6,083 matches
-
ea refuză, fumează țigară după țigară. Ceva regrete sau teamă pentru cele petrecute în culisele necercetate încă ? Încep cumva mustrările de conștiință ? Nu cred! I se aduce o cafea pe care o soarbe, Aprinde altă țigară, și al ta... Mă scol și eu de la masă și mă alătur ei. Și pe ntru că simt că s-a mai liniștit, încerc și-i solicit banii necesari pentru achitarea costurilor mesei organizate. —n-am bani! De unde bani? Mă întreabă ea, care ridicase 20
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
apucat să intru fără ea. Madame Ch. fierbe indignată la auzul indolenței compatrioților ei și explodează: Biata fată! Vrea să fie în ordine și dobitocii ăștia o poartă pe drumuri! Și tu ce stai degeaba? Se adresează, desigur, consortului ei. Scoală-te de la masă și ștampilează pașaportul fetei! Ce dacă nu suntem oraș? Nu suntem tot la graniță? Nu ești tu jandarm aici? Da' primar cine-i? Nu poți tu garanta, ca oricare altul, că fata asta a intrat în Franța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
uitasem de primarul de la pompa de benzină. Și astfel se dovedește, odată în plus, că profeți-s neglijați în țara lor. Noroc cu ideile-bombă ale Doamnei Ch.! Nimeni nu poate contesta desăvîrșita justețe a spuselor sale, așa că Monsieur Ch. se scoală de la masă, mă ia cu el în garaj și descuie un sertar din care începe să scoată un număr impresionant de ștampile, mormăind. "Asta-i a firmei de benzină, cu asta vizez bonurile, asta-i pentru facturi, fir-ar să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
o lună, pe aeroportul de la Orly, nimeni nu avea să-mi conteste desăvîrșita legalitate a vizei de intrare viza primarului-jandarm de la benzinăria din E. ZI DE MAI LA SAMARKAND Există în lumea întreagă o categorie de oameni care veșnic se scoală cu noaptea-n cap, din lipsă de somn: bătrînii. În lumea noastră europeană, cînd dimineața abia înmugurește pe bulevarde, bătrînii se duc să-și plimbe cățeii sau să-și cumpere primul ziar de dimineață. Acum, în inima Orientului, la ora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
focului, a apei și a vântului ținu până spre ivirea zorilor, când se mai ogoi, însă ploaia o ținu în șir, curgea de sus ca niște ațe fără de sfârșit, norii să-i atingi cu mâna alergau în lungul Prutului. Mă scol, mă închin și ies să văd Prutețul care era la doi pași de colibă, nici o schimbare, peste tot, șuietul și cernerea dreaptă a ploii. Curăț cu sapa șanțul care înconjura coliba ca să nu vină apa peste culcușul dinlăuntru. În scurgerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ferm hotărâtă să nu vină nicidecum la întâlnire...Îi lasă lui toate tablourile ei că suveniruri, își lasă acolo toate amintirile ei și mai ales o parte din sufletul ei rămânea acolo pentru mult timp de-acum înainte... Lăură se scula dis-de-dimineață pentru că avea multe treburi de facut. Se urcă grăbita la volan și pleca mai întâi la unchiul ei, polițistul care era acum la pensie, pentru a-și lua rămas bun. Se îndrepta apoi spre Spitalul Militar unde îl salută
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
3,5 la sistemele funcționale un SF-4; celelalte SF-1 sau 0 sau mai multe SF-3 sau Combinații de SF cu grade >3,5. Bolnavul poate merge 500 m fără ajutor și fără repaus; activitatea casnică este posibilă, bolnavul putând sta sculat din pat aproximativ 12 ore/zi. Munca zilnică se face cu dificultate. Un efort fizic mediu este posibil. 4,5 Aceeași invaliditate ca și la gradul 4. Pacientul trebuie să fie capabil să meargă fără ajutor sau repaus 300 m
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Scurt comentariu despre obligativitatea predării religiei în școală și dreptul la libertatea conștiinței Într-o luare de poziție similară în bună măsură în concluzii cu intervenția de față, profesorul și politologul Ioan Stanomir observa că introducerea obligativității predării religiei în scoală "poate intra în contradicție cu libertatea de conștiință"9. În ce mă privește, cred că profesorul Stanomir a dorit să fie diplomat în acea luare de poziție. Contradicția între obligativitatea predării religiei și libertatea conștiinței nu este doar o posibilitate
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
vrea să-i telefonez soțului meu...", geme ea înadins pentru doamna Sinus. "N-aveți mobil?", întreabă doamna Sinus surprinsă. Jenată, nu insistă. Așteptând-o pe Cléa, se lungește pe un pat. Cerul e cenușiu, dar nu mai plouă. Dimineață. Se scoală, vrea să plece, dar nu-și mai găsește pantofii. Doamna Sinus, conversând în continuare cu prietena ei, nu vrea să audă de nimic. Nu se amestecă în treburile Cléei. "Și unde e Cléa?" Ridicare din umeri: "Cine să știe unde
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mare lucru." Normal, hoților! E două noaptea când bărbatul ei intră în rezervă. A simțit în somn că ei îi e foarte rău. Anii lungi de viață în comun duc la o fuziune între soți. E cazul lor. S-a sculat și a sărit într-un taxi. Se așază la căpătâiul ei și o ia de mână. Ea adoarme, dar din când în când deschide ochii și îl zărește ca printr-o lunetă slab luminată. Dimineața devreme, doctorul Sinus își face
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mult, dă voie familiei să-i aducă de mâncare. Vrea "s-o trântească la examen." Nu are suficiente globule roșii. Tratamentul nu poate fi continuat câtă vreme nu are suficiente globule roșii. Dimineața, după toaletă, i se propune să se scoale din pat și să se așeze pe un fotoliu. Consimte cu bucurie, dar iată, ea, care tocmai vrusese să escaladeze barierele ca să ajungă la baie, ei bine, nici măcar nu se poate ține pe picioare. Infirmierele o sprijină de subsuori, o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vecine, dar, dacă te uiți mai bine, e vorba de o casă cu aer burghez, destul de banală, care nu are nimic din acele locuințe aristocratice, bântuite de fantome și împovărate de taine de familie. Ziua se anunță frumoasă. Locotenentul se scoală bine dispus. Cât își face toaleta, Ion deschide valizele și aranjează lucrurile în dulap. Viața de regiment e pe cale să reintre în normal. Echipat în uniformă, cu obrazul încă arzându-i de tăișul briciului, iese pe terasă. Marea matinală îl
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Dacă ne-am odihni nițel?", propuse învățătorul arătând spre o bancă necioplită, lăsată pe marginea drumului, după oprirea unei construcții al cărei schelet neterminat își îndrepta spre cer degetele acuzatoare ale scândurilor inegale. Dar abia se așezaseră că învățătorul se sculă brusc, ca unul dintre acei hopa-Mitică cu plumb în picioare, care se ridică de cum încerci să-i culci: Vrei să-ți cânt ceva?" Mi-ai face o mare plăcere. Învățătorul își scoase din cutie vioara și atinse ușor corzile cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
putut să invoce adevăratul motiv, întâlnirea cu Nastia sub pătură!.. Abia ațipise că auzi o bătaie în ușă. Iar! "Veniți repede, domnule locotenent, rușii au intrat în Polonia și ne e frică să nu treacă și peste granița noastră!" Se sculă în mare grabă. În penumbra culoarului, se ciocni de madam Segal. Era albă ca varul. "Fiica dumneavoastră nu e acasă astă-seară?" " Nu." Îi luă mâinile: "Să nu vă fie frică de nimic, doamnă Segal, de nimic. N-o să vi se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fiu demn de el. Neamul bun se cunoaște, ha-ha-ha!" Facem ce putem, spuse locotenentul cu modestie, tatăl meu este de neimitat. "Ha, ha, ha, se simte soiul bun! Oricum, anul ăsta frontiera e bine păzită. În anii trecuți, când te sculai dimineața constatai fuga câtorva dintre bosiacii ăștia, dar anul ăsta, de prima oară, bum!" Agasat de atâtea elogii adresate direct sau indirect locotenentului, vameșul avertiză pe un ton lugubru că iarna nu se sfârșise încă. "Bineînțeles, dacă ceea ce s-a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a complicat și mai mult viața familiei. Cu toate că aveam, încă, doi cai și o vacă care au devenit foarte “costelivi”, din cauza lipsei de hrană nu am putut beneficia de pe urma acestora. Caii nu mai dormeau în picioare și nu se mai sculau fără un ajutor, iar vaca nu mai dădea lapte. Sacrificarea animalelor, cred că ne-ar fi redus șansele și mijloacele necesare de existență. Bijuteriile și alte bunuri de valoare ale familiei, au luat drumul către proprietarul unei mori din zonă
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
așteaptă la o teribilă bătălie parlamentară. În sfârșit! Glasul gutural al președintelui, general Dimitrie Lecca, răsună: „Intrăm în ordinea zilei. Domnul Mihail Kogălniceanu are cuvântul spre a-și dezvolta interpelarea“. O mișcare prelungă se face în Cameră. Conul Mihalache se scoală și, cu brațele pline de documente, pornește către tribună. Doi ușieri îl urmează, încărcați de asemenea. E formidabil. Acest om era o puternică autoritate, era o forță covârșitoare care acapara și robea. și conul Mihalache începe. Interpelarea a durat vreo
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ministrul de Interne, a fost acuzat că a furat un ceasornic de la un ofițer. În Cameră, debutantul Nicu Filipescu a strigat în mijlocul vijeliei: — Nu mai putem tolera ca pe banca ministerială să stea hoții de ceasornice. Ceilalți miniștri s-au sculat furioși și protestând, iar Radu Mihai a ieșit din incintă. Dar în toiul celui mai asurzitor scandal erau și izbucniri de hohote de râs. Într-una din aceste ședințe neuitate pentru cine a fost martor vorbea de putatul de Vlașca
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
băncii ministeriale: — Sunteți niște asasini... Toată Camera e în picioare*, aprinderea tutulor e la culme! Ministrul Nacu răspunde: — Dacă armata vă împiedică să faceți ceea ce ați făcut ieri, își face datoria. Fleva ripostează. — Poporul e ucis!... Atunci Alexandru Marghiloman se scoală. — Dacă-i așa, locul nostru nu mai e aci. Aideți la locul măcelului!... Toată minoritatea se scoală și iese. Dominați de această scenă, toți deputații se reped pe uși iar ședința se ridică. Seara, la ora 7 jum.-8, ieșirăm
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
răspunde: — Dacă armata vă împiedică să faceți ceea ce ați făcut ieri, își face datoria. Fleva ripostează. — Poporul e ucis!... Atunci Alexandru Marghiloman se scoală. — Dacă-i așa, locul nostru nu mai e aci. Aideți la locul măcelului!... Toată minoritatea se scoală și iese. Dominați de această scenă, toți deputații se reped pe uși iar ședința se ridică. Seara, la ora 7 jum.-8, ieșirăm cu Panu pe Piața Teatrului, toți din redac ția Luptei. Piața și Calea Victoriei gemeau de lume. În fața
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
care-i deșteaptă, iar în 1888 au răspuns la chemare. O mare mișcare națională este, întotdeauna, o acțiune de solidaritate a claselor; la București, clasele diriguitoare se ridicaseră spre a scutura o apăsare politică; instinctiv, la sate, țăranii s-au sculat spre a scutura o apăsare economică. Întreaga societate românească era în deșteptare. Începutul se făcuse, răscoalele din 1907 se pregăteau. Dar clasa conducătoare nu înțelesese avertismentele. Când spaima răscoalelor se mai domoli, opoziția reîncepu presiunile pentru dizolvarea Camerelor; dar guvernul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
nici suferințele, nici prescripțiile medicilor nu mă putură ține în casă. Una din acele presimțiri ce ne vin nu știm de unde, dar a căreia existență o mărturisește psichologia, mă înștiință că se va petrece în această adunare ceva grav. Mă scol dar, sunt urcat în trăsura mea și pornesc către Cotroceni. În drum fui obiectul unui onor pe atât de nemeritat, pe cât de neașteptat. Cea mai mare parte din revoluționari, între alții d. Brătianu, atunci prefect de poliție, d. Rosetti și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
oferi Prefectura poliției, pe care o refuzasem altă dată și pe care o refuzai din nou.“ Unul din acele presimțiminte necunoscute, a căror esistență o atestă psicologia, mă vestea că ceva serios are să se petreacă la această reunire. Așadar mă scol, mă pune în trăsură și apuc spre Cotroceni. În drum fui obiectul unei onori nemeritate și la care nu mă așteaptam deloc. Cea mai mare parte dintre șefii revoluționari, între alții d. Brătianu, atunci prefect al poliției, d. Rosetti și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Politimos trebuia să fie la dânsul tocmai în timpul mesei de seară. În adevăr, Brătianu, înconjurat de familie, era la masă când sergentul îl anunță că Politimos a sosit. Primul ministru nu ordonă ca Politimos să fie in trodus, ci se sculă de la masă și se duse să-l primească în persoană. Bietul Politimos era aiurit. Cu sila, Brătianu îl luă de braț, îl împinse în sala de mâncare și ordonă să i se puie un tacâm la masă. Bineînțeles, totul era
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
structurii intime a materiei, a modului în care universul a luat naștere și a evoluat de-a lungul timpului, ar putea conduce la o participare conștientă a elevilor (și nu numai a lor) la dialogul dintre știintă și religie în scoală. Cu acordul autorilor, am încheiat volumul de față cu trei poezii, pe care aceștia mi le-au dăruit la aniversările de 50, 60 și 70 de ani de viață, în capitolul La aniversări, ce rememorează amintirile și bucuriile din clipele
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]