5,789 matches
-
funcționale atașate acestor inele. Sute de steroizi distincți au fost identificați la plante și animale. Rolul cel mai important în sistemele vii este cel de hormoni. În fiziologia umană și medicină, cei mai importanți steroizi sunt colesterolul, hormonii steroizi și precursorii și metabolizatorii lor. Colocvial, termenul de "steroid" este deseori folosit cu sens mai restrâns, în contexte specifice. De exemplu, "steroid" este folosit comun în medicină de către non-endocrinologi cu sensul de corticosteroid, aproape întotdeauna glucocorticoid. Într-un context atletic sau culturist
Steroid () [Corola-website/Science/301436_a_302765]
-
invenție pentru imagini în relief pentru cinematografie și televiziune. În anul 1946, împreună cu fizicianul V. Mihu, a inventat și construit o instalație cu care s-a obținut prima „emisie stimulată” de tip MASER (amplificator cuantic de microunde) fiind astfel un precursor al MASER-ului inventat în 1954. Octav Gheorghiu (din laboratorul de Fizica plasmei al Institutului de Fizică București) a lucrat deasemena cu Acad. Th. V. Ionescu, prietenul său din copilărie, pe care l-a respectat foarte mult pentru calitățile sale
Theodor V. Ionescu () [Corola-website/Science/300066_a_301395]
-
creier, exercită efect similar. În favoarea participării aminelor biogene în biochimia somnului pledează și următoarele constatări experimentale: În mecanismele biochimice ale somnului un rol important îi revine norepinefrinei. Astfel, drogurile prin inhibiția sintezei norepinefrinei suprimă somnul rapid, dieta bogată în fenilalanină (precursor al norepinefrinei) provoacă o tulburare atât a somnului, cât și a memoriei. Blocarea căilor noradrenergice de către 6-hidroxi-dopa, care diminuează conținutul de noradrenalină (NA) în mezencefal, reduce starea de veghe și perioada somnului paradoxal. Amfetamina micșorează durata atât a somnului lent
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
caracteristica sufletului nemuritor. Acesta se află pe o treaptă intermediară a ființei, între trup și divinitate. Ficino s-a identificat chiar cu Orfeu, compunând după propriile spuse imnuri orfice și acompaniindu-se la un instrument asemănător cu lira. Unul din precursorii empirismului, Francis Bacon, prețuiește la Orfeu după modelul patristic capacitatea de a stăpâni natura. Trăsăturile sacerdotale ale eroului trac se contopesc cu cele ale unui maestru stăpân pe arta sa în capitolul „Orpheus, or Philosophy” din opera sa din 1607
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
sau lira, ca în ilustrația „Armoniei sferelor” de pe prima pagină a lucrării istorice „Liber pontificalis”, Ms. 672 a Bibliotecii Municipale din Reims. În acest manuscris din Reims, Orfeu este văzut ca un bărbat înaintat în vârstă, conform rolului său de precursor al tuturor muzicienilor. Ca instrument al elocinței lui Orfeu poate figura uneori și flautul, care fermeca natura bucolică din Eclogele" lui Calpurnius . În reprezentările gotice se găsesc și interpretări curioase ale mitului, datorate poate tematicii neobișnuite la acea vreme. Jean
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
ermetic, pp. 125-126, Gheorghe Crăciun, Competiția continuă: Generația ’80 în texte teoretice, Editura Vlasie, 1994, Romeo Soare, Careul cu prieteni, Editura Ambasador, 1996, Teodor Țânco, Dicționar literar 1639-1997 al județului Bistrița-Năsăud, Editura Virtus Română Rediviva, 1998, Valeriu Bârgău, Generația ’80, precursori și urmași, Editura Călăuza, 1999, Ana Cosma, Scriitori români mureșeni, Editura Tipomur, 2000, Traian Ț. Coșovei, Hotelul Urmuz, Editura Călăuza, 2000, N. Steinhardt, Pledoarie pentru o literatura nobilă și sentimentală, Editura Cronică, 2001, Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii
Nicolae Băciuț () [Corola-website/Science/300228_a_301557]
-
existența virusului HIV la om datează din anul 1959 la un adult din Congo, 1969 de la un pacient din Statele Unite și un marinar norvegian în 1976. Compararea virusului HIV a probei din 1959 cu cea din 1976 arată existența unui precursor comun din anii '40 și începutului anilor '50. Se presupune că transmiterea virusului HIV-1 la om s-a făcut cu ani înaintea acestei perioade, iar diferența genetică a tipurilor HIV-1 și HIV-2 lasă bănuiala dezvoltării cu mulți ani înainte. Michael
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
ceea ce sugerează responsabilitatea unui agent transmisibil pe cale sexuală. Forma cutanată, cu leziuni plane, violacee, nedureroase, constituie expresia cea mai frecventă. Sunt posibile localizările viscerale, mai ales în caz de imunodepresie majoră. Limfoamele maligne sunt cauzate de o proliferare canceroasă a precursorilor limfocitelor, limfocitele T și B. În 1990 OMS a grupat infecțiile și condițiile determinate de HIV prin introducerea unui sistem de stadializare pentru pacienții infectați cu HIV-1: Este o condiție în care persoana cu infecție HIV deja stabilită dobândește o
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
în timp ce chinidina - "8R 9S" este antiaritmic clasa 1A, conform clasificării lui Vaughan Williams). În mod curent alcaloizii se clasifică atât pe criteriul structurii chimice, cât și pe cel al originii lor. Astfel, alcaloizii cunoscuți se împart în următoarele categorii: După precursorul biosintetic, alcaloizii pot fi grupați în : Proprietățile diferă în funcție de prezența sau absența oxigenului în structura lor , dar și de forma în care se găsesc. Alcaloizii oxigenați sunt cristalizați, incolori, cu excepția berberinei (colorată in galben) sanguinarinei (culoare roșie). Au gust puternic
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
1890, tratatul " О причинах упадка современной русский литературы" ("Despre motivele decăderii literaturii contemporane ruse"), publicată de Dmitri Merejkovski în 1893, și culegerea "Русские символисты" ("Simboliști ruși"), publicată de Valeri Briusov în 1899, deși acești autori sunt de cele mai multe ori considerați precursori ai epocii de argint. Epoca de argint s-a terminat după războiul civil din Uniunea Sovietică. Elementele care marchează sfârșitul acestei ere sunt împușcarea lui Nikolai Gumiliov în 1921 și apariția volumului lui Boris Pasternak " Сестра моя - жизнь" ("Sora mea
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
de bob-2 persoane. Echipajul bobului României a fost alcătuit din Ion Panțuru și Nicolae Neagoe (frânar). Cei doi au participat atunci și la proba de bob-4 persoane, împreună cu Petre Hristovici și Gheorghe Maftei, și s-au clasat pe locul 4. Precursorul bobului se numea "bobslei" (din ) și era o sanie joasă și îngustă, prevăzută în față cu două patine mobile, iar în spate cu două patine fixe, dirijată cu ajutorul unui volan, care era manevrat de un conducător, echipajul constând din doi
Bob () [Corola-website/Science/300521_a_301850]
-
a se combina sau de a fixa azotul este o trăsătură esențială în industria chimică modernă, unde azotul și aerul sunt transformate în amoniac prin procesul Haber. Amoniacul, la rândul lui, poate fi folosit direct ca îngrășământ sau ca un precursor al multor altor materiale importante, precum expozibilii, de cele mai multe ori prin producția de acid nitric prin procesul Ostwald. Sărurile acidului nitric includ compuși importanți, precum nitratul de potasiu (sau salpetru, important din punct de vedere istoric datorită utilizării sale la
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]
-
Peri physeos"). Scrierile lui Anaxagora, din care s-au păstrat câteva fragmente, au cunoscut o largă circulație în sec. 5-4 î.Hr., influențând filosofia lui Platon și a lui Aristotel. Pentru felul în care vedea fenomenele cerești, a fost considerat ca precursor al lui Laplace și Newton. Anaxagoras a combătut filozofia lui Empedocle, dar a fost la rându-i criticat de Hegel.
Anaxagora () [Corola-website/Science/300785_a_302114]
-
(* 14 noiembrie 1887, Manhufe/Portugalia - † 25 octombrie 1918, Espinho) a fost un pictor portughez modernist, precursor al curentelor de avangardă. s-a născut în anul 1887 în Manhufe, în apropierea orașului Amarante. După terminarea liceului în Amarante, frecventează Academia de Belle-Arte din Lisabona și - în același timp - un curs de arhitectură. Își întrerupe însă studiile și
Amadeo de Souza-Cardoso () [Corola-website/Science/300933_a_302262]
-
retrospectivă cu 150 tablouri ale sale. Zece ani mai târziu, în Portugalia se instituie un premiu pentru distincția pictorilor moderniști, cu numele de "Premiul Souza-Cardoso". În 1953, biblioteca orășenească din Amarante a primit numele său. Arta lui Amadeo de Souza-Cardoso, precursor în multe privințe al diverselor tendințe din pictura modernă, a avut dificultăți în a fi recunoscută. Chiar și în zilele noastre este încă un artist neglijat, numele său este greu de găsit în multe din lexicoanele de specialitate.
Amadeo de Souza-Cardoso () [Corola-website/Science/300933_a_302262]
-
(nume complet Jules Gabriel Verne; n. 8 februarie 1828, Nantes, Franța - d. 24 martie 1905, Amiens, Franța) a fost un scriitor francez și "un precursor" al literaturii științifico-fantastice. În 1863, editorul Pierre-Jules Hetzel (1814-1886) i-a publicat primul roman, "Cinci săptămâni în balon", al cărui succes uriaș a dus la semnarea unui contract de douăzeci de ani pentru o serie de "Călătorii extraordinare", o parte
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
1880, Romă - d. 9 noiembrie 1918, Paris) a fost poet, prozator și critic de artă. Mama sa a fost o nobilă poloneză dar identitatea tatălui este incertă. Reprezentant notoriu al avangardei artistice de la începutul secolului XX, reformator al limbajului poetic, precursor al suprarealismului. Se naște la Romă, în 1880, și urmează școală la Monaco, Cannes și Nișă. Publică primele poezii în 1897 sub pseudonimul Guillaume Macabre. Sosește în 1899 la Paris pentru a exercita diverse meserii, de la cea de funcționar bancar
Guillaume Apollinaire () [Corola-website/Science/298588_a_299917]
-
HTML, pe care se bazează. Pentru prima dată documentele 'manevrate' prin Internet pierd monotonia textului cu același tip de literă, includ grafice sau tabele, ulterior figuri și chiar secvențe animate și sunet. Un merit deosebit a avut și navigatorul MOSAIC, precursor al lui Netscape Navigator, Internet Explorer și al celorlalte navigatoare actuale. Dar a fost important și modul în care principiile proiectului și rând pe rând toate programele componente, au fost făcute publice, cu sursele difuzate pe listele e-mail și disponibile
World Wide Web () [Corola-website/Science/298649_a_299978]
-
Rotterdam, teolog și erudit olandez, este unul din cei mai eminenți umaniști din perioada Renașterii și Reformei din secolele al XV-lea și al XVI-lea, "primul european conștient" (Stefan Zweig). Prin poziția lui critică față de Biserica Catolică, este considerat precursor al reformei religioase, deși el însuși nu a aderat la protestantism, preconizând în mod conștient spiritul de toleranță religioasă. În Franța, umanismul pătrunde prin învățații și artiștii italieni aflați la curtea papală din Avignon (printre aceștia Petrarca). Traduceri din Titus
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
bazat atât pe contextul lor personal cât și pe contextul autorului. Personajele în proza minimalistă sunt neexcepționale/banale - adica includ persoane banale că antrenori de echipe de cartier sau persoane care vând cărți, decat persoane faimoase, excepționale sau foarte bogate. Precursor al minimalismului literar în Statele Unite ale Americii poate fi considerat Ernest Hemingway. Printre cele mai bune exemple a lucrărilor lui minimaliste este nuvelă "Dealuri că elefanți albi" ("Hills Like White Elephants" în engleză). Una dintre caracteristicele importante ale scrierilor lui
Minimalism () [Corola-website/Science/298682_a_300011]
-
este cea a lui Pierre Levet, din 1489. Operele lui Villon s-au păstrat în principal datorită inițiativei regelui Francisc I și eforturilor depuse de Clément Marot (1496-1544) - poetul oficial al curții și unul dintre primii mari poeți francezi moderni, precursor al Pleiadei - care le-a adunat și le-a editat în 1533. Printre manuscrisele rămase, primele 6 balade au fost copiate 1568 în manuscrisul de la Brussels, Bibliothèque Royale/Koninklijke Bibliotheek, VI 541, iar baladele 7-11 pot fi găsite în manuscrisul
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
sale ""Romänische Studien"". Ocuparea Transilvaniei și apoi Unirea de la 1859 au determinat Imperiul Austriac să caute justificări ale ocupației și să înceapă o „luptă științifică împotriva dreptului românesc”, având printre exponenți pe Rösler. Această teorie se consolidase prin lucrările unor precursori (ca de exemplu Franz Josef Sulzer, Josef Karl Eder și Johann Christian von Engel). După Rösler, teoria a fost preluată și de alți istorici, contemporani, precum și din generații ulterioare (de exemplu marele istoric ungur Pál Hunfalvy, de asemenea de origine
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
(n. 1740 - d. 12 iulie 1797) a fost un poet, filolog și istoric român din Țara Românească, aparținător al unei vechi familii boierești, familia Văcărescu, precursor al folosirii limbii române culte, pe care a folosit-o atât în scrierile sale filologice și istorice, cât și în poeziile pe care le-a scris. A fost erudit și poliglot, știa: slava veche, greaca veche și modernă, turca, araba
Ienăchiță Văcărescu () [Corola-website/Science/299723_a_301052]
-
popor, lore = înțelepciune) pentru a denumi cultura populară, în timp ce cuvântul căpătând noi semnificații, mai ales în ceea ce privește fenomenele subsumate. De aici și atitudinile care devin complementare - de entuziasm față de faptele folclorice (în special în romantism) și de atitudine științifică explicativă, ulterior. Precursor al ambelor direcții este socotit Giambattista Vico, acela care, încă din 1725 vorbea, în Scienza nuova, de poeticitatea limbii popoarelor „sălbatice“, găsind originea metaforei în mentalitatea și în modul de gândire animist al unei faze „poetice“ în dezvoltarea spiritului omenesc
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
Marlowe (Raymond Chandler). Autori contemporani cum ar fi Cormac McCarthy pot fi așezați în aceeași categorie. Transpunând pe ecranul de cinema romane de serie neagră , realizatori ca John Huston, Robert Montgomery și Howard Hawks au contribuit la popularizarea genului. Printre precursorii francezi am putea să-i cităm pe Honore de Balzac cu "O afacere tenebroasă", Eugène Sue cu romanul foileton "Mystères de Paris" (1842-1843)(Misterele Parisului), dar și pe Émile Zola cu romanul său "L'Assommoir". Dintre americani ar trebui citați
Roman negru () [Corola-website/Science/299049_a_300378]