6,798 matches
-
Același statut îl are și aflată la nord-est de satul Fântânele și construită în 1756. În rest, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Clasificate ca sit arheologic, ruinele bisericii din „Livada Curții”, aflate la 200 m de biserica „Sfinții Voievozi” de lângă Fântânele, datează din secolele al XV-lea-al XVI-lea. Al doilea obiectiv este (1861) din satul Hemeiuș, casă clasificată ca monument funerar sau memorial.
Comuna Hemeiuș, Bacău () [Corola-website/Science/300675_a_302004]
-
Ferăstrău și Haloș, comasate respectiv cu satele Mănăstirea Cașin și Pârvulești, iar satul Lupeștii Cârjeu a luat numele de "Lupești". În comună se află , monument istoric de arhitectură de interes național, datând din 1656-1657. Ansamblul cuprinde biserica „Sfinții Voievozi” (1655-1657), ruinele casei domnești a lui Gheorghe Ștefan (secolul al XVII-lea), ruinele școlii domnești (secolul al XIX-lea), ruinele chiliilor și turnului-clopotniță (1657) și zidul de incintă (1657, refăcut în 1820-1830).
Comuna Mănăstirea Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300683_a_302012]
-
iar satul Lupeștii Cârjeu a luat numele de "Lupești". În comună se află , monument istoric de arhitectură de interes național, datând din 1656-1657. Ansamblul cuprinde biserica „Sfinții Voievozi” (1655-1657), ruinele casei domnești a lui Gheorghe Ștefan (secolul al XVII-lea), ruinele școlii domnești (secolul al XIX-lea), ruinele chiliilor și turnului-clopotniță (1657) și zidul de incintă (1657, refăcut în 1820-1830).
Comuna Mănăstirea Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300683_a_302012]
-
de "Lupești". În comună se află , monument istoric de arhitectură de interes național, datând din 1656-1657. Ansamblul cuprinde biserica „Sfinții Voievozi” (1655-1657), ruinele casei domnești a lui Gheorghe Ștefan (secolul al XVII-lea), ruinele școlii domnești (secolul al XIX-lea), ruinele chiliilor și turnului-clopotniță (1657) și zidul de incintă (1657, refăcut în 1820-1830).
Comuna Mănăstirea Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300683_a_302012]
-
fiind în mare parte tânăr. A fost editată o revistă a școlii care apare semestrial. În fiecare sat din comună este câte o biserică ortodoxă, populația fiind de confesiune creștin-ortodoxă în proporția de 96%.Biserica din satul Măgirești, ridicată pe ruinele vechii biserici construite la inceputul secolului al XIX-lea, a fost dată în folosință la 8 septembrie 1985 cu hramul Nașterea Maicii Domnului. La sfințirea acestei biserici a participat episcopul Romanului și Hușilor Eftimie Luca, precum și viitorul arhiereu vicar al
Comuna Măgirești, Bacău () [Corola-website/Science/300682_a_302011]
-
lângă satul Valea Lupului, 2 km de Livadia. De asemenea Hadrian Daicoviciu și Dorin Alicu în lucrarea “Inscripțiile Daciei romane” vol.III (1980) (5c) au prezentat alte cercetări arheologice din zona privind cetatea Baniței și tezaurul de monede găsite la ruinele din perimetrul cetății Salașul de Sus. În lucrarea editată de un colectiv condus de Hristache R. (5b) se fac referiri la agricultura din perioada romană practicată în satele din zonă sau despre urme ale vilelor rustice găsite (la Râu Alb
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
ungurească, unde el a mai văzut fragmente din zidurile vechii bisericii catolice, dar rămâne fără răspuns întrebarea dacă vatra actuală a Târgului Trotuș este aceeași cu aceea care a fost pe vremea ep. Bandulovic. Cercetările arheologice nu au descoperit încă ruinele bisericii vechi de la Târgu Trotuș. Oricum, ea trebuie căutată pe lângă biserica ortodoxă căutată pe lângă biserica ortodoxă din localitate, care este veche. Actele de vânzare-cumpărare a locului casei parohiale din Târgu Trotuș pare să ne arunce ceva lumină în această privință
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
Târgu Trotuș se găsesc două monumente istorice de interes național. Unul este situl arheologic de la „Tarna Nouă”, de la marginea de nord a satului Târgu Trotuș, sit ce cuprinde urmele unei așezări medievale (secolele al XIV-lea-al XVII-lea) și ruinele unei biserici din secolul al XIV-lea. Celălalt este un monument de arhitectură, (1730) aflat în centrul aceluiași sat, la sud de șoseaua națională DN12A, ansamblu ce cuprinde biserica propriu-zisă și turnul clopotniță ridicat în 1800. 10. Dicționarul Comunităților Catolice
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
a avut loc retragerea aureliană. În acest interval s-a construit pe bază de materiale variate, precum piatra locală de râu și stâncă, marmura, cărămida și țigla. Cea mai impunătoare clădire, amfiteatrul, avea o capacitate de cca. 5000 de persoane. Ruinele orașului antic constituie un complex arheologic ()aflat în localitatea Sarmizegetusa din județul Hunedoara. În apropiere este și Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa, fondat în 1924, care adăpostește obiecte recuperate în cursul cercetărilor arheologice. Până în prezent, o mare parte din suprafața orașului
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
1346 și 1402, când Mircea cel Bătrân deveni stăpân până la „Marea cea Mare”. Cert este că și aici, genovezii aveau o escală. Turcii au asediat cetatea de mai multe ori, cucerind-o definitiv în 1444; de atunci încoace este în ruine. Bulgarii au făcut din istoria cetății o legendă patriotică al cărei tragic deznodământ este sinuciderea celor 40 de fecioare (legendă întâlnită deasemenea la sârbi și la greci). Ca urmare a implicării României împotriva Bulgariei în cel de-al Doilea Război
Județul Caliacra (interbelic) () [Corola-website/Science/300778_a_302107]
-
fost desființat, o vreme pe teritoriul comunei Bozioru, acum dispărut fiind. În 1968, comuna Brăești a fost arondată județului Buzău, reînființat. În comuna Brăești există trei obiective clasificate în lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Ruinele mănăstirii Pinu, datând din secolele al XVI-lea-al XVIII-lea, de lângă satul Pinu, lângă Izvorul Pinului, constituie un monument de tip sit arheologic. Celelalte două monumente sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, cu
Comuna Brăești, Buzău () [Corola-website/Science/300798_a_302127]
-
și Târcov-Izvor au fost incluse în satul Băceni, satul Lotași în satul Rătești, satul Mucheni în satul Mănăstirea Rătești, iar satul Muscelu în satul Pleșești. În comuna Berca se află două monumente istorice de arhitectură de interes național. Prima este ruinele fostei mănăstiri Berca, din satul Berca, datând din 1694 și cuprinzând biserica Sfinții Mihail și Gavriil, și ruinele unor case egumenești, ale chiliilor, ale unui turn clopotniță și ale zidului de incintă. Mănăstirea Berca nu mai funcționează ca atare, ea
Comuna Berca, Buzău () [Corola-website/Science/300795_a_302124]
-
Rătești, iar satul Muscelu în satul Pleșești. În comuna Berca se află două monumente istorice de arhitectură de interes național. Prima este ruinele fostei mănăstiri Berca, din satul Berca, datând din 1694 și cuprinzând biserica Sfinții Mihail și Gavriil, și ruinele unor case egumenești, ale chiliilor, ale unui turn clopotniță și ale zidului de incintă. Mănăstirea Berca nu mai funcționează ca atare, ea având o biserică nouă la care slujește un preot de mir, și în cadrul ei trăind doar două călugărițe
Comuna Berca, Buzău () [Corola-website/Science/300795_a_302124]
-
reînființat. În această comună se află și herghelia Cislău, specializată în rasa pur sânge englez. Patru obiective din comuna Cislău sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Unul este clasificat ca sit arheologic ruinele mănăstirii Cislău din secolele al XVI-lea-al XVIII-lea, aflate la nord de satul Buda Crăciunești, în zona Poiana Zidului. Două biserici sunt monumente de arhitectură biserica „Înălțarea Domnului” (cu clopotnița) din satul Buda-Crăciunești (1793) și biserica „Nașterea Maicii
Comuna Cislău, Buzău () [Corola-website/Science/300806_a_302135]
-
un secol, Cetatea a intrat într-un proces accentuat de ruinare. Locuitorii din Târgu Neamț au folosit piatra din dărâmăturile zidurilor, a bastioanelor și din pilonii podului pentru a-și construi case și beciuri. Într-un veritabil protest în versuri (""Ruinelor Cetății Neamțu"") publicat în 1834, poetul Alexandru Hrisoverghi (1811-1837) deplângea starea jalnică în care ajunsese cetatea și cerea oprirea vandalismului. Ca urmare a acestui protest, s-au luat primele măsuri de protejare a cetății. Domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a emis
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
poposit aici s-a aflat poetul și diplomatul Dimitrie Bolintineanu, aflat în toamna anului 1857 într-o călătorie prin Principatul Moldovei. El a descris această călătorie în volumul de memorialistică ""Călătorii în Moldova"" (1859). Din orașul Târgu Neamț, poetul vede ruinele Cetățuii Neamțului pe un pinten dintr-un șir de munți cu coastele întunecoase și cu vârfurile verzi. Urcă la cetate și este impresionat de priveliștea asupra văii și munților din față, părându-i-se pentru un moment că este ""mai
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
un șir de munți cu coastele întunecoase și cu vârfurile verzi. Urcă la cetate și este impresionat de priveliștea asupra văii și munților din față, părându-i-se pentru un moment că este ""mai pesus de ființele omenești"". Poetul descrie ruinele astfel: ""Cetatea, despre munte, este înconjurată de un șanț foarte lung. La o mică depărtare de cetate este un pilastru gros de piatră, ce forma înainte cel dintăi pilastru, unde este capătul podului în cetate. La câteva pasuri de la acest
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
veacuri, în ""Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul"". În povestirea ""În munții Neamțului"" din volumul "România pitorească" (1901), scriitorul Alexandru Vlahuță descrie și el cetatea. El urcă dealul ""râpos, înalt, pe fruntea căruia stă, ca o coroană, fantastica ruină a Cetății Neamțului"" și găsește aici doar câteva ziduri pustii și sparte de vremuri ""peste mormanul de ruini prăbușite-n curtea cetății, pe ai cărei păreți au strălucit odinioară armurile grele ale cavalerilor de Malta"", singurele rămase din cuibul de
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
pitorească" (1901), scriitorul Alexandru Vlahuță descrie și el cetatea. El urcă dealul ""râpos, înalt, pe fruntea căruia stă, ca o coroană, fantastica ruină a Cetății Neamțului"" și găsește aici doar câteva ziduri pustii și sparte de vremuri ""peste mormanul de ruini prăbușite-n curtea cetății, pe ai cărei păreți au strălucit odinioară armurile grele ale cavalerilor de Malta"", singurele rămase din cuibul de vulturi ""puternic înfipt în creștetul unui grind stâncos, având în spate întunecime de codru, în față prăpastie sub
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
deschiderea porților fără luptă în fața armatelor lui Mihai Viteazul sau rezistența dârză a celor 19 plăieși în fața armatelor lui Sobieski. După cum scrie în povestirea ""Cetatea Neamțului"" (1908), prozatorul Mihail Sadoveanu a călătorit și el aici împreună cu un prieten. Scriitorul vede ruina cetății ""neclintită în moartea ei"", ""ca o fantomă încremenită (...) pe vârful coastei goale"", un ""schelet uriaș în șuierul înălțimilor, în visul mohorât al legendelor"". Badea Ilie, un moș care i-a însoțit la urcare, le-a povestit că în fântâna
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
odihni și a-și sătura ""ochii și sufletul de această măreață priveliște"". Alți scriitori care au descris cetatea și-au exprimat mâhnirea față de starea ei părăginită. Foarte puțin cunoscutul poet Alexandru Hrisoverghi (1811-1837) este autorul unui veritabil protest în versuri (""Ruinelor Cetății Neamțu"") publicat în 1834, în care deplângea starea jalnică în care ajunsese cetatea și cerea oprirea vandalismului (""Ci strigați, opriți pacatul, cereți cu glas o dreptate""). <poem>"„Rădice-se pân' la ceruri tânguirea și strigarea "A obștiei moldovene! Plânsul
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Biharia (în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bihor, Crișana, România. "Cetatea Biharia" ("Castrum Byhor", azi ruine) este situată la 14 km nord de Oradea, lângă satul omonim, într-o zonă de șes inundabil. Este menționată în izvoare ca aparținând voievodului Menumorut care a rezistat aici 13 zile asediului maghiar (sfârșitul secolului al X-lea). Este o
Biharia, Bihor () [Corola-website/Science/300846_a_302175]
-
de impozite. Din păcate trupele turcești, prin incursiunile lor, tot mai des jefuiesc, devastează, ard satele. Populația se refugiază când în stufăriș, când în munți. După dominația turcă, măsura ravagiilor se face simțită prin satele părăsite, localități transformate în pustiu, ruine de biserici acoperite de buruieni. Comuna Biharia a supraviețuit lumii turcești. Biharia a suferit și în timpul luptei de libertate a lui Rákóczi. După aceasta, pentru o perioadă de peste un secol și Biharia s-a putut dezvolta nestingherit. Membrii gărzii naționale
Biharia, Bihor () [Corola-website/Science/300846_a_302175]
-
Cheresig este un sat în comuna Toboliu din județul Bihor, Crișana, România. În această localitate se găsesc ruinele unui donjon romanic din cărămidă, în plan hexagonal, din sec. al XIII-lea - construit în 1242, imediat după marea invazie tătara, ca punct întărit și turn de observație. Prima atestare documentara a turnului este datata 1289, pomenind de asediul regelui
Cheresig, Bihor () [Corola-website/Science/300851_a_302180]
-
km distanță, are o populație de 60 de familii. Pe teritoriul acestei localități s-a descoperit cetatea dacică "Carsidava". Denumirea satului Horodiștea este forma regională moldovenească a termenului grădiște (loc al unei așezări istorice - NODEX, de obicei a cetate în ruină) . Se presupune că existența așezării omenești a satului ar fi între secolul V și secolul VII, epocă în care în Dacia are loc migrarea slavilor. Nicolae Iorga citează Horodiștea ca stațiune preistorică în istoria românilor, vol. I. Tot vechimea Horodiștei
Horodiștea, Botoșani () [Corola-website/Science/300912_a_302241]