5,307 matches
-
despre aducerea Marii Britanii În sânul Europei, dar insista ca țara să fie scutită de vărsămintele sociale impuse prin legislația europeană și de armonizarea fiscală implicită pe „piața unică” a Uniunii Europene. A treia cale a fost propusă atât ca soluție pragmatică la dilemele economice și sociale, cât și ca o inovație conceptuală după decenii de stagnare teoretică. Admiratorii ei de pe continent s-au raliat În grabă, indiferenți la rateurile unor tentative similare din propriul trecut național (Îndeosebi „a treia cale” fascistă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
despre sfera și legitimitatea sectorului de stat: au fost puse sub semnul Întrebării realismul obiectivelor social-democrate și legitimitatea morală a dorinței de profit În cazul prestării de servicii publice. În 2004, privatizarea nu mai era Însă decât o afacere strict pragmatică. În Europa de Est, ea reprezenta o condiție necesară pentru intrarea În UE: Bruxelles-ul critica aspru subvențiile de stat care distorsionau piața. În Franța sau Italia, vânzarea bunurilor din proprietatea statului a fost un simplu expedient contabil pentru reducerea deficitului anual
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și urmărit în permanență de un complex de inferioritate. Lipsa afecțiunii, chiar dacă pe de o parte îl face mai rezistent la greutățile vieții, copilul crescut indiferent va fi mai rigid, mai insensibil la sentimentele și dorințele celorlalți, mai apatic, mai pragmatic. Supraprotecția reprezintă un alt tip de îndrumare parentală, care combină un nivel ridicat al controlului cu o afectivitate ridicată. Ambele dimensiuni ale relației părinte-copil sunt folosite într-o manieră intruzivă, care permite manipularea experiențelor emoționale ale copilului. Subsistemul parental este
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
puțin importantă decât în anumite poezii lirice a căror traducere fidelă este imposibilă, într-un "roman obiectiv", care poate deghiza sau chiar ascunde atitudinea scriitorului, elementul expresiv va fi mult mai puțin însemnat decât într-o poezie lirică "personală". Elementul pragmatic, neglijabil în poezia "pură", poate fi substanțial într-un roman scris cu un anumit scop sau într-o poezie satirică sau didactică. De asemenea, gradul de intelectualizare a limbii poate varia considerabil: există poeme filozofice și didactice și romane cu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
concrete, deosebirile dintre folosirea literară și folosirea științifică a limbii sunt limpezi: limba literară este mult mai strâns legată de structura istorică a limbii; ea folosește în mod conștient calitățile sonore ale semnului însuși; ea are latura ei expresivă și pragmatică pe care limbajul științific va dori întotdeauna s-o reducă cât mai mult cu putință. Mai mereu de stabilit este distincția dintre limba vorbită și limba literară. Limba vorbită nu este o noțiune cu un conținut uniform: ea include numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
multe schițe sau povestiri de aventuri ; dar ea poate 49 ajunge până la organizarea complexă, bine închegată a unor poezii în care este aproape imposibil să schimbi un cuvânt sau poziția unui cuvânt fără a prejudicia efectul de ansamblu. Sub aspect pragmatic, deosebirea dintre limba literară și limba vorbită este mult mai clară. Noi refuzăm să numim poezie și etichetăm drept retorică goală orice operă literară care încearcă să ne convingă să întreprindem o anumită acțiune concretă. Poezia adevărată ne afectează într-
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ca unitate și congruență Între gând, vorbă și faptă. Atitudini și opinii. Opiniile sunt expresii verbale ale atitudinilor. Ele sunt descrieri subiectuale care exprimă poziția (atitudinea) unei persoane față de un anumit obiect de care ea este interesată cognitiv, afectiv și pragmatic. Opinia este motivată afectivo-cognitiv și dă expresie unor interese particulare sau colective. Orice opinie se bazează pe o anumită cunoaștere, fie ea și incompletă, a obiectului sau domeniului la care opinia se referă. Oamenii nu pot să-și formeze și
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
pentru produse catalogate ca fiind de Încredere. Sunt atrase de un design practic al produselor, de evaluarea corectă a acestora prin preț și durabilitatea calității. În rolul de consumator sunt responsabili, corecți, ușor rigizi, meticuloși și preocupați de detalii. Sunt pragmatici și nu Își asumă riscuri nejustificate, dar În același timp, sunt atrași de luxul clasic și statutul aferent. Tind spre consolidarea unui sentiment stabil de apartenență, valorizează autoritatea și apreciază recunoștința. Tipul orientat spre satisfacție este căutător de senzații. Oamenii
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
se regăsește, Într-un fel sau altul, pe sine, că altfel, nimeni nu și-ar irosi timpul cu lucruri de nimic, chiar dacă azi nu se mai pune problema utilității artei În același mod cum și l-au pus anticii sau pragmaticii mai apropiați de noi, cu paguba mare a suprerficialității și ignoranței.” Ioan BABAN, „Universul cărții” din viitorul volum „Ecoul numelor proprii”. LITERATURA - ARTĂ A CUVÂNTULUI Cea mai simplă definiție dată vreodată unui fenomen cultural este cea privitoare la literatură. Literatura
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mai are răbdare.” Nici autorul nu a cântărit Îndeajuns dacă s-a transformat În bine sau În rău.Ceva nu mai este cum a fost. Indiferența lui față de bani a dispărut și În fața cititorului apare un alt personaj, un Moromete pragmatic, dornic de câștig și beneficiu, apropiindu-se acum, din acest punct de vedere, de Tudor Bălosu. Nu-l mai lasă pe Nicolae să continue școala, pentru că nu-i aduce nici un „beneficiu”. Cuvântul nu intra În vocabularul lui În vara anului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
postcomunistă a rămas văduvită de cea mai importantă dintre toate componentele sale - proiectul capitalismului postcomunist. Problema a fost transferată, pentru rezolvare practică, instituțiilor implicate în proces, de la FMI și BIRD la Comisia UE și OECD. Nevoite să dea un răspuns pragmatic unor probleme teoretice fundamentale nesoluționate, aceste instituții au acordat prioritate unor considerente politice - între care „teama de comunism” a jucat un rol important (Zamfir, 2004) - și unora conjuncturale, căci întregul proces depindea de capacitatea de finanțare de către capitalismul dezvoltat a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
după un deceniu, a înțeles Occidentul această miză specială, continuare a confruntării politice anterioare a războiului rece. Gorbaciov fusese un utopist, care mai credea încă în potențialul socioeconomic al socialismului. Dimpotrivă, urmașii lui s-au dovedit a fi suficient de pragmatici pentru a opune unei clase de capitaliști occidentali o clasă de capitaliști ruși, egali ca putere și resurse și la fel de abili în competiția pentru dominația globală. Germania de Est, Cehia, Ungaria și alte țări central-europene s-au predat necondiționat ofensivei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acțiunii (Mărginean, 2002), reflectând anumite trăsături ale fenomenelor și proceselor sociale, măsurând atât starea obiectivă a sistemelor sociale - structura (alcătuirea, relațiile) și dinamica (funcționalitatea și performanța) -, cât și starea subiectivă (satisfacția, insatisfacția - Zamfir, 1976). Ceea ce particularizează indicatorii sociali reprezintă caracterul pragmatic al demersului de procurare a informației pentru a ști dacă lucrurile merg bine sau rău din punct de vedere social (Bauer, 1966, apud Mărginean, 2002). Indicatorii sociali sunt rezultatul integrării cerințelor de informare, planificare, dezvoltare și conducere existente la un
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
excesiv instrumentalistă, fără o teorie care să îi fundamenteze, preocuparea fiind doar de a colecta datele disponibile. Spre exemplu, sistemul de indicatori de incluziune socială este elaborat fără a oferi o definiție a excluziunii sociale. Specialiștii sunt orientați de obiectivul pragmatic de a elabora sisteme de indicatori care să constituie o contrapondere „obiectivă” la strategiile și programele decidenților politici. Orientarea instrumentalistă este criticată de cercetătorii cu o orientare mai teoretică, un exemplu fiind argumentația lui Sen cu privire la necesitatea de lărgire a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a respectivelor fapte. 2.2. Cercetarea se naște din probleme și naște alte probleme! Prin urmare, niciodată nu există cercetare științifică acolo unde nu există o problemă de rezolvat, indiferent dacă problema este una de cunoaștere ori este de natură pragmatică, concretă. Dacă problema este una de cunoaștere, vom avea de-a face cu ceea ce numeam o cercetare teoretică sau fundamentală, iar dacă este vorba despre o problemă practică, concretă, cercetarea ce se va întreprinde va fi una aplicativă. În activitatea
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
însă pe seama întorsăturii pe care evenimentele au apucat-o în epoca postiosefină a restituțiilor, în care petiționarii (clerul, nobilimea, orășenii și militarii români din Transilvania) au fost forțați să își deradicalizeze programul revendicativ. Reformulându-și solicitările în lumina unui realism pragmatic, elita românească a urmărit să ajungă la un compromis cu sistemul feudal al națiunilor politice transilvănene, în tentativa lor de "salvare a minimului" ce mai putea fi salvat din beneficiile reformelor iosefine în noua perioadă a restituțiilor inaugurată de moartea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sfera strict religioasă, astfel încât învățăturile să cuprindă nu doar frica de Dumnezeu și dogmele credinței ortodoxe, ci și să se facă de folos patriei (cf. Drace-Francis, 2006, p. 48). Stamati promovează, prin aceasta, rudimentele unui patriotism utilitarist, chiar dacă, din motive pragmatice, recomandă utilizarea grecii ca limbă de predare în școală. Abecedarul și derivatele sale (cărțile de citire, "ducerile de mână", prime cunoștințe) vehiculele livrești ale secularizării vor impune un țel complementar educației, până atunci complet subjugată scopului suprem al zidirii morale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de școli primare în fiecare Land precum și crearea de școli normale înființate cu scopul de a pregăti și certifica noi generații de învățători. Toată această construcție instituțională a unui masiv angrenaj proiectat pentru a educa în masă își arată intențiile pragmatice urmărite de autoritățile statele în expresia regală atribuită lui Frederic cel Mare, care făcea limpede că "Nu aducem niciun beneficiu nici individului și nici societății dacă îl educăm pe acesta dincolo de limitele clasei și vocației sale sociale, dacă îi dăm
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
șaselea rând, cetățenii au obligația civică de a plăti dările și birurile datorate împăratului "cu inima bună și fără de silă" (p. 107). Argumentele invocate pentru justificarea necesității de a plăti taxele sunt de două tipuri: primul face apel la rațiuni pragmatice și utilitare, menționând că toate taxele plătite de cetățeni sunt necesare pentru întreținerea administrației și a judecătoriilor, a școlilor și a armatei, "toate acestea spre binele cetățenilor" (p. 107); celălalt tip de argument recurge la autoritatea biblică, oferind pilda christică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
romantismul pașoptist a constat în centrarea discursului istoriografic pe ideea de unitate politică a neamului românesc în aceeași autoritate statală (cu un accent mai apăsat pe unirea principatelor danubiene, "valachii transdanubieni", cum îi numește Kogălniceanu pe românii ardeleni, neintrând în pragmatica politică a vremii, dar figurând în aspirațiile utopice ale gânditorilor romantici). Întrucât lucrarea de față își propune să investigheze mai degrabă "ariergarda" reprezentată de consensul societal sancționat oficial, care își găsește expresia în literatura didactică elaborată explicit în scopul educației
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Triada filosofică alcătuită din Herder, Fichte și Humboldt ne dă capii de serie care au ctitorit tradiția naționalismului german. Faptul că vom uza formula compactă de "naționalism etnic herderian" în locul celei complete de "naționalism etnic herderian-fichtean-humboldtian" este justificată, dincolo de motivele pragmatice deja expuse, și de dorința de a evita construcții lingvistice rebarbative. Simplitate estetică aceasta este esența idealului de parcimonie expresivă pe care îl profesăm și în cazul de față. În paralel cu articularea progresivă a infrastructurii instituționale prin extinderea și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Patria nu e, așadar, doar pământul pe care un popor îl ocupă din întâmplare, el trebuie să fie "plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor noștri" (p. 7). Patria nu e nici limba, care poate fi doar un instrument pragmatic de comunicare, "un mijloc de translațiune al daraverilor [negustorilor] dintre ei" (p. 9). Ea trebuie să fie depozitarul experiențelor istorice, suportul prin mijlocirea căreia se perpetuează în timp, ad infinitum, tradiția istorică lăsată moștenire de generațiile primordiale, expresia liturgică a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a românismului). Ținând cont de faptul că unirea cu Roma a bisericii ardelene, decisă la 1698 și finalizată la 1700, a deschis calea către cristalizarea conștiinței naționale românești, aceasta a fost privită în decursul timpului ca o manevră politică justificată pragmatic. Facțiunea radical-naționalistă evoluată în interbelic avea să schimbe ambivalența cu care a fost privită unirea cu Roma. Dintr-o manevră politică, aceasta a fost recodată interpretativ și denunțată moral ca o abnegare a spiritualității românești. Iată cum descrie evenimentul unul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
atingerii idealului comunist al societății post- naționale. În formulele lor ideologice pure, naționalismul și comunismul sunt mutual exclusive, fiind fundamentate pe principii de viziune și diviziune inerent antitetice. În practica politică însă, compromisurile nu pot fi ocolite, astfel că ideologii pragmatici au fost forțați de împrejurări să împreuneze antinomiile doctrinare. Doctrina patriotismului socialist este rezultatul direct al compromisului ideologic al comunismului principial în fața presiunii exercitate de "chestiunea națională". Fundația patriotismului socialist rezidă în formula marxistă "național în formă, socialist în conținut
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Am văzut cum, încă din Manifestul Partidului Comunist, Marx și Engels au făcut o concesie tactică ideii naționale, ca proptea utilă și necesară în construcția comunismului, care va fi abandonată după ce proiectul comunist va fi desăvârșit. Lenin a consfințit formula pragmatică "național în formă, socialist în conținut", iar după el, Stalin a postulat teza "socialismului într-o singură țară". Tito în Iugoslavia și mai târziu Ceaușescu în România au fuzionat cele două doctrine politice principial ireconciliabile sub forma "național-comunismului". După aproape
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]