5,690 matches
-
arome de fructe de pădure sau mirosurile orientale cu nuanțe de condimente. Se pot încerca cu succes Miss Dior de la Christian Dior, Chant d'aromes de Guerlain, Choc de Guerlain sau Eau Folle de Laroche. 5. Extravagante și lipsite de prejudecăți Mereu dornice de aventură, cuceritoare, înțele geți să vă folosiți de toate armele cu care natura v-a înzestrat. Dacă este așa, atunci lansați în jur cele mai senzuale semnale, cu ajutorul unor parfumuri cum ar fi Coco de la Chanel, Poème
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
culturală; intimitatea a devenit un simulacru: spectacol simbolic care a cruțat persoanele de implicarea socială, riscul de a se dezvălui pentru a Întreprinde, dar și primejdia sufocării printr-o prea atentă cruțare 22. Aceste considerații ridică un văl de pe răspândita prejudecată că jurnalul nu e decât o copie mecanică a realității, un fel de viață trasă la indigo. Or, ca simulacru, ca specie de sub zodia lui ca și cum, intimitatea, intimul obligă jurnalul să-și depășească palida condiție de oglindă servilă așezată În fața
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
trebuie să le cucerească. Intrând pe această filieră, În care intimul se descoperă ca o realitate ireductibilă și ca un punct de răscruce dintre Înăuntru și În afară, e de la sine Înțeles că el nu-și poate justifica nici una din prejudecăți. Secretul, Închiderea, opacitatea se dovedesc forțe inerte, pasive, ușor Înfrânte de un involuntar dar atotprezent instinct al comunicării. Intimul (și intimismul) nu se epuizează niciodată În spațiul limitat al paginii. Formule comunicaționale prin excelență (ne relevăm intimitatea nu pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Îl poate trezi la viață. În același timp, În orice autoportret scris putem reconstitui fragmentele unui jurnal intim in nuce. Metaforic vorbind, autoportretul se relevă a fi o fatalitate a jurnalului intim, ținta inconștientă a celui care scrie. Rămas Între prejudecățile fondatoare, jurnalul intim este și astăzi istoria secretă a unui eu care se descrie pe sine. El exclude, așadar, teoretic și de circumstanță, prezența cititorului, chiar dacă acesta e mereu presimțit și se proiectează pe sine undeva Într-un viitor incert
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Într-o necontenită mișcare centrifugă, descurajează sistematic Încercările de a trasa o poetică a jurnalului intim. Confruntarea cu structurile abstracte ale operei, cerută de către poeticile normative, se vede redusă la o simplă, insuficientă, imperfectă aproximare În câmpul supoziției și al prejudecății. Nu interpretarea, nu exegeza, nu comentariul sau explicația de text vor arăta unicitatea și caracterul irevocabil al operei literare, ci, Într-un sens mai larg, fidelitatea față de o idee. Față de mult-puținul pe care-l poate deduce prin strategiile inductive ale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
unicitatea și caracterul irevocabil al operei literare, ci, Într-un sens mai larg, fidelitatea față de o idee. Față de mult-puținul pe care-l poate deduce prin strategiile inductive ale fiecărei lecturi. Așadar, pași insesizabili spre o poetică neconstrânsă de reguli și prejudecăți, nesupusă vreunui program. Poate doar aceluia de a găsi, În mulțimea de sensuri, potențialitatea literaturii așa cum ne-o ilustrează timpul, persoana și subiectivitatea: literaritatea vie, parafraza utopică a unei inexistente teorii, Întrevăzută, Însă, printre rândurile unui discurs insuficient articulat. Sens
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
teoretizante 1. Logos boètikos Din fericire, poetica nu e obligată să se conformeze structurilor fixe ale unui gen, ale unei specii. Libertatea ei de mișcare decurge din virtualitate, din ceea ce poate să fie2. Transgresând evidențele, poetica se Îmbogățește cu o prejudecată: aceea că literatura se lasă definită. Iluzie de scurtă durată, pentru că textul literar tinde să fie mereu altceva, să evadeze mereu spre altceva. Departe de a stabili sensul, „mecanismul” unei opere, poetica e, totuși, capabilă să-l identifice, să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jurnalul aparținea exclusiv zonei invizibilului, păcat nemărturisit și de nepedepsit, cu trecerea vremii conștiința de sine a scriitorului e dată de raportul cu propriul inconștient. Intimitatea autorului devine un spațiu În care acesta jonglează cu datele obiective ale vieții, răsturnând prejudecăți, diminuând complexe. Jurnalul se substituie, adeseori, canapelei psihanalistului 15, loc al investigării unor profunzimi nici măcar bănuite. Reprezentarea spațială a eului, propusă de psihanaliză, a coborât autochestionarea În cele mai ascunse pliuri ale conștiinței. Existentul se subordonează subiectului și subiectivității, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a spune că jurnalul este o Întreprindere strict particulară: pentru mine Însumi. În loc să vadă implicațiile genului, ei conservă doar egocentrismul interdicției. Alunecând din zona cărții, a muncii la suprafață, În aceea a ascunsului, a muncii pentru sine, scriitorul devine victima prejudecăților sale. Actul de fundamentare a jurnalului intim este un pact cu viciul: cel care știe că vorbește fals este de-o extremă luciditate. Precizia descrierii provine din mecanica transpunerii trăitului. Scriitorul de jurnale e prea puțin atent la cum transcrie
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intim scapă acestor determinații mărunte. Scapă chiar și tipului caracteriologic al celui care-l scrie 32. Imaginea sa generică e recuperată de un parti-pris clar formulat În chiar numele său: În scrierea zilnică, În mărturisirea permanentă, dincolo de presiunea calendaristică, dincolo de prejudecățile estetice. Conștiința de sine a jurnalului o dă comparația cu moartea. Ca și moartea, o negație a particularului 33, jurnalul tinde să instituie o universalitate fără nume, o egalizare, o nivelare a existenței sub spectrul jurnalierului. El acționează cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mai apropiat de acțiunea terapeutică, decât de cea literară. Firește, Într-o primă fază, În care funcția (auto)analizei se identifică, fie și parțial, fie și inconștient, cu tratarea și suprimarea tulburărilor, dar și cu o restabilire a integrității eului, prejudecata este motivată. Ea spune ceva și În cazul În care jurnalul intim ar funcționa ca un mecanism, de apărare, ca posibilă formă de reacție la incriminări. Anna Freud stabilește, În analiza energiei pulsionale inconștiente, termenul care, aplicat În studiul jurnalelor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intră În scenă abia În această clipă: când caracterul non-logic și non-articulat al gândirii intimiste devine un a priori al discursului. Aproprierile de tipul joycean al narațiunii sunt vizibile. De altfel, au și fost sesizate 81. Mai veche decât această prejudecată e evidența că scrisul nu se Împlinește decât printr-o funcție socială 82. Nimeni nu scrie numai pentru sine, nimeni nu acceptă riscul aneantizării eforturilor disperate de a se explica, de a comunica, de a intra Într-un anumit circuit
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
1973:133) susține că Defoe și alți autori de romane de călătorie "au mințit pur și simplu pentru că semenii lor asta așteptau de la ei", afirmație prin care el vrea să spună că aceștia au oferit o modalitate de a submina prejudecățile etnice și religioase ale cititorilor. Însă mințeau ei cu adevărat? În ciuda acuzației aduse lui Defoe, pare mai plauzibilă presupunerea că acești autori erau convinși că cititorii aveau să-și dea seama despre ce fel de discurs era vorba. Nu au
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu-i rămâne decât să-l asculte pe acesta. Părintele are și el dreptul de a iniția conversația, statutul de părinte îi conferă acest drept ! Lipsa conexiunii inverse, a înțelegerii de către părinte a mesajului transmis de către profesor, este determinată de prejudecata că părinții au obligația de a asculta orice mesaj, chiar dacă nu l-au înțeles prea bine, nelăsând loc întrebărilor lămuritoare. Conexiunea în comunicare înseamnă legătură, comuniune de idei între două persoane care susțin un dialog. Părintele are dreptul de a
ARTA DE A FI PĂRINTE by Camelia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93076]
-
7-18 ani) care sunt slab educați, au fost/sunt marginalizați, au abandonat școala, provin din familii în situație de risc, aparțin unor grupuri etnice al căror acces la educație este limitat, cu părinți ce au probleme de formare educațională sau prejudecăți ce provin din mediul lor cultural de viață. Diferențele urban-rural în șansele de acces la educație, precum și relativ la performanță sunt semnificative: - rata de înscriere în învățământul gimnazial a absolvenților ciclului primar este de 86% în rural, față de 98% în urban
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
față de care, până nu demult, nu s-au luat măsuri suficient de severe care să asigure eradicarea lor. Există cazuri, care au răbufnit în conștiința colectivă, de asociere între unii polițiști și crima organizată, trafic de influență, violență bazată pe prejudecăți etnice și de gen. Este adevărat că definitivarea reformei poliției și creșterea eficienței sale depind mult de nivelul finanțării sale. Trebuie apreciat faptul că în ultimii ani s-a acordat o atenție deosebită dezvoltării relațiilor dintre poliție și comunitate. Promovarea
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
comunități și nu există o bază de selecție a liderilor de sex feminin la nivel comunitar. O explicație complementară a acestei excluderi (uneori o autoexcludere a femeilor de la participarea politică încă de la bază) este tradiționalismul multor comunități în care persistă prejudecata conform căreia cei care conduc sunt bărbații, funcțiile femeii fiind limitate la asigurarea bunului mers al gospodăriei și familiei. Oricare ar fi explicația participării scăzute a femeilor la viața politică, este important de reținut că incluziunea socială a femeilor pe
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
că nu trebuie să existe nici un fel de limite în dezvoltarea unei persoane: nici vârsta și nici genul, nici originea socială sau etnia și nici mediul, nici prezența unei dizabilități și nici absența unei oportunități, nici lipsa resurselor și nici prejudecățile nu pot anula dreptul universal la dezvoltare individuală; doamna profesor Uliescu, de la care am învățat multe lecții de drept și de viață; doamna Rodica Ghețău, care, deși nu deține titlul de profesor, a fost mentorul atâtor generații de studenți și
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
de plecare, de a determina natura și valoarea actului cognitiv uman, urmărind astfel să găsim un punct de sprijin pentru existența obiectivă în subiectul cunoscător"26. Rezultă deci că obiectivul epistemologiei, acela al reconstrucției unei Weltanschauung pe baze eliberate de prejudecățile religioase, este unul ratat, iar aici regăsim reorientarea lui Mannheim dinspre teoria cunoașterii înspre ideologie, o reorientare ce are la bază ideea că, recunoscând natura fragmentată a lumii, ideologia reflectă lumea modernă 27. Modernizarea societății și, prin urmare, depășirea istorică
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
37. Este de reținut că atitudinea feministă împotriva sexismului a contribuit în mod deosebit la înființarea centrelor de consiliere pentru femei, la apariția, în universități, a unor programe careasigură studierea unor subiecte specifice din perspectivă feministă, la contestarea stereotipurilor și prejudecăților la adresa femeilor. Ecologismul a apărut ca urmare a constatării crizei prin care trece mediu natural global. Se susține că, "de fapt, aceasta nu este o singură criză, ci o serie de crize care rezultă din distrugerea ecologică și de mediu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Experiența dobândită în drept le amintește consacraților că vocația lor este aceea de a fi mereu pregătiți pentru a-i sluji pe toți cu o atitudine de incertitudine identitară, situație care le permite o prezență solidară, pe scară largă, fără prejudecăți și interdicții. Dreptul amintește și stabilește că persoanele consacrate se află la răspântia dintre ierarhie și laicat și, din acest motiv, sunt experți sau, mai bine zis, artiști ai medierii. Acest serviciu al medierii necesită o bună doză de flexibilitate
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a pus În discuție presupunerile ontologice pe care se bazează practica politicii externe, deseori prezentată de politicieni ca fiind „naturală”. Nu În ultimul rând, studiul de față este o invitație la reflecție informată asupra modurilor În care aceste presupoziții și prejudecățile ce le Însoțesc pot legitima modalitățile de acțiune politică, dar și asupra faptului că majoritatea contextelor teoretice pot părea „naturale”, Însă pot genera meniuri de opțiuni rezonabile În privința politicii externe complet diferite. Traducere din limba engleză de Virginia Elena David
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și capacitățile lor în cadrul procesului muncii. Aceste idei au fost formulate în contextul în care se observase că persoanele care se distingeau prin calitățile lor față de majoritatea personalului erau uneori excluse, iar alteori foarte rău tratate ca urmare a unor prejudecăți, a unor obiceiuri tradiționale sau chiar a unor simple rutine de muncă. Pe piața muncii de astăzi, în contextul organizațiilor omogene cultural, a fi diferit de alții poate fi înțeles adeseori ca un defect, ca o sarcină suplimentară, ca un
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
că este foarte puțin probabil să putem oferi un răspuns adecvat la această întrebare, de vreme ce "s-ar putea să nu putem ajunge niciodată la un consens rațional, chiar și în urma deliberării în condiții stricte de imparțialitate și de lipsă de prejudecăți ..., cu privire la natura unei "societăți drepte""20. Dat fiind că am făcut deja acest lucru cu o altă ocazie 21 și că există numeroase alte studii critice excelente pe această temă22, nu voi intra aici în analiza detaliată a acestor două
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
este deloc de acord cu această concluzie. Intuițiile - ne-a atenționat Geuss - nu constituie instrumente demne de încredere pentru filosoful politic, prezintă întotdeauna riscul "încărcăturii ideologice", au un caracter contingent și parohial și de multe ori nu constituie decât simple prejudecăți. De altfel, pentru Geuss, toate aceste neajunsuri se îngemănează din plin în "intuițiile" pe care se bazează moraliști precum Rawls sau Nozick, începând de la intuiția primatului dreptății și până la intuiția egalității sau intuiția că indivizii au drepturi morale (ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]