6,994 matches
-
amintindu-i să o îngrijească și să-i scrie cum e. Plantase două rânduri de varză de mărimea unor mingi de baseball, iar restul nu am reușit să-mi dau seama ce era din cauză că putrezise dedesubt când uitase mama să sape acolo. Eu terminasem deja clasa a patra și eram în clasa domnișoarei Moore de aproape un an și jumătate. Doamna Watkins s-a întors să predea la clasele unu-trei după vreo șase luni. Ne întâlneam pe hol în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
lucreze în poiană. Era sub casă, ruginită toată și cu pânze de păianjen pe coadă, așa că am șters-o cu o bucată de hârtie înainte de a o folosi. În poiană, nu am reușit să mă decid unde să încep să sap. Erau multe locuri care păreau potrivite. M-am decis, într-un final, asupra unui loc între doi pini frumoși, unde era întunecat și vântul adia numai puțin. Pământul era proaspăt, așa că mi-a fost ușor să sap. Singura problemă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să încep să sap. Erau multe locuri care păreau potrivite. M-am decis, într-un final, asupra unui loc între doi pini frumoși, unde era întunecat și vântul adia numai puțin. Pământul era proaspăt, așa că mi-a fost ușor să sap. Singura problemă erau rădăcinile, dar nu erau prea multe și se rupeau destul de bine când le loveam cu marginea lopeții. Vântul sufla ace de pin și conuri întregi în groapă, și câteva frunze de la tufișuri. Și a mai suflat multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
rupeau destul de bine când le loveam cu marginea lopeții. Vântul sufla ace de pin și conuri întregi în groapă, și câteva frunze de la tufișuri. Și a mai suflat multe lucruri pe grămada de pământ pe care o ridicasem acolo unde săpam. M-am lovit și de ceva pietre, dar nu erau mari. Pe când am terminat, se făcea cald dar vântul încă mai sufla printre pini. Am văzut după soare că era aproape amiază. Nu erau umbre în groapă, cu excepția celor făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
n-auzi că eu sînt un pescăruș?) visează, firește, marea, dar se va mulțumi cu o inundație, cu un furtunar (tot o pasăre) și cu somnul ("vom dormi... vom visa") nepoatei adevărate. Groparul este gropar, desigur, dar nici măcar groapă nu sapă el, el sapă o piscină în mijlocul unui gazon englezesc. Cine putea să apară în acest context (pretext) cehovianoshakespearean? Prefectul și Zoe, desigur, veniți din O scrisoare pierdută, dar cu remarcabile însușiri mimetice... Ajunși aici (noi cititorii, noi scriitorii, noi personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
eu sînt un pescăruș?) visează, firește, marea, dar se va mulțumi cu o inundație, cu un furtunar (tot o pasăre) și cu somnul ("vom dormi... vom visa") nepoatei adevărate. Groparul este gropar, desigur, dar nici măcar groapă nu sapă el, el sapă o piscină în mijlocul unui gazon englezesc. Cine putea să apară în acest context (pretext) cehovianoshakespearean? Prefectul și Zoe, desigur, veniți din O scrisoare pierdută, dar cu remarcabile însușiri mimetice... Ajunși aici (noi cititorii, noi scriitorii, noi personajele) merităm, cred, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
provizii de la cantină, Roșioaro, Vasilico, Getuțo și câte-or mai fi fost. Ah, ce dor mi-a fost de tine, salamule și cu pâine. Ah, ce mult io te-am iubit, măi, cartofule prăjit... Cartofule și cu sare m-ai săpat de supărareeee... Le punea la adăpost ca pentru vremuri de război, dragă, totul pentru front... Acolo se duce papa noastră, fă, la concentrați, ca să facă Bulevardul Victoria Socialismului. Norocul nostru cu Mirela... Agoniseai pentru ele, Mirelo, păi, dar din dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în așa fel, că-l fac pe om să-i vadă pricina în afara lui, în țigară, bunăoară, care de bună seamă că-i un rău, dar un rău atras și chemat de răul din om, de patima și păcatul care sapă și de ispita care te ține legat de ele, și Mărgărit, nu te supăra că te întreb, ai fost cumva preot ori călugăr la viața ta? Prea te văd chitit pă chestiile astea... Ei, asta-i acum! Stătea acolo ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și curăța, mă rog, sunt niște luni de când nu ne mai permitem detergenți. N-ar fi cel mai mare neajuns, dar gândește-te, totuși, că toate necazurile astea sunt de fapt un preț de nimic pentru visul vieții veșnice care sapă în noi neobosit, și deja nu mai suntem cei care am crezut cândva că am fi și nici ce au vrut alții să facă din noi... Adevărul e că suntem duși, adică mergem încotro suntem duși, însă prea puțini înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de proiectil, cu buzele vinete și intestinele revărsate printre degetele chircite pe abdomenul transformat într-o rană uriașă. Murise într-o dimineață cu cer senin și parcă la fel de înghețat ca și zăpada din jur. Pe un teren ceva mai înalt săpase o groapă, iar din două scânduri improvizase o cruce. Dezlănțuirea bruscă a unui intens foc de artilerie tulburase scurta rugăciune a preotului pentru odihna sufletului celui răposat. Asistase la ritualul funerar cu gândul că totuși față de alți camarazi ce putrezeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
două scânduri improvizase o cruce. Dezlănțuirea bruscă a unui intens foc de artilerie tulburase scurta rugăciune a preotului pentru odihna sufletului celui răposat. Asistase la ritualul funerar cu gândul că totuși față de alți camarazi ce putrezeau prin anonime gropi comune săpate la repezeală în nesfârșitele stepe rusești, Vali își dormea somnul de veci într-un mormânt vegheat de lumina creștină a unei lumânări. Palidă consolare pentru părinții unui tânăr care avea tot viitorul în față. Aproape de sfârșitul lunii martie 1944, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unde chipurile celor din jurul său sfârșeau prin a deveni respingătoare fantome. Cu o ultimă smucitură, trenul lung și supraaglomerat cu permisionari oprește în Gara de Nord, furnicar uman pestriț de hamali, vânzători de semințe, ceferiști, precupeți, cerșetori, călători înfrigurați cu cearcăne adânci săpate de nesomnul nopții. Ușile vagoanelor se deschid cu zgomot și o adevărată maree de militari anonimi se revarsă peste peronul deja ticsit. Țipete, strigăte de bucurie, vocile scâncite ale unor copii, " De ce plânge mămica, tăticule?", se topesc în vacarmul asurzitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
plutește peste tot și face pe unii dintre ei să vomite violent. Lângă o uriașă grămadă de moloz din care țâșnesc lungi limbi de flăcări, o femeie se leagănă cu mâinile împreunate pe pântec și repetă hipnotic în timp ce lacrimi mari sapă dâre adânci pe obrazul smochinit plin de murdărie. Aici a fost casa mea...aici a fost casa mea...". Marius lovește violent cu lopata într-un planșeu de beton. Ascultă cu atenție, în speranța unui răspuns. Nimic. Pornește să sape în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mari sapă dâre adânci pe obrazul smochinit plin de murdărie. Aici a fost casa mea...aici a fost casa mea...". Marius lovește violent cu lopata într-un planșeu de beton. Ascultă cu atenție, în speranța unui răspuns. Nimic. Pornește să sape în continuare cu îndârjire, fără să se gândească la nimic altceva decât la cei răniți care au nevoie de ajutorul său. Tușește puternic, aproape sufocat de mirosul puternic al corditei care-i zgârie gâtul. Așezat pe un rest de scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
demonice ale lui Goya, poate să-și închipuie efectul asemănător unei lovitură de măciucă asupra imberbilor în uniforme pe care-i conduce. Redobândindu-și prezența de spirit, cu glas calm începe să dea ordine, organizând activitatea. Febrili, se pun pe săpat, curățat, îndepărtat cărămizi și bucăți fierbinți de beton. Broboane de sudoare se adună la rădăcina părului dar se usucă repede sub dogoarea flăcărilor din jur. Mâinile sângerează lovite de fiarele armăturilor, unghiile se rup în zidurile prăvălite. După o muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
neexplodată. Soldatul a cărui lopată se oprise lângă detonator, nici măcar nu tresare când o vede. Încremenește cu ochii holbați. Începe să murmure mărunt din buze o rugă. Mai mult ca sigur, tânărul nu gândise nici măcar o clipă că poate-și sapă mormântul atunci când pornise să scormonească molozul. De sus se aude uruitul unui nou val de avioane, semn al unui atac iminent. Detunături nenumărate se succed în depărtare, apropiindu-se cu repeziciune letală, dar nimeni nu îndrăznește să fugă. Privesc hipnotizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tragere, cu pistolul în mână, încearcă să străpungă întunericul. Nu se aude nici o mișcare. "Cum dracu reușește?". Termină de numărat și face un pas afară. Sub talpa lui, o scândură din podea scârțâie jalnic. Imediat, o rafală nervoasă de automat sapă dâre adânci în perete. Îi urmează alta, scurtă, la fel de prost controlată. Din gura țevii se văd flăcările care localizează trăgătorul. Imediat răsună clănțănitul sec al unui alt pistol mitralieră Se aude un țipăt răgușit și o bufnitură înfundată anunță căderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
german. Își revenise, cel puțin la nivel controlabil, după o beție zdravănă în compania camarazilor și somnul aproape continuu din cele câteva zile libere primite ca recompensă. Dar acum, să speri la o perioadă de refacere, înseamnă amăgire și îngrijorarea sapă crevase adânci pe fața lui. Epuizarea te poate face să pierzi din vedere detalii importante, să comiți greșeli plătite aici cu vieți omenești. Ce se va întâmpla atunci? Cum își va privi în ochi subordonații, în cazul că va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai neînsemnat foșnet. Spre ușurarea lor se dovedește a fi o alarmă falsă. Totul este calm și pașnic. Nici o mișcare. Pustiu. Cu toate acestea, atunci când pornesc o fac cu maximum de precauții. Caută permanent camuflajul zidurilor ruinate și folosesc tranșeele săpate la temelia lor pentru a-și înăbuși mai bine rezonanța pașilor. În sfârșit ajung la casa în care este instalat comandamentul regimentului. O clădire lungă, solidă, scăpată ca prin minune cu zidurile întregi. Numeroasele ferestre fără geamuri sunt întărite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fruntea coloanei. Deodată, patru tunete aproape simultane sfâșie tăcerea și sfredelesc pădurea cu ecoul lor. Curând, prin desișul pădurii se zăresc țevile lungi ale redutabilelor tunuri de 88 mm. Cele patru piese sunt amplasate "la linie". În jurul lor, câțiva soldați sapă cu spor în pământul dur locașuri individuale. În jur, nici urmă de tranșee sau alte poziții defensive. Sub plasa de camuflaj artileriștii efectuează înfrigurați manevre de încărcare, pregătindu-se pentru o nouă tragere. Ăștia se cred în excursie? Nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
coada ochiului, înregistrează automat cum Romulus introduce o bandă nouă de cartușe la mitralieră. Uniforma lui este albă de la praful zidăriei distruse. "Seamănă cu o fantomă. De altfel, curând toți vom fi doar niște fantome." La răsăritul soarelui reușește să sape într-un crater un mormânt pentru Smaranda. Singurul loc unde lama lopeții lui de infanterie a putut să intre. Cu puțină zăpadă adunată în pumn spală cu grijă fața fetei apoi îi aranjează părul. O învelește cu grijă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe care urma să coborâm și că mai jos vom vedea copaci cu scoarță albă... Apoi am fost câțiva ani la rând în vacanțe la o mătușă la Călan. Știi, există acolo niște vestigii antice: Băile romane. Se vede baia săpată în stâncă, există acolo o potecă prin pădure, pe care am traversat-o de multe ori. De fiecare dată pe potecă s-a întâmplat același lucru: am început să mă văd desculță, cu fustele fâlfâind, cu părul lung-luuuung pe spate
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de aceea se spune că melancolia nu are leac și că prăpăstiile sufletești sunt fără fund, însă totuși sufletul are limitele lui, pe care nimeni nu le-a putut atinge din cauza stratului de scorpioni; nu e om care să poată săpa atât de mult fără să înnebunească sau să moară sfâșiat în miliarde de bucăți; dar nu, nu e adevărat că nimeni n-a putut să atingă fundul; unii au făcut-o, și s-au întors de acolo complet schimbați: Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lentă, dar sigură, a afecțiunii, transformarea reciprocității într-o relație de dominație/supunere, toate fără nici un motiv aparent, din moment ce Margareta nu s-a schimbat aproape deloc și îl iubește la fel de mult, dacă nu mai mult ca în prima zi. Tot săpând astfel în meandrele conștiinței, Samuel își descoperi o mulțime de defecte de care, se vede treaba, uitase cu totul în ceața lungului său somn, iar suma acestora îi provocă o mare rușine. În fotoliul ei, Margareta încrucișase brațele și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
albă ca niște fulgere roșii; primul lucru pe care se fixară acești ochi fură ochii lui Samuel. Exploratorul se înduioșă. Nasul apăru din umflarea pielii, din solidificarea ei într-un strat osos, și apoi din modelarea cartilajului. Nările ce fură săpate la sfârșit deranjară armonia ansamblului. Erau prea mari și prea vizibile. Rădăcina nasului se lipi de frunte cu o oarecare incertitudine, și din materialul rezidual fu creată o aluniță, apoi încă una, ceva mai sus. Dacă n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]