5,555 matches
-
piatră În fundul unor lacuri, iar drugii de lemn au fost interpretați ca Însemne cultuale sau idoli (Stellmoor, Meiendorf). În ciuda criticilor recente, nu trebuie respinsă ipoteza unor rituri de „oferire a primelor roade”. Acum aproape 90 000 de ani, astfel de rituri ar fi putut Însoți primele incursiuni umane În Alpi, sub forma uciderii cerbilor la mare altitudine (Fedele, 1993). Manipularea rituală, deja menționată, a corpului animal și uman Înflorește timp de milenii de-a lungul țărmurilor de vest ale Mediteranei, de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
psihotrope, sugerând că obținerea halucinațiilor sau a stărilor de transă se răspândiseră deja În repertoriul religios (Lewis-Williams și Dowson, 1988). Ne aflăm probabil la Începuturile oracolelor și ale folosirii viselor; mai mult, controlarea extazelor are, probabil, o semnificație aparte În riturile de inițiere. Nu arareori figurile sunt organizate În funcție de proprietățile spațio-temporale ale mitului (mitograme), prin care se Întrevăd adevărate mitologii: dacă, pe alocuri, acestea sunt legate de marea vânătoare, de apă și de ploaie, de locurile sacre ale „originilor”, În Africa de Sud
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
până la finalul războiului anglo-bur (Lewis-Williams, 1981; 1990). O continuitate de cel puțin 45 000 de ani este dovedită și de ornamentele personale făcute din mărgele de ouă de struț. Uneori era aruncată pulbere de argilă roșie peste cei Înhumați În riturile funerare din Australia, acum 30 000 de ani. Acest obicei ne duce cu mintea la legături, de altfel imposibile, cu leptoliticul european, cu atât mai mult cu cât Înhumarea coexista cu episoade de incinerare, rezervată poate femeilor, după cum În Moravia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Shanidar) constituie ceea ce ar putea fi cea mai veche „jertfă” cunoscută. Asia Occidentală ajunge să constituie În sine o mare provincie, caracterizată timp de multe milenii de o comuniune aparte Între religie și societate. Nu este rară manipularea morților după rituri În mai multe faze, care cuprind trepanația craniană și decapitarea adulților pentru păstrarea separată a capului. Pentru că este evidentă formarea unor unități antice tribale, devine verosimil faptul că religia contribuie la motivarea și consolidarea ideii de trib, a teritoriului, a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lume anonimă și necunoscută. Acest caz de o neobișnuită continuitate ne face să reflectăm. Ne aflăm la scurtul apogeu al epocii Îndelungate a vânătorilor și este clar că În acest moment există „religii” sau sisteme organice ereditare de credințe, mituri, rituri și practici magice (poate Încă nu „zei”, așa cum se va arăta În continuare). Nu cunoaștem decât fragmente, dar, chiar cu o evoluție internă, moștenirile religioase din paleoliticul timpuriu rezistă pe alocuri, acolo unde se păstrează modul de viață bazat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ritmurile biologice ale plantelor și ale animalelor de care depindea În Întregime existența lor. Mișcarea ciclică a morții și Învierii a fost atribuită unor forțe supranaturale, iar din această cauză se iau măsuri pentru protejarea și perpetuarea, cu simboluri și rituri potrivite, a forțelor capricioase ale vieții. Din mileniul al VII-lea Î.Hr., În Europa arhaică, caracteristicile psihologiei și religiei țăranilor Încep să se manifeste Într-un tip de sculptură care, la Început, nu imita formele naturale, ci urmărea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regiuni ale Europei arhaice, pe parcursul Îndelungatei sale durate, această religie primește coloraturi aparte. Ne mulțumim să amintim doar de consacrarea spațiului domestic; ofrandele și jertfele votive de roade, animale și copii; conviețuirea strămoșilor cu cei vii, folosirea religioasă a grotelor. Riturile și depunerile „de fundare” În puțurile de sub case au aspecte comune cu ofrandele descoperite În gropi sau bothroi, uneori opulente și frapante (capete de bou, părți din cadavre umane etc.). Unii autori ar putea vedea aici adevărate sacrificii umane, dovedite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care apa reprezintă un bun vital, de exemplu, În Italia peninsulară, unde o „religie subterană” autentică ajunge să cuprindă strângerea cultuală a picăturilor de apă, folosirea simbolică a stalactitelor, oferirea primelor roade, cereale și boabe, un fel de infanticid votiv, rituri inițiatice (vechea semnificație „liminală” a grotei!) și picturi ezoterice pe pereții de calcar (Skeates, apud Garwood, 1991). Concepția că zeii locuiesc sub pământ este o credință răspândită În multe culturi (pentru Americi, vezi subcapitolul 11). Odată cu viața rurală și sedentară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
participe În continuare la acțiunile celor vii. La fel se Întâmplă și În satele de pescari de la Porțile de Fier, pe cursul mijlociu al Dunării, unde, alături de cămin, deasupra mormântului sanctuar, se ridică sculpturi extraordinare În bolovani de râu; iar rituri de acest fel se găsesc În multe alte părți. Mai mult, Începe să apară mistuirea cadavrelor cu ajutorul focului (incinerare). 11. CREȘTEREA NUMĂRULUI RELIGIILOR NEOLITICETC "11. CREȘTEREA NUMĂRULUI RELIGIILOR NEOLITICE" Europa arhaică Își are ariile sale laterale pe teritoriul cărora tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de Buddha neolitic, nelegat neapărat de culte ale fecundității (Bonanno, 1986). Toate acestea se Întâmplau Începând cu 3 600 Î.Hr., la finalul unui mileniu de evoluție indigenă În contact cu Italia meridională. În aceeași epocă, În vestul Sardiniei ajung rituri funerare cu statuete feminine. Legături strânse cu tipul de religie din Europa arhaică se găsesc În Anatolia, care face, la rândul său, parte dintr-o lume Învecinată, medio-orientală, descendentă din cea epipaleolitică (vezi subcapitolul 9). Afinitatea celor două lumi se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
noțiunea de „divinități supreme”, personalizate, dar care nu mai aparțin lumii umane și terestre. De asemenea, apar și aici temple și sisteme cultuale, sacrificii animale și umane, Înhumări În spațiul locuit, picturi și sculpturi sacre (printre care statui mari, antropomorfe). Riturile funerare sunt Împărțite În mai multe etape, cu separarea craniului și remodelarea din argilă a capului mortului; În alte părți, oasele sunt adunate Într-un sac, pictate cu verde și roșu, după ce fuseseră descărnate și lăsate În voia păsărilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
motive religioase, fie pentru marcarea statutului social, și, mai ales, ia naștere practica divinatorie a scapulomanției (practică ce consta În răspunderea la Întrebări prin citirea În crăpăturile cauzate de foc În craniile animalelor). În aceeași perioadă, În Japonia se afirmă rituri funerare și ale fecundității, alături de statuete feminine (dogu) și pietre falice (sekibo), altoite pe vechea religiozitate paleolitică, șamanică a vânătorilor și pescarilor nordici. Între timp, o extraordinară provincie religioasă ia naștere În mileniul al V-lea În extremitatea occidentală a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
culturală a locurilor sub forma unor monumente (Bradley, 1990; Garwood et al., 1991). Aici, mai mult decât În alte părți, religia se bazează nu numai pe strămoși și pe lumea de dincolo, ci și pe mituri cosmologice și pe angajante rituri de oferire, de exemplificare și ilustrare. Putem presupune că existau rituri pentru transformarea morților În „strămoși” (ca În Africa). Chiar și astronomia devine parte esențială a cultului. Monumentele megalitice erau În același timp morminte comune, marcare ancestrală a teritoriului, observatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al., 1991). Aici, mai mult decât În alte părți, religia se bazează nu numai pe strămoși și pe lumea de dincolo, ci și pe mituri cosmologice și pe angajante rituri de oferire, de exemplificare și ilustrare. Putem presupune că existau rituri pentru transformarea morților În „strămoși” (ca În Africa). Chiar și astronomia devine parte esențială a cultului. Monumentele megalitice erau În același timp morminte comune, marcare ancestrală a teritoriului, observatoare a cerului și anotimpurilor. Dacă aceste mari case ale morților aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și a misterului. Efectele se observă În desenele entoptice realizate sub influența drogurilor, În timp ce peste tot apar pocale, cupe, amfore, cei care ard și inhalează intenționat substanțe (Sherratt, apud Garwood et al., 1991; Fedele, 1991; Lewis-Williams și Dawson, 1993). Alte rituri socioreligioase paneuropene sunt adunarea și jertfirea obiectelor de lux (topoare mari de jad În Britania etc.) și trepanarea pe viu a craniului, acțiune uneori mortală. Mai puțin se știe despre Africa neolitică, deși, În unele zone, abundă picturile și gravurile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
teren mai sigur, unde ne vin În ajutor, de peste tot, informații păstrate În scris din zorii erei istorice sau rămășițe recente. Acest lucru este valabil atât pentru moștenirea Europei arhaice, care s-a păstrat, așa cum s-a mai spus, În riturile și miturile cretane și elene, cât și pentru cel de-al treilea „mare sistem” care trebuie menționat: religia indo-europeană (v. capitolul „Religia indo-europenilor” din acest volum). Se știe că noțiunea de „indo-european” se referă la un grup de limbi, asimilat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că monumentele calcolitice sunt monoliți cultuali, asociați adesea cu morminte, adunate În centre mari și mici, folosite pentru celebrări, rămase În uz vreme de secole; și chiar În siturile cele mai mici au Început să se descopere urme ale unor rituri neclare (Fedele, 1990). Însăși ipoteza invaziei kurgàn nu este demonstrată. Desigur, pe teritoriul cuprins Între Mareaxe "Marea" Caspică și Dunăre apar, Între cel de-al V-lea și al IV-lea mileniu, fenomene noi, dintre care cele mai importante sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care au vorbit o limbă indo-europeană. Ar fi interesant de amintit că „marile pietre” - stele, dolmene, menhire - au fost caracteristice pentru religii din India meridională, pentru câteva secole, Începând din 1 500 Î.Hr., Îndeplinind funcția de osuare la finalul riturilor funerare desfășurate În mai multe faze. Stelele erau puse În locurile În care era efectuată prima Înmormântare. Ritualuri asemănătoare au fost atestate și În Indonezia. Începând cu 4 000 Î.Hr., Europa apare ca un mozaic de tradiții religioase vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vechi și noi. Dintre cele mai noi, iese În evidență cea a Înmormântării colective În Încăperi mortuare, care pot fi spațiul construit (dolmenul, „casa mortului” făcută din lemn), peștera naturală sau mica grotă artificială, considerate Învelișuri echivalente. Sunt obișnuite și rituri ale focului și o ideologie socioreligioasă a armelor. Fenomene parțial noi și parțial religioase se constituie În „mișcarea” paneuropeană a vasului În formă de clopot (cca 2 500 Î.Hr.) și folosirea paharelor În miniatură, ambele fiind legate de rituri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rituri ale focului și o ideologie socioreligioasă a armelor. Fenomene parțial noi și parțial religioase se constituie În „mișcarea” paneuropeană a vasului În formă de clopot (cca 2 500 Î.Hr.) și folosirea paharelor În miniatură, ambele fiind legate de rituri sociale care implicau băutul și Îmbătarea cu băuturi mai mult sau mai puțin tari. Pentru zilele noastre, ne putem gândi la păhărelele de coniac sau la ceștile de saké. Un exemplu poate fi și misterioasa băutură vedică soma. Din acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu Întineze pământul bun: credința În supraviețuirea sufletelor ca fantasme și stafii a rămas multă vreme familiară În Europa nordică. Aceste practici coexistă În Danemarca alături de depunerea armelor și a obiectelor de lux În lacuri și izvoare, fiind legate de rituri pentru fertilitatea femeii și a câmpurilor (Levi, 1981). În acest timp, În Mareaxe "Marea" Britanie și Grecia miceniană se Înmulțesc depunerile votive de victime animale. Aceste câteva indicii sunt suficiente pentru a sugera, pe de o parte, continuitatea și dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
denumire generică; există și situații În care sunt enumerate ocaziile În care acest ritual trebuie să aibă loc, cu indicații de tip calendaristic legate mai ales de fazele lunii și Împlinite, desigur, de persoane specializate - preoții funerari. Ei sunt stăpânii ritului, mai ales În cazul „deschiderii gurii”, rit care Îi redă mortului puterea de a-și folosi simțurile și care Îi asigură renașterea ce dă sens Întregii agitații În jurul destinului său. Și despre această existență neîntreruptă Textele Piramidelor pot să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt enumerate ocaziile În care acest ritual trebuie să aibă loc, cu indicații de tip calendaristic legate mai ales de fazele lunii și Împlinite, desigur, de persoane specializate - preoții funerari. Ei sunt stăpânii ritului, mai ales În cazul „deschiderii gurii”, rit care Îi redă mortului puterea de a-și folosi simțurile și care Îi asigură renașterea ce dă sens Întregii agitații În jurul destinului său. Și despre această existență neîntreruptă Textele Piramidelor pot să ne spună deja multe lucruri care vor rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau mai puțin capacitatea acestuia de a fi el Însuși și care trăiește Împreună cu el, dar și după, Îi Încearcă sentimentele și uneori Îl protejează. Astfel de concepte nu pot fi traduse, dar li se pot descrie Însușirile și acțiunile. Ritul, ofranda, celebrările se sprijină pe gesturi și cuvinte precise. Textele Piramidelor sunt mărturia imediată și impresionantă a acestui tip de cultură. Limba În care sunt exprimate aceste formulări este alcătuită din cuvinte care trebuie să fi fost bine cântărite, ele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sed) suveranului, despre care am văzut deja că a inspirat o parte din structurile legate de piramidele cu trepte. În indicațiile textuale sumare care Însoțesc imaginile apare o lungă serie de titulaturi de funcționari și preoți care țin de acest rit regal: se poate observa că sacerdoțiul are nivele diferite, fundamentale fiind cele de „slujitor al zeului” și de „celebrant al cultului”. Dar se mai poate observa și că sacerdoțiul nu este altceva decât o specializare a unei funcții administrative a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]