5,533 matches
-
Lucrarea nu pare să fi fost foarte cunoscută în antichitate, dar a fost copiată de multe ori în perioada Evului mediu și a Renașterii, când era utilizată, împreună cu lucrarea lui Cicero "De Inventione" pentru predarea retoricii. Importanța lucrării pentru arta retoricii nu constă nici în elementele inovatoare, nici în profunzinea ei; lucrările despre retorică ale lui Aristotel, Cicero sau Quintilian sunt mult mai importante și mai influente. Succesul lucrării se datorește faptului că se orientează mult mai puțin spre bazele filozofice
Cornificius () [Corola-website/Science/307731_a_309060]
-
copiată de multe ori în perioada Evului mediu și a Renașterii, când era utilizată, împreună cu lucrarea lui Cicero "De Inventione" pentru predarea retoricii. Importanța lucrării pentru arta retoricii nu constă nici în elementele inovatoare, nici în profunzinea ei; lucrările despre retorică ale lui Aristotel, Cicero sau Quintilian sunt mult mai importante și mai influente. Succesul lucrării se datorește faptului că se orientează mult mai puțin spre bazele filozofice ale retoricii, punând accentul principal pe aplicațiile practice și pe exemple, elemente care
Cornificius () [Corola-website/Science/307731_a_309060]
-
constă nici în elementele inovatoare, nici în profunzinea ei; lucrările despre retorică ale lui Aristotel, Cicero sau Quintilian sunt mult mai importante și mai influente. Succesul lucrării se datorește faptului că se orientează mult mai puțin spre bazele filozofice ale retoricii, punând accentul principal pe aplicațiile practice și pe exemple, elemente care au fost apreciate în perioada evului mediu și mai târziu. Un alt aspect important al lucrării este că ea creează o imagine despre dezvoltarea retoricii latine. Ea păstrează, fără
Cornificius () [Corola-website/Science/307731_a_309060]
-
spre bazele filozofice ale retoricii, punând accentul principal pe aplicațiile practice și pe exemple, elemente care au fost apreciate în perioada evului mediu și mai târziu. Un alt aspect important al lucrării este că ea creează o imagine despre dezvoltarea retoricii latine. Ea păstrează, fără îndoială, caracterul grecesc în doctrina sa și sintetizează multe idei elenistice ale predecesorilor, inclusiv Isocrate, Aristotel, Theophrast și Hermanagora. Totuși discuția despre stilul elocvent (elocutio) este cea mai veche prezentare a stilului latin de oratorie și
Cornificius () [Corola-website/Science/307731_a_309060]
-
care se știu că au bune intenții și își doresc binele unul celuilalt. Prietenia înseamnă să faci bine, să faci acest lucru fără să ți se ceară, și să nu ceri laude pentru ceea ce ai făcut, mai spune Aristotel în "Retorica". Există trei tipuri de prietenie, după cum vom vedea în continuare. Cei care se iubesc (se împrietenesc) pentru că sunt de folos unul altuia nu pot sta mult timp împreună, pentru că ei (se) iubesc pentru binele lor înșiși, nu pentru cei pe
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
de ghidare al oamenilor pentru a adopta idei, atitudini sau acțiuni (raționale sau mai puțin raționale). Persuasiunea se bazează pe discuții și "atractivitatea prezentării" în locul folosirii mijloacelor de forță. Persuasiunea este o formă extremă a convingerii. Aristotel a afirmat că "Retorica este arta descoperirii, iar într-un caz particular, a descoperiri mijloacelor de persuasiune aflate la îndemână". Conform lui Robert Cialdini, citat din cartea sa despre persuasiune, pot fi definite șase "arme ale persuasiunii"
Persuasiune () [Corola-website/Science/307807_a_309136]
-
ton sec și încercând să fie obiectivă. Compenenta cea mai originală a operei lui Quevedo este stilul, caracteristic Conceptismului de tip baroc, și prin urmare concis, eliptic și amfibologic, căutând jocul ingenios de cuvinte specific vieții la Curte. Iubitor al retoricii, a încercat să-și perfecționeze un stil bazat pe simetrii, antiteze și isocole, cel mai bine reprezentat în opera sa „"Marco Bruto"”. A utilizat un lexic abundant, creând de asemenea neologisme prin intermediul derivării, compunerii și stereotipiei, de asemenea flexibilizând mecanismul
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
tipului de estet niciodată mulțumit cu opera sa („"cel mai dur critic al operelor mele sunt eu"”, obișnuia să spună), și din acest motiv s-a decis să realizeze ceva „"nu pentru mulți"” și să intensifice și mai mult uzul retoricii și imitația poeziei latine clasice, introducând numeroase cultisme și o sintaxă bazată pe hiperbaton și simetrie; la fel de atent a fost și la sonoritatea versurilor, ajugând să pară un muzician al cuvintelor; era un mare pictor al sunetelor și își umplea
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
arme al Irakului, alarmându-se de fiecare dată când Saddam căuta alți furnizori pentru armele de care avea nevoie. De asemenea, spera într-o eventuală alianță cu Iranul, în cazul în care acesta ar fi câștigat partida, din această cauză, retorica anti-iraniană a Kremlinului nefiind prea virulentă. În ceea ce privește Statele Unite, la începutul conflictului, relațiile cu ambii beligeranți erau nesemnificative, cu Iranul datorită ostilității reciproce, ajunse la paroxism în timpul crizei ostaticilor, iar cu Irakul, datorită legăturilor strânse ale acestuia cu Kremlinul și ostilității
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
a secolului al XVI-lea : nuvela bizantină, nuvela pastorală, nuvela picarescă, nuvela „"morisca"” (în care se idealizează relațiile dintre mauri și creștini), satira lucianescă și miscelaneul. A reînnoit specia denumită „"novela"”, care însemna atunci o povestire scurtă, bazată nu pe retorică, ci pe studiul psihologic. În ordine cronologică : La Galatea „La Galatea” este primul roman al lui Cervantes, datând din 1585. Face parte din subspecia pastorală („"o eglogă în proză"”, după cum a numit-o autorul), foarte apreciată în timpul Renașterii. Precum în
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
deja influențat de religia creștină. În "De Doctrina Christiana", Augustin a explicat cum educația clasică se potrivește cu religia creștină. Creștinismul era o religie a cărții, iar creștinii trebuiau deci să nu fie analfabeți. Predicile necesitau însușirea principiilor clasice ale retoricii. Tertullian era mai sceptic față de valorile educației clasice, întrebând " Ce are de-a face Atena cu Ierusalimul?" Dar nici măcar el nu s-a opus acestui sistem. Deurbanizarea a anulat scopurile educației, care, deja din secolul al șaselea, s-a deplasat
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
clasică, în cadrul Renașterii carolingiene. Carol cel Mare a inițiat reforme profunde în educație. Călugărul englez Alcuin de York a elaborat un proiect de dezvoltare a învățăturii, stabilind programe de studiu ale celor șapte arte liberale: "trivium", sau educația literară (gramatică, retorică și dialectică) și "quadrivium", sau educația științifică (aritmetică, geometrie, astronomie și muzică). Începând cu anul 787, au început să fie emise decrete, recomandând resuscitarea vechilor școli și fondarea altora noi. Din punct de vedere instituțional, ele erau în mâinile unei
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
în 640. Universitatea din Constantinopol, fondată inițial de împăratul Teodosius al II-lea în 425, a fost dizolvată tot în această perioadă, fiind refondată de împăratul Mihail al III-lea în 849. Educația superioară din acea perioadă se concentra pe retorică, deși și logica lui Aristotel era abordată. Sub dinastia macedoneană (867-1025), Bizanțul s-a bucurat de o revenire a educației clasice. Cercetarea originală a fost destul de slabă, dar au apărut în schimb multe antologii, enciclopedii și comentarii. Sub omeiazi, învățații
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
accepțiune a scrisului în general, opera acestora revelează aspecte notabile ale fenomenului. Tipărind în două ediții amplu comentate "Discursul de la Blaj" al lui Simion Bărnuțiu, C. descoperă în cunoscutul text politic structuri de expresie literară, care îl apropie de marea retorică europeană a anului 1848, exemplul de referință fiind [[Felicité Lamennais]]. Istoriografia momentului este la fel de tributară prozei romantice, fapt demonstrat în lucrarea monografică cu titlul "Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian". [[Mircea Zaciu]] a caracterizat discursul epistolar din "Corespondența lui
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
5 iunie 1993 apoi István Csurka care era și scriitor a înființat partidul MIEP în 1993. (în alegerile din 2002 nu a trecut pragul necesar de intrare in parlament de 5%, a primt 4,37%) partidul MIEP care era de retorică antisemită, a pretins că Tratatul de la Trianon nu era just, nedrept a dorit revizia granițelor vechi prin pace (Ungaria Mare). Această colaborare era necesară deoarece majoritatea membrilor din coaliție era fragil, mic, și aveau nevoie de un sprijin în parlament
Viktor Orbán () [Corola-website/Science/303009_a_304338]
-
și al burgheziei seculare. Formele convexe și concave, iluziile optice, elipse intersectate în planuri care erau de cele mai multe ori extensii ale tipului centralizat, geometrii complicate și relații între volume de tipuri și mărimi diferite, exagerare emfatică, culori îndrăznețe și multă retorică arhitecturală și simbolică sunt caracteristicile stilului baroc. Ultimele opere din Roma ale lui Michelangelo pot fi considerate precursoare ale arhitecturii baroce, deoarece design-ul Bazilicii Sfântul Petru atinge o unitate colosală, nemaiîntâlnită până la acea vreme. Elevul lui, Giacomo della Porta
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
lista sa de candidați la alegerile legislative din 2004. O aripă s-a desprins din PSM, refuzând înregimentarea în PSD, și a format Partidul Alianța Socialistă, (PAS). PAS e partid membru în Stânga Europeană și are o doctrină socialist-democrată clasică, doar retorica anumitor lideri ai săi amintind cumva de comunism. La Congresul din iulie 2010, Partidul Alianța Socialistă, prin cei 1500 delegați ai săi a decis schimbarea denumirii în PCR, denumire pe care Tribunalul București i-a refuzat-o. În România activează
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
pentru alt motiv, referințe la viața civilă, militară și sportivă se poate presupune că era un membru activ al vieții cosmopolite din Tars, pe atunci mare centru comercial și sediul uneia dintre cele mai reputate școli de filosofie și de retorică. Au fost identificate trei texte care permit să se întrevadă la el cultura clasică: Fap 17,28; 1Cor 15,33; Tit 1,12; cu toate acestea aspectul este încă contrazis și dezbătut. Cu totul altceva se poate și trebuie spus
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
preia alături de prenumele său de Pierre pe cel a fratelui său, adică Damien. Copilul a făcut progrese rapide, ajungând să meargă la Universitate, mai întâi la Ravenna, apoi la Faenza și în cele din urmă la Parma. Ajunge profesor de retorică. După terminarea studiilor, a primit misiunea de a preda ca profesor, ajuns la maturitate, își descoperă vocația de eremit retrăgându-se în 1035 la mânăstirea Fonte Avellana, ridicată cu câțiva ani înainte de Romuald de Ravenne, fondatorul ordinului camaldolezilor. Pierre Damien
Petru Damiani () [Corola-website/Science/303190_a_304519]
-
secolului al XIX-lea. În anii recenți, istorici ca Harry Jaffa, Herman Belz, John Diggins, Vernon Burton și Eric Foner au pus accent pe redefinirea de către Lincoln a "valorilor republicane". Încă din anii 1850, o vreme când mare parte din retorica politică se concentra pe sfințenia Constituției, Lincoln a pus accent pe Declarația de Independență ca fundament al valorilor politice americane—pe care a denumit-o „foaia de ancorare” a republicanismului. Accentul pus în Declarația de Independență pe libertate și egalitate
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
în acest domeniu. În timp ce stilul lui Hitler era răgușit și pasional, Goebbels era calm, sarcastic și de multe ori comic: era maestru în a introduce în discurs invective și insinuări, însă dacă situația o cerea, putea trece repede la o retorică frenetică. Recunoștea deschis că exploatează cele mai joase instincte ale populației germane - rasism, xenofobie, invidia dintre clase și insecuritatea. Putea, spunea el, să manipuleze populația ca pe un pian, conducând masele acolo unde voia el. “Își împingea ascultătorii la extaz
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
legalizat avocatura ca profesie și a permis avocaților romani să devină primii avocați care puteau practica public — dar a impus un onorariu maximal de 10.000 sesterți. În mod asemănător cu contemporanii lor greci, primii avocați romani aveau pregătire in retorică, nu în știinte juridice, la fel ca și judecătorii in fața cărora pledau. Cu toate acestea, spre deosebire de atenieni, romanii au dezvoltat o clasa de specialiști în drept, cunoscuți sub denumirea de jurisconsulți ("iuris consulti"). Jurisconsulții erau oameni bogați pentru care
Avocat () [Corola-website/Science/302306_a_303635]
-
în fața unui judecător din cadrul acesteia. Ei puteau pleda numai la acea instanță, existând și alte restricții (modificate în funcție de împărat) referitoare la numarul de avocați de pe lângă o anumită instanță de judecată. În anii 380, avocații studiau dreptul ca materie suplimentară la retorică (de aceea reducându-se necesitatea pentru o clasă separată de jurisconsulți); în anul 460, Împaratul Leo a impus regula ca cei care vor să fie admiși în profesie să aducă o recomadare de la profesorii săi; în secolul șase, pentru admitere
Avocat () [Corola-website/Science/302306_a_303635]
-
Antoine-Laurent. Abrevierea numelui său în cărți științifice este B.Juss.. Bernard, fiul medicului și propetarului unei farmacii Laurent de Jussieu (1651-1718) și a soției sale Lucie Cousin, a fost educat la colegiul iezuit din Lyon, până când a terminat studiul de retorică. În 1716, el a însoțit pe fratele său mai bătrân Antoine, medic și botanist, la excursii științifice pe Peninsula Iberică, dezvoltându-se în acest timp într-un botanist entuziast. Reîntors, a studiat medicina la Montpellier, obținând diploma în 1720, dar
Bernard de Jussieu () [Corola-website/Science/302385_a_303714]
-
Virgiliu s-a născut în anul 70 î.Hr. la Andes (probabil Pietole de astăzi), lângă Mantova (Gallia Cisalpină) într-o familie de agricultori. Primește însă o educație aleasă la Cremona, Mediolanum (azi Milano) și în sfârșit la Roma, unde studiază Retorica, Medicina și Astronomia, fiind elev al retorului Marcus Epidius. Frecventează cenaclul lui Asinius Pollio, de factură neoterică. La Neapolis (azi Neapole), studiază greaca cu poetul și gramaticul Parthenius și mai ales filosofia cu epicureanul Siron. Din această perioadă datează și
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]