5,326 matches
-
În când acele ceasornicului electronic care ne indică apropierea orei de Îmbarcare spre București. În sfârșit, suntem din nou În avion, dar drumul de trei ore ni se pare un fleac, răbdăm cu stoicism ultimele minute. Din difuzor vocea comandantului răsună sacadat: Puneți-vă centurile de siguranță. Peste cinci minute aterizăm! Ca de fiecare dată emoțiile ne cuprind pe aeroportul „Henri Coandă” din București. Este mic, Înghesuit, nu are suplețea, măreția și grandoarea celor occidentale și mai ales asiatice, dar este
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu voce tare și clară: „Aho, aho, copii și frați, Stați puțin și nu mânați, Lângă boi v-alăturați Și cuvântul mi-ascultați!” Ajuns aici, acesta striga la ceată: „Mânați, măi, hăi, hăi!” La acest apel,bicele trosneau îndelung, tălăngile răsunau, iar buhaiul era tras mai cu foc. Se făcea liniște și urătorul continua: „S-a sculat mai an Bădica Traian Și-a încălecat Pe-un cal învățat Cu frâul de aur...” După urat toți membrii grupului erau poftiți în casă
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
la catrene, terține sau distihuri, uneori veritabile haikuuri. R. este o poetă discretă, de nuanță tradiționalistă. SCRIERI: Despre suflet, despre cuvânt, București, 1968; Tinerețea toamnei, București, 1977; În freamăt de luceferi, București, 1979; Semper poesis, București, 1982; Din herb moldav răsună lira, București, 1985. Repere bibliografice: Piru, Poezia, I, 391-392; Al. Piru, Marginalia, București, 1980, 338; Cristian Livescu, Varia, RL, 1983, 25. C.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
putut să-mi transmită în timpul cursurilor. Oarecum surprins de gestul meu, m-a întrebat: Ce anume ți-a rămas? I-am răspuns imediat că m-a impresionat mult insistența sa asupra persoanei: „mereu trebuie pornit de la persoană!”. Răspunsul lui îmi răsună și acum în urechi și mă emoționează: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că în tot acest timp nu am străbătut inutil drumul până aici, la facultate!”. Pentru el cred că era o confirmare providențială a sensului profund al activității sale ca
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Conciliului: „În adâncul conștiinței, omul descoperă o lege pe care nu și-o dă el însuși, dar căreia trebuie să i se supună și al cărei glas, chemându-l neîncetat să iubească și să facă binele și să evite răul, răsună la momentul potrivit în urechea inimii: Fă aceasta, fugi de aceea»” (GS 16). După o lectură atentă a afirmației conciliare se observă că imperativul pe care omul îl descoperă nu depinde de arbitriul său, nici nu este rodul creativității sale
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cu ceilalți. Întrebarea care provoacă reflecția noastră este următoarea: cum are loc această întâlnire cu ceilalți în conștiință? Teologul redemptorist german Bernhard Häring (1912 - 1998) în reflecția sa asupra tendinței persoanei spre unitate și totalitate, afirmă că: „În conștiința noastră răsună chemarea la unitate și la totalitate. Este vorba de o aspirație la integrarea tuturor potențialităților ființei noastre, care, în același timp, ne conduce la Altul și la ceilalți. În inima noastră este înscrisă realitatea Alianței [...]. Ajungem să ne cunoaștem în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
procesul în care se descoperă legea lui Dumnezeu și vocea sa, într-o atmosferă de ascultare și intimitate. Referindu-ne la GS 16 nu vorbim de „legea naturală care este promulgată în rațiune”, ci de legea iubirii lui Dumnezeu care răsună în conștiința persoanei umane. Punctul de pornire îl constituie textul din Scrisoarea către Romani 2, 15, care stă la baza reflecției Constituției Pastorale GS 16. B. Häring afirmă că „idea centrală din textul Rom 2,15 este exprimată și aplicată
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și a dreptății, cât și conștiința care-l cheamă la căință pe acela care a acționat împotriva îndemnului conștiinței sale”. Fundamentul discursului despre conștiință îl regăsim în antropologia imitației lui Isus. În cadrul acesta, teologul din Böttingen afirmă că: „În conștiință răsună ecoul interior al chemării lui Cristos, care ne invită să-l urmăm. În ea, omul simte în mod irezistibil că existența sa intimă este încătușată de Cristos. În imitarea lui Cristos, conștiința este iluminată și perfecționată. În sine însăși, conștiința
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
caracterele cît și destinele pe care le zugrăvește nu sînt construite pe niște motive foarte simple, ci atunci cînd ajung la culme, fiecare individ și soarta sa sînt aidoma unei întregi orchestre, în care multe motive, contradicții, soluții și armonii răsună laolaltă, într-o puternică totalitate. El a devenit printr-asta o mină pentru psihologie, într-o măsură mai mare decît oricare alt poet. 10. Cuvîntul și noțiunea de "humor" Deosebirea dintre sentimentele individuale și totale iese la lumină într.un
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nici o contradicție în faptul că acum, după ce a îndeplinit ceea ce considera de datoria sa și a dovedit o îndîrjire plină de cutezanță, apare ca o tînără fată greacă, așa cum este de fapt. Nu este nici o contradicție în faptul că orchestra răsună din nou, după ce s-a încheiat acel solo determinat de o anumită situație. Numai că experiența ne arată că nu e totdeauna lesne de înțeles, în perioadele de armonie ale stării sufletești, ceea ce am îndeplinit involuntar într-o emoție bruscă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
probleme, pictura lor se depărta de vechile tablouri de altar, reprezentând scene mari, cu aplicarea perspectivei. Era deci normal ca și În muzică pretențiile lor să crească. Astfel a luat naștere cântatul pe mai multe voci, polifonia; mai multe melodii răsună În același timp și se Împletesc Într-un ansamblu artistic ce pune față de executanți și de auditori exigențe mult mai decât cântul gregorian și cântecul trubadurilor. Muzica trece printr-o epocă de strălucită Înflorire. O dată cu lucrările corale, instrumentele muzicale dobândesc
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
ca în articol să vibreze acea dragoste caldă cu care oamenii muncii întâmpină succesele literaturii și artei noastre. Volumul Zile slăvite merită din plin o asemenea prețuire. În poeziile din acest volum sunt oglindite artistic evenimente din viața poporului muncitor, răsună dragostea poporului față de viața nouă din țara noastră și față de oamenii sovietici, care ne ajută să zidim socialismul (...). Poeziile din acest volum au un puternic caracter popular, se adresează cititorului direct, cu vigoare și cu sinceritate, într-o formă poetică
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
folosește într-un mod original procedeul antitezei. Poetul schițează în ultimele strofe un aspect al Belgradului de astăzi (...). La cârma țării curățate de fasciștii vechi s-au cocoțat noii fasciști, în frunte cu călăul Tito. De aceea... «ca și atunci, răsună apăsat,/porunca morții de la Iuda-Tito» (...). Când - în strofa ce ni-l prezintă pe Iuda-Tito oferind, cu un rânjet de satisfacție, Belgradul însângerat trimisului american, - indignarea cititorului devine de nestăpânit, poetul face o întorsătură bruscă dezvăluindu-ne dintr-o dată Iugoslavia luptătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Belgradul însângerat trimisului american, - indignarea cititorului devine de nestăpânit, poetul face o întorsătură bruscă dezvăluindu-ne dintr-o dată Iugoslavia luptătoare: Dar nu-i atât. E-o liniște mai grea. Furtuna se aude din adâncuri Nu peste mult în munți vor răsuna O oaste nouă strânsă pe oblâncuri. Finalul poeziei e un avertisment adresat lacheilor americani din Belgrad, a căror pierire apropiată poetul o prevestește, exprimând bucuria viitoare a unei zile de 1 Mai liber « Când va păși la cot cu noi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
deosebit de primejdioasă pentru că deschide larg calea «corectării» (...). Roadele nefericite ale unor asemenea concepții se pot cunoaște în felul cum unii dintre scriitorii noștri înțeleg să redea perspectivă viitorului (...). Tipic în acest sens e epilogul romanului Temelia de Eusebiu Camilar; trâmbiți răsună în văzduh, vântul poartă muzici de hore și la răsărit, și la apus, se înalță steaguri «mai sus decât pomii și acoperișurile». Nuvela În pragul primăverii de Aurel Mihale sfârșește în aceeași manieră: «Privirile lui se prinseră de steagurile fluturate
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nu cu cuvintele autorului ci cu însăși cuvintele personajelor, oferă scriitorului largi posibilități pentru caracterizarea eroilor și a întâmplărilor (...). Nuvela Desfășurarea cât și celelalte scrieri ale lui Marin Preda se bazează pe normele limbii vorbite și nu scrise. În ele răsună intonațiile vii ale graiului popular vorbit. Aceasta se vădește printre altele prin expresiile orale și prin dialogurile originale pe care le întâlnim în Desfășurarea (...). De altminteri, întreaga operă a lui Marin Preda demonstrează capacitatea sa de a crea povestiri mari
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Și simte-n piept preacunoscutul Fior al clipei de asalt. Aurora CORNU - Digul. În: Viața românească, nr.6, iun 1953 Se-nvolbură valuri de ură Pândind, se frământă orbește... Noi strângem uneltele-n pumni Și digul, tot crește, tot crește (...) Răsună ecouri de luptă, Raymonde cu chemarea ei clară, Sau numele celor din New-York Ce-Apelul din Stockholm semnară. Construcții de Pace, sovietice, Un meeting în Chile, departe. Sau jertfa lui Müller, eroul Crescut-au un zid fără moarte. Ion BRAD
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fără Dumnezeu!... Și poruncile au început să fie duse la îndeplinire. Astfel, de nouă ani se seamănă aceeași sămânță și se culeg aceleași roade. Tractoarele desțelenesc adânc; buldozerele nivelează temeinic; batozele treieră cu râvnă; morile macină necontenit, burdușind sacii; goarnele răsună într-una. Difuzoarele scrâșnesc porunci neîncetat. Căci mai avem trepte, trepte de urcat. De pildă aceasta, a zecea treaptă, cea din 1954 pe care trebuie s-o colorăm și mai intens, căci semnifică o sărbătoare: „zece ani de luptă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mda. Îmi iau iute și expresia detașată adecvată. — Ne-am gîndit să aruncăm o privire. — Fabia Paschali. Strînsoarea mîinii ei are ceva de vată udă. — Becky Brandon. Iar el e soțul meu, Luke. Haideți, intrați. O urmăm, iar pașii noștri răsună pe pardoseală și, cînd mă uit În jur, trebuie să-mi țin răsuflarea. Holul e efectiv uriaș. Iar scara interioară În spirală e Hollywood curat! Mă Închipui instantaneu coborînd grațios cu o rochie de seară fenomenală, În timp ce Luke mă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
suficient timp să se Întoarcă cu capul În jos. Hai să-ți dau să-i asculți inima... Scoate Dopplerul, Îmi spîrcîie niște gel pe stomac și mi-l Întinde pe piele. O clipă mai tîrziu, bătaia de inimă Începe să răsune În cameră, „dum-dum-dum“. — O bătaie de inimă frumoasă și egală. Venetia dă din cap către mine și Îi răspund și eu, cum pot, dată fiind poziția mea culcată. Preț de cîteva momente, ascultăm toți trei bătaia regulată, ce se aude
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care l-am găsit... — E atît de diferit de orice altceva! spune Brianna. Atît de original. — Becky! Danny mă observă brusc. Vino să vezi designul! Carla, vino-ncoa’. Îi face semn să se apropie - și nu mai am aer. — Poftim? răsună În Încăpere glasul meu Îngrozit. Designul este reprezentat de un tricou cu cusături gofrate și semnătura lui Danny Kovitz, mînecile deșirate și plisate. Fondul e bleu, iar pe piept e un desen stilizat gen anii ’60, cu o păpușă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ochi, alarmat. Nici măcar nu l-am observat. — Eu... mi se pune un nod de lacrimi În gît. Eu... Nu arăți prea bine. De ce nu te Întinzi puțin? Îți aduc niște apă. Îl privesc cum se Îndepărtează, și vocea Venetiei Îmi răsună În minte, ca un șarpe adormit. „Îți cîntă În strună doar ca să te facă fericită.“ — Poftim. Glasul lui Luke mă face să tresar. Îmi Întinde un pahar cu apă și doi biscuiți cu ciocolată. — Cred c-ar trebui să te
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care mi-a spus o Înjurătură genială În latină, pe care am Învățat-o pe dinafară. Iată cum sună: „Utinam barbari provinciam tuam invadant!“, și Înseamnă „Invada-ți-ar barbarii provincia“. Ha. Asta o s-o Învețe minte. — Alo? din interfon răsună o voce metalică. — Bună! zic În aparat. SÎnt Becky Brandon, o pacientă. Nu mai adaug altceva. Întîi să intru și pe urmă văd eu ce fac. Ușa bîzÎie și o deschid. În mod normal, locul e destul de liniștit; azi, Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ca o piatră scoasă din râu, șlefuită de valuri, și cu un zâmbet cu ochii pe jumătate închiși, ca și cum ar fi ascultat depărtate acorduri triste. Apoi, în mare contrast, avea scurte izbucniri de veselie, cu râs puternic și tânăr, de răsunau păreții. Căutam să prind în ce fel îi semăna Ionel”. Transfigurată în personaj de roman, numita doamna Alice Deleanu, în volumul La Medeleni, Ionel Teodoreanu o vede: „Ăcu fruntea încordată și cu ochii micșorați, Doamna Deleanu avea privirea pe care
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
îi arată pe Ioan și pe Petru cu un cuțit în mână, pe Iuda care ține mâna pe masă și grupul lui Bartolomeu, Iuda Tadeul și Simon. Cuvântul vestirii trădării trebuie luat în considerare numai ca temă secundară. Această veste „răsună” numai în două dintre mâinile lui Iuda și mâna lui Petru. Deja Ioan, al treilea din acest grup, înclinându-se spre Petru, formează împreună o figură de consonanță. Cuvântul lui Isus nu transformă numai pâinea în Trupul său, ci, prin
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]