6,509 matches
-
Amariei. Atîtea femei frumoase atîtea ființe nobile!... Tamara, cu sfatul ei de soră mai mare "sînt copt pentru căsătoria cu Livia?" Livia, viitoarea mea parteneră de viață; apoi doamna Cristescu și fata cu ochi frumoși, de la I.L.L.; atîtea suflete deosebite, revărsate în fiecare gest. Cum le-aș mai fi recunoscut și apreciat dacă nu era femeia aceea de la mansardă?! Ușa capitonată, pe care stă lipită privirea mea, se deschide încet, iar prin deschizătura făcută se strecoară secretara. Închide ușa cu grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu noi; am intrat pe urmă în casă, am urcat scara întunecată și posomorâtă și am sunat. M-au primit Dorine și Linașchiopătând; camera ta era frumoasă și luminoasă, biroul tău tivit cu soare și un mare lac de lumină revărsat până la radio. Apoi, te rog să mă ierți, am izbucnit în plâns. Apoi, din nou, stare de inconștiență, abrutizată de durere; pe urmă Maria, Mișu Michail, Pauline, până la șapte și jumătate. Am ieșit cu Maria să cumpăr hârtia asta de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
minune, azi au mai sosit două și ieri seara una expres cu chestia Adevărul). Micul volum începe să prindă dimensiuni, nu prin cantitate, ci prin plinul evocărilor. La un moment dat, cum stam toate trei pe divanul tău, cu soarele revărsat în ofrandă de căldură molcomă de toamnă pe covorul tău cu culori atât de șterse, Parisul tot s’a răsturnat, miniatural, în balta de lumină. A sunat și portarul a adus o scrisoare a ta, retur de la Paris, adresată lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sentință a destinului, dezvăluind-o dinainte. Ce proastă și ce superstițioasă devin! M. 23/1947 I Duminecă, 21 decembrie 1947 [...] Vineri a fost ziua cea mare, când alergam peste tot, ca o amforă de preț plină ochi, gata să se reverse, plină de tot ce mi-ai trimes în cele 12 pagini, mărunt dar nu și citeț scrise. Joi noapte am dormit 3 ore; ți-am răspuns în parte întrebărilor tale, dar mai ales mi s’a părut că erai fără
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fie foarte decente, ca să nu jicnim (sic) muncitorii ce nu știu încă ce e nudismul și felul de a se îmbrăca la mare), ceilalți, vechii mangalioți ori sindicaliștii, îmbrăcați oarecum de oraș. Și vântul bate proaspăt și bun și se revarsă pe masa de scris, ca un buchet invizibil de prospețime. Îmi face mult bine. Draga mea, trăiesc - cum spune Stalin - în dreptul la lene, pe care nu-l vom [mai] putea permite când socialismul va fi întins pe toate tărâmurile: n
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Știu că o să fiți foarte fericiți, zic cu căldură, și îl sărut pe obraz, și izbucnim în râs la unison în clipa în care cineva aruncă în noi cu confetti. Invitații se preling din biserică, asemenea unor bomboane care se revarsă dintr-un borcan, vorbind, râzând și strigându-se pe nume, cu glasuri încrezătoare. Se înghesuie cu toții în jurul lui Suze și al lui Tarquin, sărutându-i, îmbrățișându-i și strângându-le mâinile, și eu mă îndepărtez puțin, întrebându-mă pe unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Într-o țară păgânească”, lângă „Apa Sâmbetei”, „foarte departe, peste mare, tocmai acolo de unde-s jidanii, la Ierusalim” <endnote id="(113, II, pp. 237-239)"/>. „Apa Sâmbetei” este un râu tipic din „lumea de dincolo” În mitologia populară românească : el „se revarsă În Iad ; de aici și blestemul «duce-te-ai pe Apa Sâmbetei», adică «lua-te-ar Dracul»” <endnote id="(595, p. 459)"/>. Vasile Bogrea a Încercat să demonstreze că „Apa Sâmbetei” ar avea un corespondent În geografia mitică a vechii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iași? Să lăsăm. Sau, dacă vrei, e cineva Ignea, om cu 4 (patru) clase, magazioner de meserie , alt nume, Leon, contabil atestat , și A. Andrieș, băiet gras și cu mașină „Moskvici”. Ei hotărăsc soarta literelor de pe Valea Bahluiului (care acum revarsă furios. Îl cred.) Poftim de te joacă cu zmeul! Am strîns o bună doză de imbecilitate și învățînd de la sepie, mă apăr. Dorindu-ți numai bine, închei aici. Turcu P.S. Nu mi-am pierdut totuși speranța că ne vom mai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
afaceriști au declanșat vendetele contra celor care, spuneau ei, i-au devalizat. Nu știm ce ocupație avea acest Naty Terdiman, care a Întocmit Într-o anumită perioadă rapoartele de activitate ale CDE Huși, dar mânia sa (fals) proletară s-a revărsat asupra unora cu forța unui torent. În acest sens, din documentul privind perioada 24 iulie-23 august 1946, am extras un comentariu referitor la convulsiile social-politice din sânul evreimii hușene pe ale căror inflamații Terdiman aruncase gaz pentru Întreținerea incertitudinii: „Vreau
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
subiectul considerând că și așa a făcut destul În beneficiul iubitului partid comunist. r. Lt.col. Gheorghe Nicolau - criminal de război „Moda” inventării criminalilor de război sau a prinderii celor reali, atinsese și pașnicul oraș Huși iar ura evreimii locale se revărsase furioasă asupra ultimului prefect al județului Fălciu. Dacă celelalte secții nu funcționau pentru că nu aduceau beneficii financiare membrilor, atunci cea de „contencios” era, potrivit documentului, asaltată literalmente de „...repatriați, apatrizi și alți petenți”. După cum ne explică DEX, contencios Înseamnă o
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
la o „tanti” care are o energie foarte îndrăgită de plante și arbuști. Ajungem la „tanti” acasă și intrăm într-o curte largă, împodobită cu plante și flori pe fiecare milimetru de gard sau de pământ. Admir plantele care se revarsă unele peste celelalte într-o armonie parcă nefirească. Apare o femeie în jur de 50 de ani, îmbrăcată cu o fustă în dungi multicolore tipică indigenilor Tsachilla, care se uită bănuitor, aproape agresiv, în direcția mea. Începe discuția cu Alfonso
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
felul de bălării, stufăriș și altele... Crengile erau rupte și mulți pomi păreau intrați în putrefacție. Am întrebat care era motivul de arătau oribil și mi s-a spus că se umflase Dunărea și, din cauza ploilor, apa a trecut dealul revărsându-se spre sat. Am ajuns în comună: case sărăcăcioase, locașuri de cult părăsite, degradate, cabinete medicale - lipsă, secție de poliție lipsă, lipsa oricăror autorități locale (vorbesc de locul unde eram noi). În fine... Am lucrat acolo o săptămână, timp în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
făcuse o casă mai mare, cât și în special pe cumnata Maria, nevasta fratelui Costache pentru că ea, o străină, o „venetică”, cum o numea ea furioasă, a izbutit să câștige dragostea părinților ei, Ruxanda și Ion Gheorghiu. Neputând să-și reverse furia și invidia ei asupra dușmancelor, se descărca asupra lui Ghiță, bărbatu-său, pe care îl ținea de molâu și de papă lapte. Trebuie spus că mai fugise de la casa soțului, cum spunea gura satului, căutând un bărbat mai chipeș
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
n’est pas un lyrisme sur le mode mineur, mais celui des grandes orgues de passion”. „Dând frâu liber expresiei și emoției estetice, în toată furia ei, în timp ce, de asemenea, încearcă să împărtășească cititorilor săi acest sentiment intens, el se revarsă în cea mai mare parte a timpului în acest lirism dezordonat, făcut din sincope, din exclamații, din vocative și enumerații, pe care l-am numit lirism fascist. Nu este un lirism într-o cheie minoră, ci acela al marilor orgi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a fost un uragan cu străfulgerări violente pe culmile norilor fan- tastici. Ce cumpănit e stilul lui Caragiale și ce impetuos a fost omul ! Cât e de rece în tot ce-a scris și ce torente de lavă n-a revărsat în jurul său !...” Victor Eftimiu pune în evidență dimensiunea excesivă a unei personalități accen- tuate, caracterizată deopotrivă prin verbozitate și colocvia- litate, iar cei care l-au cunsocut subliniază spiritul causeur al scriitorului în căutarea mai puțin al lui mot juste
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pentru a nu mi se reproșa nimic. Și n-am mai avut nevoie de sprijinul lor. Decât să mi se spună că joc teatru atunci când sufeream cu adevărat, am preferat să-mi ascund suferința aiurea și în singurătate. Mi-am revărsat sentimentele și nevoia de iubire în prieteniile avute cu Ecaterina și Nina. Dar eram doar un divertisment proaspăt, tot pe planul doi, și asta nu m-a ajutat decât să mă încrâncenez pentru a-mi urma drumul. Nici n-aveam
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
În mijlocul tenebrelor. Citind piesele lui Strindberg, rămâneam cu un sentiment tulburător, neplăcut. Mă Întrebam de ce e nevoie să trimitem de pe scenă mesaje pline de otravă, să umplem și mai mult paharul care deja În viață e În pericol să se reverse. Am căutat În scrisorile lui o salvare, o cheie, dar am dat de senzații și mai tari, cum ar fi o descriere a „camerei de dezbrăcare de dincolo de moarte“... unde se dă jos strat după strat Îmbrăcămintea, ca foile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
verifica memoria când simțeam că s-ar putea Înșela. Acum biografia tatălui meu a fost extinsă și revăzută. S-au făcut numeroase alte revizuiri și adăugiri, Îndeosebi În primele capitole. S-au deschis câteva paranteze strânse, lăsându-le să-și reverse conținutul Încă activ. Sau un obiect oarecare, o simplă ficțiune aleasă la Întâmplare, fără vreo semnificație faptică În relatarea unui eveniment important, continua să mă obsedeze de fiecare dată când reciteam acel pasaj În timp ce corectam șpalturile la diverse ediții, până ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
condamnând cu aceleași lacrimi copilărești resemnarea impenetrabilă a acelor țărani infirmi și ineficacitatea compasiunii ocazionale. Chiar și mai târziu, rememorând trecutul, se Învinuia deseori (pe nedrept, Îmi dau seama acum) pentru că o afectaseră mai puțin suferințele oamenilor decât Încărcătura emoțională revărsată asupra naturii inocente - copaci bătrâni, cai bătrâni, câini bătrâni. Afecțiunea ei deosebită pentru câinii dachshund maro le nedumerea pe cusurgioaicele mele mătuși. În albumele de familie ce ilustrau anii ei de tinerețe, aproape că nu exista grup care să nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe poteca șerpuită și umbrită, la capătul căreia se zărea priveliștea alcătuită dintr-o porțiune de lut roșcat, dintr-un colț al casei noastre proaspăt zugrăvite, din culoarea conurilor de brazi tineri și din fereastra deschisă de la salon de unde se revărsa muzica aceea rănită. 7 Se pare că toată viața am practicat cu cel mai mare zel activitatea de rememorare vie a unui petic de trecut și am motive să cred că această acuitate patologică a Înclinației pentru retrospective este o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ascuns; cele trei cute de pe fruntea austeră; sprâncenele proeminente; ochii de oțel privind de după pince-nez-ul cu rame negre; umbra unei mustăți; tenul pătat, care la mânie căpăta o roșeață suplimentară În zona celei de-a treia bărbii, cea mai amplă, revărsată peste muntele de volănașe al bluzei. Și iat-o acum așezându-se sau mai degrabă pregătindu-se să-și așeze, În timp ce falca Îi tremură ca o piftie, prodigiosul ei posterior, cu cei trei nasturi Într-o parte, și lăsându-se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
strivite sub lilieci - și acea frunză turtită, roșcată (prima victimă a anotimpului) lipită de o bancă udă din grădină. Dar dacă prin crăpătură se zărea o dungă lungă sclipind ca roua, mă grăbeam să ofer ferestrei ocazia de a-și revărsa comoara. Dintr-odată, camera era despicată În lumini și umbre. Frunzișul mestecenilor mișcându-se În lumina soarelui avea nuanța de verde translucid a strugurilor și În contrast cu el era catifeaua Întunecată a brazilor pe un fond albastru extraordinar de intens, cum
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
era un entuziast băiat de bucătărie, care lua de la mine cu Împrumut ustensilele, Întorcându-se peste câteva ceasuri victorios, cu o grămadă de vietăți nevertebrate fremătătoare și alte câteva obiecte. Slăbind gura plasei pe care o legase cu sfoară, Își revărsa din ea captura, ca dintr-un corn al abundenței - o grămadă de lăcuste, ceva nisip, două bucăți dintr-o ciupercă, pe care, prevăzător, le culesese În drum spre casă, și un Small White zdrențuit. În operele marilor poeți ruși am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
e individul mai bătrân, cu atât mai ciudat arată cu o plasă pentru fluturi În mână. Niște fermieri foarte severi mi-au atras atenția asupra indicatorului PESCUITUL INTERZIS; dinspre niște mașini care au trecut pe lângă mine pe șosea s-au revărsat hohote de râs și vorbe batjocoritoare; niște câini adormiți, care Îi ignorau până și pe cei mai răi bețivani, s-au repezit la mine mârâind; niște țânci de-o șchioapă m-au arătat cu degetul mămicilor nedumerite; niște vilegiaturiști cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
robustă a realismului rus și taxaseră cacealmalele impostorilor decadenți, au fost impresionați de unghiurile pe care propozițiile lui clare, dar bizar de Înșelătoare, le așezau ca pe niște oglinzi În fața noastră și de faptul că realitatea din cărțile lui se revărsa În figurile lui de stil, pe care un critic le-a comparat cu „ferestre ce dau spre o lume Învecinată, un corolar continuu, umbra unui șir de idei“. Sirin a trecut pe cerul Întunecat al exilului - ca să folosim o comparație
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]