5,454 matches
-
prima moară în 1875, iar în perioada interbelică existau cinci fabrici de ulei și postav, nouă varnițe și șase măcelării. Fabricarea uleiului se dezvoltă încă din secolul XVI-XVII (Bucur, 2006: 56). Comerțul era de asemenea dezvoltat, iar o parte din săteni se îndeletniceau cu diverse meșteșuguri (brutari, cojocari, confecționeri de căciuli). În anii comunismului, toate aceste ocupații tradiționale, cu o dezvoltare deosebită nu doar în Mărginime, ci în întreaga Țară a Oltului, au dispărut treptat, cauzele fiind multiple: interzicerea practicării lor
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
datelor: Direcția Județeană de Statistică Sibiu, 1999). Agricultura Ludoșului are și astăzi de suferit din cauza colectivizării agriculturii din perioada comunistă. Ludoșul a fost unul din satele în care retrocedarea pământului s-a făcut extrem de dificil și a iscat conflicte între săteni (vezi capitolul 6). Efectele acestei stări de lucruri sunt vizibile și astăzi, multe terenuri rămânând nelucrate. Creșterea animalelor. Este a doua activitate ca importanță în sat, dar care nu are amploarea agriculturii. Practica răspândită în sat era și este încă
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Operaționalizarea conceptelor, și instrumentele utilizate sunt prezentate în Anexele 2-4. Metodele folosite au fost ancheta pe bază de chestionar și interviul semifocalizat, aplicat unor persoane aflate în poziții cheie în elita satelor (primar, preot, consilieri, directori de școală, dar și săteni). S-a lucrat cu aproximativ 30 de operatori de teren. Datele au fost prelucrate în SPSS cele din chestionar și prin analiză de conținut calitativă cele din interviu. În ce privește eșantioanele utilizate în cele două sate, datele mai importante despre acestea
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
universul comunitar al satului gravitează în jurul a trei elemente esențiale, care revin în toate discursurile: munca, religia și obiceiurile unice. Ceea ce îi diferențiază pe tălmăceni de oamenii din alte sate este faptul că "muncesc de două ori" cum spune un sătean datorită faptului că pământul satului nu este foarte fertil și oamenii depun eforturi foarte mari pentru a avea un folos de pe urma lui. În ce privește munca în industrie oamenii se consideră norocoși că există fabrici destul de aproape de sat (în Tălmaciu, la 2
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
care formează esența comunității. Ce se întâmplă în comunitățile studiate în lucrarea de față? Întâi de toate trebuie spus că, deși o înțelegere împărtășită de toți membrii există încă, ea trebuie delimitată de trăsăturile celei ideale de care vorbește Bauman. Sătenii afirmă cu toții că oamenii se înțeleg bine, că nu au existat conflicte în sat, că se ajută între ei atunci când e nevoie, dar până la un punct. Comportamentul prosocial și interacțional este într-adevăr mai accentuat decât la oraș, dar oamenii
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
mai vizibil decât în Tălmăcel unde nu a existat colectivizare și deci nici o elită administrativă și politică care să se ocupe de "bunul mers" al comunei. Interesant este că în ciuda anilor de comunism, caracterizați prin lipsuri, prin absența motivației muncii, sătenii din Ludoș afirmă că nivelul de viață al țăranului era mai bun pe vremea colectivizării; de altfel această tendință este raportată și de alte cercetări care au atins această problematică și poate fi explicată prin modul defectuos în care s-
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și obiceiurilor specifice care se mai păstrează încă. Oamenii invocă permanent în discursurile lor credința puternică, munca, obiceiurile și portul specific ca strategii de legitimare a caracterului special al oamenilor și al satului Tălmăcel. Ideea de coeziune apare și ea, sătenii considerând că oamenii din Tălmăcel sunt mai uniți decât în alte sate. Tradiții și obiceiuri O comunitate tradițională se legitimează întâi de toate prin tradiție, prin cutumă, prin participarea emoțională la un ritual care unește oamenii. Cultura tradițională este așadar
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
au fost cooperativizate, s-a discutat mai degrabă despre o problemă a satului. În concluzie, harta modurilor de informare (activă/pasivă) a locuitorilor din rural în legătură cu activitatea Primăriei și Consiliului Local se suprapune doar parțial peste harta interesului pentru relația sătenilor cu administrația locală. Astfel, există arii culturale în care cele două aspecte converg (existând atât o informare pasivă cât și un interes scăzut pentru relația cu administrația, așa cum se întâmplă în Buzău-Brăila, Arad Bihor, ori dimpotrivă, o informare activă și
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
activă (aici Transilvania este înclinată să dea acest răspuns semnificativ mai mult decât alte regiuni), iar 2,0% afirmă că obștea este foarte activă. Datele arată de asemenea că în Transilvania (73,9%), Crișana-Maramureș (68,8%) și Moldova (57,7%) sătenii fac cel mai mult muncă voluntară, iar în București și Dobrogea nu se face deloc. Primăriile au o opinie echilibrată privind prestarea de muncă voluntară de către membrii comunității (55% spun că "da", se face muncă voluntară, 45%, nu). Legat de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
mai mult muncă voluntară, iar în București și Dobrogea nu se face deloc. Primăriile au o opinie echilibrată privind prestarea de muncă voluntară de către membrii comunității (55% spun că "da", se face muncă voluntară, 45%, nu). Legat de frecvența întâlnirilor sătenilor în ultimul an pentru sprijinirea unor proiecte ale Primăriei, cele mai multe primării afirmă că astfel de întâlniri nu au avut loc niciodată (35,8%), 33,8% spun că "de mai multe ori", 16,6% "de două ori" și 13,9% "o dată
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
celelalte regiuni: aici există într-o măsură semnificativ mai mare comitete de inițiativă sătești, iar obștea este percepută ca fiind mai activă decât în celelalte regiuni. De asemenea, în Transilvania regăsim procentul cel mai mare al celor ce afirmă că sătenii fac muncă voluntară pentru comunitate (urmată de Crișana-Maramureș). Explicația pentru rezultatele de mai sus este desigur complexă și trebuie să ia în calcul atât aspecte legate de istoria acestor regiuni, de existența cooperativizării în perioada comunistă, sau de existența minorităților
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
să facă o casă sau o șură, toate rudeniile, toate neamurile, toți vecinii, toți cunoscuții vin de ajută. Zidarul lucrează pe bani și restul vin așa benevol, cum zic ei "clacă"", H.R, Tălmăcel) precum și subiecți ce consideră că întrajutorarea sătenilor nu mai este la fel ca în trecut ("Oamenii sunt mai stresați, mai reci, nu mai suntem chiar atât de apropiați. Înainte dacă se apuca un om să-și facă casă sau șură, săreau toți vecinii la ajutor...Fără bani
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Predomină așadar un discurs de tip "(ei) să ne facă, să ne ofere..." și mai puțin "(noi) să facem". Singurele măsuri care necesită o implicare din partea locuitorilor sunt cea referitoare la intensificarea muncii acestora și cea referitoare la relațiile dintre săteni. Mărturiile orale arată același lucru: Până în '90 erau constrânși să facă zile de prestație în folosul comunității, pentru orice era nevoie, chiar și aducțiunea asta de apă, contribuție atât bănească, cât și mână de lucru. Erau șase zile de persoană
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
poartă de la el." (O.I., 35 de ani, Tălmăcel) Un procent mare de locuitori din Tălmăcel (30,9%) și din Ludoș (18,7%), spun că nu știu ce măsuri ar trebui luate pentru rezolvarea problemelor satului, fiind și aceasta o măsură a neimplicării sătenilor în viața comunitară. Astfel, în Tălmăcel, sunt amintite următoarele măsuri: * Să existe apă potabilă (să fie alocate fonduri, să e facă conducta de apă) 11,1%; * Să existe o separare administrativă de Tălmaciu (primărie proprie) 10,7%; * Să fie refăcută
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
propun să determin care sunt elementele utilizate de membrii celor două comunități studiate pentru menținerea distincției culturale față de alte comunități (grupuri). Mai precis vom analiza -într-un demers comparativ variabile cum ar fi comportamentul religios, modul de identificare cu statusul de "sătean", aspecte legate de păstrarea tradițiilor și perpetuarea lor, percepția asupra caracterului special al satului, fără a avea pretenția că realizăm o analiză exhaustivă a aspectelor ce circumscriu identitatea culturală. Înainte de a trece la analiza propriu-zisă, este utilă o scurtă analiză
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
elemente noi ale limbii, datorită faptului că sunt mai expuși mass-mediei, educației formale și informale. De altfel este și normal ca acest grai să sufere schimbări, având în vedere faptul că limba este un fenomen viu, ce se înnoiește permanent. Sătenii din ambele sate consideră că graiul lor este cel specific Mărginimii Sibiului. În ce privește limbajul specific anumitor ocazii ceremoniale (cântece, strigături, poezii populare) și limbajul ritual din utilizat în actele religioase și magice menit să distingă și mai mult sacrul de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
între Tălmăcel și Ludoș. Astfel, în ce privește comportamentul religios, tabelele de corelație și calculul valorii reziduale ajustate arată diferențe semnificative între Tălmăcel și Ludoș: astfel, obiceiuri religioase, cum ar fi postul, mersul la biserică și spoveditul sunt semnificativ mai frecvente la sătenii din Tălmăcel, decât la cei din Ludoș; aceștia din urmă sunt semnificativ mai înclinați decât tălmăcenii să spună că nu se simt deloc apropiați de religia lor, lucru foarte interesant pentru o colectivitate rurală. De altfel și interviurile relevă într-
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
excesive a terenului agricol, marea majoritate a exploatațiilor (aproximativ 68%) fiind mici și mijlocii în anul 1930. În plus, se înregistrează o înapoiere tehnică datorată mijloacelor financiare precare și lipsa dotărilor (Neagu, Stanciu, 1996: 40) Toate acestea au determinat sărăcia sătenilor, acumularea de datorii de miliarde de către aceștia și descurajarea proprietății mijlocii (Larionescu, 1992) În 1945, o nouă Reformă agrară expropriază toate proprietățile ce depășesc 50 de hectare, cea mai mare parte a acestora trecând în folosința statului (împreună cu utilajele agricole
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Tălmăcel este desființată în 1948 și trecută în subordinea comunei Tălmaciu), oamenii ar fi achiziționat cunoștințe legate de cultura pământului cum să folosească utilajele moderne, cum să cultive eficient pământul (Stroilă, G., 1996, p. 117). În interviurile realizate pe teren, sătenii recunosc și ei imporanța faptului că satul lor nu a fost colectivizat: "După '40-'50 am scăpat de necazul colectivizării, Tălmăcelul nu a fost colectivizat, lumea o fost liberă, cu toate că dădeau contracte la primărie, dar totuși n-au fost atinși
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
cu mai multă educație și cu ocupații cu studii superioare, tind să opteze pentru lucrul în asociație al pământului. Ludoșul în schimb, nu a reușit să scape de colectivizare, aceasta culminând în 1961-1962 cu acte de hărțuire și terorizare a sătenilor, care au renunțat foarte greu la pământul lor. În 1962 când procesul a fost declarat încheiat, a început exodul populației, mai ales a celei tinere, spre oraș. Colectivizarea a însemnat de asemenea pentru Ludoș, debutul unor conflicte sociale între săteni
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
sătenilor, care au renunțat foarte greu la pământul lor. În 1962 când procesul a fost declarat încheiat, a început exodul populației, mai ales a celei tinere, spre oraș. Colectivizarea a însemnat de asemenea pentru Ludoș, debutul unor conflicte sociale între săteni, care s-au acutizat cu ocazia aplicării Legii Fondului Funciar. Conflictele au apărut între membrii asociației familiale "Ludoșana" și celelalte familii din sat (Muntean, 1993:26). De altfel se poate observa în graficul de mai jos, diferențele între cele două
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
dificultățile economice, sociale, sau de altă natură își găsesc o explicație și aici. Toată această stare de fapt a fost indusă de schimbările dezastruoase din anii comunismului, mai precis de colectivizare, responsabilă și azi de conflictele legate de pământ dintre săteni, de incapacitatea acestora de a se asocia (pentru că ideea de asociere vine dintr-o epocă de care oamenii nu mai vor să-și amintească), de plecarea masivă a tinerilor din sat. Cei tineri sunt descurajați de perspectivele pe care le
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
definitiv sau care muncesc temporar în străinătate 11. bani de la părinții / alte persoane sau pensie alimentară 12. Alte surse, care? 78. Cât a fost venitul familiei dumneavoastră în luna trecută? Observații: Data: Cod operator: ANEXA 2.2 Ghid interviu ( pentru săteni și membri ai elitei satului) 1. Satul are rețea de apă curentă, gaz, curent electric? Posturi telefonice? 2. Care este legătura de transport cu Tălmaciu? Dar cu Sibiul? 3. Există locuri de muncă în sat? 4. Care este activitatea agricolă
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de inițiativă în sat cu sarcina de a rezolva problemele comunității. Acțiune colectivă comunitară CBODA 6 dacă oamenii din comunitate au ajutat acest comitet de inițiativă ASOCS 13 cât de activ se implică obștea sătească în rezolvarea problemelor satului PART 1 dacă sătenii din sat fac muncă voluntară PART 2 cât de des s-au întâlnit membrii comunității în ultimul an, pentru a sprijini proiecte inițiate de primărie PART 5 a-f cât de mult au participat membrii comunității la rezolvarea diverselor probleme
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
creații durabile. O cultură citadină A doua condiție esențială, singura care social vorbind face posibilă pe prima, este saltul calitativ hotărâtor de la cultura rurală la cultura urbană. Nu mai dorim să fim doar un popor pitoresc și etnografic, de eterni săteni ai istoriei. Din acest punct de vedere, E.M. Cioran avea dreptate. M. Vulcănescu făcea observații în același sens 4. Din care cauză, când observăm că României i se consacră, în continuare, numere monografice, în reviste specializate de etnografie (de ex.
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]