentru a ocupa pământul. Câți oameni au murit, vărsându-și sângele și udând cu el pământul, pentru
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
sănătoși, pentru a rezulta și a se naște copii sănătoși. Afirm aceasta întrucât copiii născuți bolnavi (cu malformații, handicapați) au o viață plină de suferințe, produc durere sufletească părinților (îi arată la T.V. plângând și cerând bani) și sunt o povară pentru societate, care trebuie să-i întrețină. b. Condițiile de viață după naștere. După naștere, copilul trebuie lăsat cu mama lui, care să-l alăpteze și să-l țină în brațe. Copilul mic are nevoie de căldură sufletească și iubire
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
f]ptașului, precum și capacitatea să de a se implica în alte relații. Într-o societate mare, poate exista conceptul de eliminare prin alungare sau executarea sentinței, ins] comunit]ților izolate le lipsesc structurile sociale și morale care ar putea suporta povară impus] de o eliminare real]. Având în vedere c] d]m ochii unii cu altii în fiecare zi; cum l-aș putea ierta pe cel care mi-a spânzurat fratele? În acest fel le-aș face dreptate copiilor victimei. Dat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau a câtorva. În cazul în care consecințele prev]zute ale nes]buinței sunt destul de grave, pedeapsa poate fi moartea. Spre deosbire de comunit]țile mici, de care am vorbit mai înainte, Pitjantjatjara dispun de mijloacele structurale de a suporta povară pe care o execuție o impune asupra ordinii sociale. Problemă c]l]ului care trebuie s] dea ochii cu rudele și prietenii r]uf]c]torului și s] mențin] relații normale cu ei dup] ce și-a îndeplinit aceast] sarcin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]