7,841 matches
-
un credincios creștin (deși va fi avut în comun cu creștinismul în resorturile intime ale personalității sale reverența față de tradiție sau vocația mărturisitoare)" (Eminescu și creștinismul, 1995). Argumente în favoarea acestei opinii prezintă tocmai analizând câteva poezii ce, de obicei, sunt reclamate a fi tipic religioase. Astfel, Răsai asupra mea, e "un soi de rugăciune" adresată Fecioarei. Răzvan Codrescu analizează comparativ atât varianta cât și forma finală a sonetului, altfel spus "procesul de elaborare" și constată că "rugăciunea eminesciană nu este deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
retrogradat pe criterii sportive. Fiind prieten cu Ciprian Panait, știu că sunt aici două echipe care se vor bate la promovare și sper ca una dintre ele, cea mai bună, să ajungă în Liga a II-a.” Referitor la penalty-ul reclamat de gazde, Răchită s-a eschivat: “Nu știu, de unde eram eu nu sa văzut, e problema arbitrajului, eu nu-l mai comentez, fiindcă am avut destule probleme în campionatul trecut.” 192 10 SEPTEMBRIE Buni și pe sintetic: Politehnica Galați - FCM
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
întoarcă rezultatul cu două goluri în ultimul minut. Echipa oaspete a avut ultimul atac, dar n-a obținut decât un 9 metri în ultima secundă, aruncarea Ralucăi Sandu fiind blocată de zidul băcăuan. La final, tehnicianul pietrean a acuzat arbitrajul, reclamând două faulturi nesancționate, faze la care handbalistele sale s-ar fi oprit, dar, cu părere de rău pentru profesorul Dan Valentin, astea-s doar alibiuri, el trebuie să caute vinovații pentru înfrângere în propria-i ogradă. De cealaltă parte, Ion
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
monedă de argint. 78 Dublezi. 79 Intervenție. 80 În tot răul e și un bine (franceză). 81 Termin, sfârșesc. 82 Recomandaseră. 83 Melc. 84 Învoială. 85 Sabat, sărbătoare la evrei. 86 Tichie. 87 Foarte repede. 88 A se plânge, a reclama. 89 Roșie (substantiv). 90 Ridicate în sus. 91 Întâmplare. 92 La naiba! (germană) 93 Dreptate, autoritate (germană). 94 Încet (germană). 95 Spune drept! (germană) 96 Ei, da! (germană) 97 Amendă (germană). 98 Adăpost, cu sensul de carceră (germană). 99 Atent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sa, educația este "acțiunea exercitată de către generațiile adulte asupra celor ce nu sînt coapte pentru viața socială. Ea are ca obiect să provoace și să dezvolte la copil un număr oarecare de stări fizice, intelectuale și morale pe care le reclamă de la el atît societatea politică în ansamblul ei, cît și mediul social căruia îi este cu deosebire destinat" (10, p. 39). Esențialul din această definiție este exprimat tot de Durkheim într-o formulare lapidară: "Educația constă într-o socializare metodică
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe care o servește; o școală mai bună, cu rezultate educative superioare, se poate organiza numai într-o societate care acționează lucid, prin contribuția membrilor ei, la propria sa perfecționare. ,,Educația", spune B. Schwartz, "mai mult ca oricare alt domeniu, reclamă o reflecție pe termen lung" (3, p. 28). O astfel de reflecție este însă sterilă dacă nu se realizează în condițiile unor preocupări mai largi privind dezvoltarea societății. Întrucît pentru un viitor relativ mai îndepărtat nu se pot stabili toate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
trăiește un an. Și acolo însă, ai noștrii buni români se mâncau între ei. Într-un birou eram trei ingineri și unul dintre ei trebuia să fie șef peste ceilalți doi și să stea în birou în capul mesei. Se reclamau la Centrală, își trimeteau nevestele la Minister să „aranjeze” lucrurile prin metodele lor speciale. Au reușit până la urmă să-l schimbe pe Directorul Vasile Martinaș, care a creeat în mod eroic toată această întreprindere și întreaga așezare din Maliuc (fiind
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
rebuturi în lot, la un preț convenabil, și elimin eu la montaj piesele defecte. De menționat ca deosebit de important, indiferent pentru ce AQL am semnat contractul, piesele defecte, rebuturile conținute în loturile acceptate, aparțin cumpărătorului și nu mai pot fi reclamate, nu se mai poate cere înlocuirea lor. Concret, la piață, dacă am cumpărat 10 Kg de cartofi cu 2 lei Kg și printre ei găsesc acasă 5 cartofi stricați, aceștia nu se reclamă și nu se schimbă. Dacă vreau cartofi
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
aparțin cumpărătorului și nu mai pot fi reclamate, nu se mai poate cere înlocuirea lor. Concret, la piață, dacă am cumpărat 10 Kg de cartofi cu 2 lei Kg și printre ei găsesc acasă 5 cartofi stricați, aceștia nu se reclamă și nu se schimbă. Dacă vreau cartofi cu foarte puține exemplare stricate, trebuie să cumpăr cartofi mai scumpi. Și tuturor li se pare la piață firesc acest lucru. Multe firme mari însă, nu vor să înțeleagă această realitate comercială și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
naturale. Fără enzime, sănătatea noastră s-ar prăbuși, viața noastră ar fi în mare pericol. Aceste enzime însă, nu se pot produce în laborator, nu pot aduce profit marilor concerne, ca urmare sunt complet ignorate. Se face în schimb mare reclamă pentru vitamina C, care se produce foarte ușor și ieftin în laboratoarele marilor concerne. Marea greșală a societătii și a așa-zise civilizații moderne capitaliste, bazate pe societatea de consum, este goana după câștiguri imediate, fără o strategie de perspectivă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ales la sud de Shkumbî și în districtele Korçë (Koritsa) și Gjirokastër. Musulmanii locuiau pe tot cuprinsul țării, dar mai cu seamă în zona centrală și în Kosovo. Catolicii se așteptau la sprijin în primul rînd din partea Imperiului Habsburgic, care reclama dreptul de protecție asupra acestora. Ortodocșii făceau parte din arhiepiscopia Ohridului înainte de desființarea acesteia; după aceea, ei s-au aflat sub o puternică influență culturală grecească. Educația accesibilă lor era cea grecească, iar liturghia era oficiată în limba greacă. Musulmanii
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Italia au adus pagube deosebit de mari intereselor Austriei. Politica externă habsburgică se afla sub conducerea unuia dintre cei mai abili diplomați ai vremii, Clemens von Metternich. Cîștigîndu-l pe țar de partea opiniilor sale, el a putut implementa o politică care reclama intervenția militară oriunde un monarh legitim fusese detronat sau era amenințat de vreo activitate revoluționară. Conform acestui principiu, armatele austriece au intrat în Italia și au înăbușit în 1821 revoltele din Regatul celor două Sicilii și din Sardinia; trupele franceze
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
care apoi am făcut un seminar. Un tip de treabă, în fond, dar care se plicitisise de toată cloaca. De asta mai târziu, când s-a lămurit, și-a luat calabalâcul. Problema e că noi întreținem toată cocina asta făcând reclamă an de an facultății, trimițând alți și alți nefericiți la pregătire. Ne e jenă să recunoaștem că suntem niște ratați, că n-avem nici un viitor. Io măcar am scăparea asta cu scrisul. Dar sunt atâția colegi tabula rasa. Și io
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
când urmăritorul nostru a părăsit dormitorul, total bulversat. Imediat geamul s-a deschis și am revenit în cameră, împărțind cireșe tuturor colegilor, care nu se puteau opri din râs cu hohote, de pățania noastră. A doua zi, proprietarul ne-a reclamat la școală, dar ne putând dovedi ceea ce afirma, totul a rămas baltă. O bună bucată de vreme după aceea, halatul cel roșu cu buline, a stat agățat de becul camerei, pentru a ne proteja ochii de strălucirea luminii. Pelerinaj la
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
ca și cum milioane și milioane de români auziseră în același timp că grobianul Șapcă spusese, pentru prima oară în viață, „mulțumesc“. Și, de mirare, se prăbușiseră într-un leșin național, dar și profund. Pâinea, dacă nu-i proaspătă La Poliție, soția reclamă dispariția soțului. Acesta, un distins universitar cunoscut pentru manierele sale deosebite, are obiceiul, ca lorzii, să-și anunțe sosirea când ajunge la zece minute de casă. De îndată ce-și parchează mașina la subsolul Magazinului Universal, îi telefonează soției, zicându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
aruncă noaptea câte ceva în cap. Ar putea să-și mute patul pe celălalt trotuar, însă e lacom. A strâns vreo optzeci de hote și tot nu se satură. Din cauza câștigurilor mari din România, bulgarii au închis granița și ne-au reclamat la Haga. Ce poate să facă și Haga, săraca, la cât de norocoși sunt românii? Și măcar de-ar putea să se oprească. Dar ei, nu și nu: cumpără zilnic pâine, bulion, cartofi și ceapă, ca și cum caviaru’ le-ar sta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pensionat pe motiv de delirium tremens înainte de termen, îi învață pe petenți să scrie cererile. Ca de pildă: „Subsemnatul (nume, pseudonim), poet (prozator, epigramist) cu (fără) talent, născut (făcut) la data (țara, religia), strada, județul, etajul etc., doresc (solicit, cerșesc, reclam) etc. etc. suma de, puncte puncte, se taie cu un x ce nu corespunde“. E simplu, numai că lumea nu mai știe să scrie cum se cuvine o cerere. Un ochelarist a măzgălit vreo cinci exemplare tip și tot n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și ne întrebăm ce e adevărat și ce nu în toată vorbăria oamenilor despre iubire. S-ar zice că unii dintre noi suntem îndelung nevorbiți despre iubire. Și nu fiindcă n-am fi avut parte. Deoarece sentimentul e clamat și reclamat excesiv de persoane care nu ne inspiră încredere, suntem rezervați, folosim cuvântul cu prudență, ne e teamă că-l vulgarizăm. E limpede, nu iubim la fel ca maneliștii și nici ca târfulițele ce-și zic artiste și behăie la televizor: „Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
foștii colegi, al cărui număr de telefon tocmai îl scrisesem în carnet și, dând peste el, numărul să mă întrebe: „Nu vrei să vă vedeți? Da’ de ce nu vrei?“. Nu-i nici o greșeală: numerele de telefon, odată consemnate undeva, te reclamă, de parcă au fost adormite și s-au trezit. Îți cer să le bagi în seamă. Cele mai insistente sunt numerele despre care nu știi de ce le-ai reținut. Iar dacă ai pus lângă ele un semn și ai uitat de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
între Regatele Spaniilor și Regatul celor Două Sicilii nici nu se pune: aceste relații n-au fost întrerupte niciodată și au fost de când lumea fondate pe un simțământ de prietenie din cele mai trainice. Prin urmare, Sire, îmi permit să reclam întreaga Voastră bunăvoință în ceea ce îl privește pe Regele celor Două Sicilii și întreaga sa Casă! Gândiți-Vă, Majestate, că noi suntem de două ori legați de această Casă, atât prin trecutul nostru, cât și prin decizia pe care am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
este mai greu de suportat decât mormăiala incoerentă a doi bețivi onești, care își asumă "slăbiciunea" și produc filozofie efemeră de pahar. Mâncarea din cazarmă este atât de infectă, încât o parte dintre colegii mei s-au organizat și au reclamat comandantului unității calitatea acesteia. Plutonierul responsabil, gros și unsuros (la propriu, are mereu mustața din jurul gurii plină de diverse grăsimi) care are grijă de bucătărie năvălește brusc în dormitor și începe să urle: cine a îndrăznit să reclame, de ce nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și au reclamat comandantului unității calitatea acesteia. Plutonierul responsabil, gros și unsuros (la propriu, are mereu mustața din jurul gurii plină de diverse grăsimi) care are grijă de bucătărie năvălește brusc în dormitor și începe să urle: cine a îndrăznit să reclame, de ce nu suntem mulțumiți, de ce nu am venit mai întâi la el pentru a-i spune "ca unui tată" nemulțumirile noastre. Sunt momentele care îmi plac cel mai mult din armată, pline de absurd, prostie agresivă, lașitate. Spre final, plutonierul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la mișto, jumătate teatral: Ia spune bă, Bănică, este bună mâncarea aici? În plină absurditate, trebuie să joci absurd. Mobilizez toate resursele mele actoricești și cu tonul cel mai serios spun: Este foarte bună domnule plutonier, găsesc că ați fost reclamat pe nedrept. Mustață cea grasă rămâne suspendată pentru câteva secunde în aer, colegii mei nu știu la rândul lor dacă să râdă sau să mă ia la bătaie. Afișând apoi un zâmbet porcin, le spune colegilor mei de uniformă: Auziți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în ciuda faptului că eram plătit onorabil pentru munca pe care o depuneam. Motivul divorțului meu de marele comerț cu amănuntul: uit să cer o carte de fidelitate unui cuplu de elvețieni la 50 de ani, care se duc și mă reclamă șefei de tură. Cu ură mă reclamă. Sunt étranger (străin), iar greșeala acestuia cântărește de două ori mai mult. Picătura care a umplut paharul, pe lângă aerul condiționat care îmi paraliza gâtul, bipăitul continuu pe care-l auzeam și noaptea în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
munca pe care o depuneam. Motivul divorțului meu de marele comerț cu amănuntul: uit să cer o carte de fidelitate unui cuplu de elvețieni la 50 de ani, care se duc și mă reclamă șefei de tură. Cu ură mă reclamă. Sunt étranger (străin), iar greșeala acestuia cântărește de două ori mai mult. Picătura care a umplut paharul, pe lângă aerul condiționat care îmi paraliza gâtul, bipăitul continuu pe care-l auzeam și noaptea în somn. Când mă gândesc că lucrau în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]