5,652 matches
-
și m-au trimis înapoi. Pe vremea lui Ceaușescu, m-am urcat într-un vagon cu roșii și castraveți de la Popești-Leordeni. Într-un vagon cu optsprezece rânduri. Via Curtici, Ungaria, Austria. Unde se încărcau astea, erau reprezentanți ai vamei, care sigilau vagoanele. Ei, un moment când ei n-au fost atenți... pac! Și m-am băgat acolo. Am mers șapte zile. În cinci zile am ajuns pân’ la Curtici. Toate triajele... Aveam ciocolată, hrană mai solidă, mai așa. Eram într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a drojdie, detergent, biscuiți, rahat, bomboane, marmeladă, țigări, parfum... Cam atât puteau trimite tinerii de la oraș. Părinții le expediau în aceleași desage, scrise cu creion chimic, făină, zahăr, ulei, vin, țuică, carne, ouă, fructe. Petru mirosea cutiile de carton, bine sigilate cu bandă P.T.T.R., unul câte unul, și le așeza piramidă în tindă. Vasile era venetic în comună. Oamenii îl respectau, știa cum să-i împace pe toți, dar mai mult decât atât știa să le vorbească. Orele petrecute pe lângă consiliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ține mult: clopotele bisericii împart văzduhul pe etaje suprapuse, hârlețele descleaștă maxilare, pământul cască gura atât cât să și-o umple cu pământ proaspăt. Exercițiu de libertate: intri în sicriu ca într-o rochie strâmtă, cineva retușează în dreptul inimii, altcineva sigilează tâmplele, binecuvântează, părinte! Nimic mai confortabil decât o moarte în care le primești pe toate de-a gata: Într-un tablou alb-negru, bunica se lasă îmbrățișată pe marginea mormântului, fotografia încă mai miroase a seu ars și tămâie. De 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sex, sexul crește odată cu sângele, ei au cerul în vene. Petre, mă tem pentru ei, mă tem pentru mine, nu plec. Nene, carnea bradului scrijelit cu briceagul lacrimă tămâie cerul se bucură de fiecare rană săpată în inimă; carnea bradului sigilează durerea sub scutece verzi cerul, rușinat, caută victime în tocul ferestrelor. Nene Matei, Dumnezeu contabilizează intenții, așteptările pun virgulă după fiecare eșec, Dumnezeu arde registre. Ce atâta frică?! Cenușa lemnului nerodit îngrașă burțile viermilor. Nu ai voință, nene Matei! Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
genul ăsta? — Nimic. Apoi ce-ai făcut? După apel? — I-am telefonat operatorului de la Oficiul Telefonic Central de pe Französische Strasse. A localizat numărul la o cabină telefonică de lângă Bahnhof West Kreuz. Am trimis o mașină de patrulă acolo să o sigileze până când o echipă de la 5D putea să ajungă acolo și să verifice dacă sunt amprente. — Bun băiat. Și apoi l-ai sunat pe Deubel? — Da, domnule. Am înclinat din cap și am început și eu a doua sticlă de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o picătură de transpirație, părea cât se poate de străin de promiscuitatea priveliștii. Alerga. Gâtul țeapăn îi menținea o atitudine rezervată, în ciuda numeroaselor zgâlțâituri. Mi se părea o călătorie în afara vieții. Locul, tovarășul de călătorie, starea mea sufletească, totul era sigilat în interiorul aceleiași consternări. Chiar și sicriul, felul în care, la curbe și pe porțiunile de stradă mai accidentate, se lovea încet de căptușeala de fetru a automobilului. Sau poate corpul Italiei se legăna în interior, în sicriul acela prea somptuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
împlinește suprema eliberare spirituală: "Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea./ Remedii fără număr să afli-n cartea mea". Neliniștile sale religioase și sociale, Dante și le-a exorcizat alungându-le după poarta Infernului pe care a sigilat-o: "Lasciate ogni speranza voi che'ntrate". Petrarca, după ce constată că "Iubirea nu se hrănește decât cu lacrimi, iar timpul ruinează totul și îl aruncă în uitare", ajunge la concluzia că omul este azvârlit într-un cerc destinal de intercondiționări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dacă nu studiați... Inginerul privi spre părintele Macovei. Acesta, la rându-i, îl cerceta pe Goncea nedumerit, lung, întrebător de parcă l-ar fi văzut pentru prima dată. - Hai, ce mai stați, îi îndemnă maiorul. Mergeți dincolo. Mai e cinci săculeți. Sigilați toți. Necunoscuți. N-are nume, n-are date de identitate. Luați-l care vă place și gata. Da’ dacă nu-l vreți pă ăsta pierdeți, să știți. Ce v-am dat io să știți că era cel mai întreg. Garnitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oricum, așa la nimereală. Trebuie s-o facem cu tot dicihisul. O facem la marea însforare. Șnuruită și pecetluită, cum e documentele alea care le are are la arhivele lui Pomponică. Cum e și dosarele noastre. Cartonate, numerotate, însforate și sigilate cu ceară roșie, pă ultima filă. De-asta am făcut noi și revoluția, cum a fost la Județeană. Să nu se zică că nu s-a făcut predarea cum trebuie. Numai sângele și morții convinge poporul că predarea etapei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lase să se piaptine, să vegheze ca nu cumva să-și taie unghiile, să nu o lase să scuipe decât în cutiuțele sterilizate, nevoile să și le facă în anume vase dezinfectate, pe care apoi el personal trebuia să le sigileze cu plumb, să nu stea în fereastră, să nu facă mișcări bruște, să nu cânte, să nu vorbească decât în româneasca ei stricată, să nu stingă lumina... Și multe alte instrucțiuni primise Burtăncureanu, care mai de care mai apăsătoare. Romancierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o linie de lumină a apărut la baza peretelui din dreapta. Ciocănindu-l ușor în diverse locuri, mi-am dat seama că zidul era de fapt o ușă. Trebuia să fie mascată, dar arhitecții intrării nu s-au gândit, probabil, să sigileze total ușa. Credeau că vechiul imperiu va dăinui totdeauna și că nu aveau de ce să ascundă o intrare în tenebre. Au greșit. Acum, greșeala lor era salvarea noastră, căci spărgând-o am aflat niște scări care coborau în adâncul pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cea mai mare parte a celor care sălășluiau în subteran au ieșit la lumină. Odată cu decăderea imperiului și cu venirea la conducere a Guvernului, tunelurile au fost părăsite. Au fost întrebuințate de Guvern pentru scurt timp și apoi au fost sigilate. Unele intrări erau știute, altele nu. Cea prin care am intrat noi era de mult timp uitată. Deoarece nimeni nu mai trăia în subteran, Guvernul nu a văzut necesară alocarea resurselor atât de prețioase pentru distrugerea tunelurilor. Poate s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a obosit să exploreze sau să strice unele sisteme necesare supraviețuirii în subteran. Dușmanul nu mai era prezent în tuneluri, așa că de ce să strice mediul în care cândva trăia? De fapt, dușmanul nu mai era deloc. S-au mulțumit să sigileze toate intrările știute, căci planurile și hărțile tunelurilor au fost distruse de partizani deoarece reprezentau secretele vitale imperiului, și au crezut că au rezolvat problema. Și au făcut o treabă așa de bună, încât noi suntem aici și ne folosim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
jos și mai trageți-le un glonț în cap ca să fiți siguri! Aruncați-i pe geam să vadă și ceilalți ce-i așteaptă. Întăriți aripa E atât timp cât să-i scoateți pe toți de la etajul ăsta. Apoi evacuați totul de aici, sigilați acest cat și vă mutați la doi! Întăriți pozițiile acolo! Ne retragem de la acest etaj! Porni ca o furtună în josul scărilor, până la infirmerie și aproape smulse din locul lor ușile de acolo. Nu erau cazuri grave, așa că îi îndrumă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mintea sa, apoi începu să facă ce știe el mai bine: Toți cei care ocupă momentan etajul doi! Se evacuează acest cat acum! Vă retrageți la etajul unu! Toți cei care n-au ocupație, vă echipați rapid și începeți să sigilați etanș legătura etajului doi cu restul colegiului! La parter și unu, începeți să etanșați geamurile și ușile, tot ce comunică cu exteriorul! ACUM! Și dacă în orice încăpere începe să fie ceață, plecați și sigilați ușa după voi! S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dacă nu știai." Împăratul făcu o pauză. Este într-adevăr o problemă. Hazul tău, știu!" Încăpățânat om. Trebuie să aibă el ultima replică! Nu mai revenise în cabinetul lui Velail să consulte hărțile vechi, ci îi ajută pe ceilalți să sigileze etajele. Își dădu seama în curând că nu prea mai avea rost să continue. Tancurile alea nu veneau să supervizeze supravegherea sau asediul psihic la care eram supuși. Alea erau doar niște aperitive, iar ele trei erau felul principal. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Se trezise și, după ce descuiase ușa , pentru a mătura ca de obicei porțiunea de trotuar din fața anticariatului, a suferit un stop cardiac. Pentru băiat, moartea anticarului a fost un șoc, din care și-a revenit cu greu. Anticariatul a fost sigilat o vreme, apoi cărțile au fost vândute peste noapte la o licitație cu ușile Închise, dar În cele două Încăperi viața a urmat, primăria instalând o familie numeroasă de țigani, certați cu legea și cu igiena. Băiatul mai trecea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tatei. Iisus Hristos cel din tablă, învelit într-o hârtie de mătase pe care venind în goană, mi-o adusese directorul. Blocurile de desen, tocurile și sticluțele de tuș. Și scrisoarea de la tata. Oare am spus că plicul fusese inițial sigilat în ceară roșie cu sigiliul tatei, cu un boț gros plasat pe un colț din spatele plicului? Acum aproape că dispăruse, așa de aproape fusesem la un moment dat de gândul de a-l deschide, pentru a mi se citi mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
zi a vieții are nevoie de un tratament foarte exact de căldură și dulceață. Atunci când părăsește căldura cearșafului, sufletul meu însetat e în căutarea aromei dulceții din băutura de dimineață. Apoi, când mă aflu pe stradă, și nu înainte, îl sigilez cu jarul țigării. O plimbare pe Eighth Avenue cu acoperișurile lui plate - până dincolo de garaje și depozite - este echivalentul vizionării unui documentar cu extratereștri numit Pământeanul, un film nereușit, prost regizat și mixat fără urmă de sensibilitate, lipsit de finețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în când în pământ cu copitele lui mari. În timp ce Gajus privea calul care, fără să știe, aștepta moartea împăratului, din cameră se auzi un amestec de plânsete și strigăte; se întoarse. Deodată explodă glasul grosolan, violent al lui Sertorius Macro: „Sigilează camerele imperiale, pune paznici la vilă, împiedică pe oricine să iasă sau să intre“, comanda dur către praepositus militum. Deși mortul se afla în cameră, își striga ordinele. Și nimeni nu obiecta. Gajus se apropie. Puterea planetară a lui Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
șofer, un bărbat în vârstă care ședea sprijinit de bara de protecție din spate, cu fața și hainele stropite de sânge, ca o neobișnuită boală de piele. Ocupanții limuzinei se aflau încă în cabina adâncă a mașinii, identitățile lor fiind sigilate în spatele geamului interior înstelat. Am trecut pe lângă locul accidentului, strecurându-ne în față în coloana de mașini. Catherine se ascunsese pe jumătate în spatele scaunului din față. Ochii săi inexpresivi cercetau urmele de derapaj și bălțile de ulei amestecat cu sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de la cursul de etică. O întrebare unde nu era loc de doar și poate. Eu am răspuns că o să-i sun pe medicii de pe salvare. E clar că lucrurile de genul ăsta sunt inventariate. E clar că globulețul a fost sigilat într-o pungă și fotografiat pentru dosar. Nici nu se pune problema să-i sun pe părinți în Ajunul Crăciunului, în toiul nopții. Facultatea mi-a apreciat etica cu nota 5. În loc de etică, am învățat să le spun oamenilor doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
numele nu avea ecou pe nicio alee părăsită de gânduri, am aflat dintr-o broșură îndesată pe fugă, galbenă și tocită de lacrimi: “timpul s-a rănit pierzându-și aripile”. Să plâng, să râd, Să îmi vând visele, să le sigilez În plicuri fără destinație? Să uit că nu va mai fi mâine iar Azi îmi va cânta pe umeri nemurirea, pe acorduri de liră mută ? Mâine va fi un azi perpetuu cu o rutină tot mai grațioasă pe ceasul deja
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se vor restabili legăturile cu continentul, primise răspunsul să se adreseze direct lui Dumnezeu. Încă de la Începutul dimineții, Lucas nu-și putea stăpîni mînia, iar Morineau era țapul ispășitor al proastei lui dispoziții și al unui potop de Întrebări. - Ai sigilat cabinetul doctorului? Ai trimis prin fax avizul de căutare pentru Nicolas Kermeur și Chantal Pérec la SRPJ din Brest? Ai prevenit căpitănia să nu lase să iasă nici o ambarcațiune? Ultima Întrebare Îl luă prin surprindere pe Stéphane. - Cu furtuna asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oameni așa cum erau În amintirea ei: buni de gură, adesea gata să se Încaiere, dar profund solidari la nevoie. Lăsase cercetările În grija lor, iar ea se dusese să scotocească prin camera lui Nicolas mai Înainte ca jandarmii s-o sigileze. Consultase e-mailurile nepotului ei și dăduse peste agenda pe care o cercetase cu mare grijă. Îi sunase pe colegii lui de liceu, cei care locuiau la Brest, dar nimeni nu mai avusese vreo veste de la el În ultima vreme. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]