8,304 matches
-
iubită, că era oricum o curvă, iar el un prost. Da, cred că asta e, pentru ca după aceea să i se poată spune, vezi? De fapt numai eu te-am iubit, numai eu cu adevărat, frate. De aceea ți-am smuls tot ce ai avut mai de preț, de-aceea am târât-o în noroi, pentru adevăr. Și dintr-o dată, Cressida asta a noastră se trezi că plânge și plânge, plângea cu adevărat și fără nici o speranță de alinare. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care mă păzește de la miezul nopții până la șase dimineața, e și el de vârsta mea. Odată, în cel de-al doilea război mondial, și-a salvat viața făcând-o așa de bine pe mortul, încât un soldat german i-a smuls trei dinți fără să aibă nici o bănuială că Mengel n-ar fi fost cadavru. Soldatul voia cele trei plombe de aur ale lui Mengel. Le-a obținut. Mengel îmi spune că am un somn foarte agitat aici la închisoare, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
un sistem de alarmă. Începu să strige la Dumnezeu implorându-l să-i fie măcar o dată milă de el, măcar o dată să aibă și el o noimă, să-i arate măcar o singură altă ființă umană energică și inteligentă. A smuls vaza din mâinile femeii uluite. Fără nici o rușine, aproape cu lacrimi în ochi, ne-a rugat pe toți să admirăm vaza albastră, pe care lenea și prostia fuseseră cât pe ce s-o lase să lunece pentru totdeauna din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
întrebat. — Seamănă cu dumneata, a zis Wirtanen. Poate fi multe lucruri în același timp - și toate în mod sincer, zise el zâmbind. E un adevărat dar. — Și ce-a plănuit pentru mine? l-am întrebat eu. — A vrut să te smulgă din țara asta, să te ducă în alta, unde puteai fi răpit cu mai puține complicații internaționale. I-a vândut lui Jones pontul unde și cine erai, i-a stârnit din nou împotriva ta pe O’Hare și pe alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
voi spune că nu m-am atins nici măcar de un dinte din mecanismul minții mele, așa cum e el. Există dinți lipsă, Dumnezeu mi-e martor - unii îmi lipsesc din naștere, dinți care nu vor mai crește niciodată. Alții au fost smulși de schimbările de viteză ale istoriei făcute fără ambreiaj. Dar eu unul n-am distrus niciodată vreun dinte de pe vreo rotiță a mecanismului gândirii mele. Niciodată nu mi-am spus: „De faptul ăsta mă pot dispensa“. Howard W. Campbell, Jr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
din ochi nici măcar o dată. Nici că aveau să clipească vreodată, m-am gândit eu. Nici că eu aveam, m-am gândit, să mai clipesc. Vreodată. CAPITOLUL PATRUZECI ȘI TREI SFÂNTUL GHEORGHE ȘI BALAURUL... Ușa jalnicei mele mansarde cu șobolani fusese smulsă din balamale, dispăruse cu totul. În locul ei omul de serviciu bătuse în ținte un cort de-al meu pentru două persoane și peste foaia de cort niște scânduri în zigzag. Pe zigzagul de scânduri scrisese cu vopsea aurie pentru calorifere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ținte un cort de-al meu pentru două persoane și peste foaia de cort niște scânduri în zigzag. Pe zigzagul de scânduri scrisese cu vopsea aurie pentru calorifere, care reflecta flacăra de la chibrit: „Înăuntru gol“. Fie cum o fi, cineva smulsese din ținte colțul de jos al foii de cort, făcând mansardei mele o ușă mică, triunghiulară, ca la intrările din colibele indienilor. M-am târât înăuntru. Când am apăsat pe comutator nici aici nu s-a aprins lumina. Lumina, câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
voce groasă. Dreaptă. I-am pipăit buzunarele și într-adevăr nu avea arme. Sfântul Gheorghe se așteptase să-l facă bucăți pe balaur cu mâinile goale! Mama mă-tii de nenorocit imbecil, beat și ciung! i-am spus eu. Am smuls foaia de cort din cadrul ușii, am lovit cu piciorul și-am dislocat zigzagul de scânduri. Prin deschizătură l-am îmbrâncit pe O’Hare afară pe palier. Balustrada l-a oprit pe O’Hare și privirea lui a alunecat în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
prinși în capcană, în calea unui roi de colibri furibunzi. Margareta se împiedică și căzu. Samuel, palid ca varul, se aruncă asupra ei, încercând s-o acopere, și în ultima clipă, înainte ca păsările turbate să-i ciuruiască, exploratorul își smulse de pe cap aparatul virtual și se pomeni în atmosfera statică și albă a navei. Adevăratul corp îl aștepta aici, trădat, părăsit, alunecos și umed, pradă spasmelor. Bulversat de întreaga întâmplare (fiindcă nu e lucru mai grav pentru un om decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
hainelor, chiar dacă pierd uneori și o oră întreagă. Scrijelitul mă relaxează. Mă gândesc că aș fi putut foarte bine să iau dicționarul din raft și să reîncep să caut cuvinte haioase, dar adevărul e că odată ce te pomenești cu el smuls așa din mâini parcă nu-ți mai vine să-l iei a doua oară. Azi doamna director a spus că în bucătărie curățenia lasă de dorit. Am ridicat mâna și am rugat-o să mă lase pe mine să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o țigară neaprinsă) și surâdea unuia și altuia. Cu toate acestea, nu privea pe nimeni în ochi, deși avea răspunsuri pentru toți. Doar în ziua în care Erika se aplecă peste catedră prezentându-i o ciornă de proiect, el fu smuls parcă dintr-un somn greu și clipi des. Erika afișa un zâmbet parșiv, care îi însoțea privirile pe jumătate ironice, pe jumătate batjocoritoare. Creionul i se plimba încet peste o schemă complicată, înconjurând unele componente și subliniind câțiva termeni tehnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gherilă purtate la adăpostul junglei sau în munți. Cu toții vor rămâne și vor da sens morții celor dinaintea lor, într-un cerc vicios aproape imposibil de oprit. - Vreau să dați 110%, le cere Carol Humphrey luptătoarelor sale. Vreau să le smulgeți inima din piept și să-i nimiciți cu totul, mă auziți? Nu se va termina aici! Vom învinge! Vocea îi hălăduiește prin coridoarele peșterii unde au găsit refugiu din calea lui Mallami. Apoi ea arată spre mormanul de femei împușcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe ultimul vagabond. Burtosu era capul răutăților. Ceilalți își duceau viața tihnită topindu-se în soarele amiezii, căci, chiar dacă era octombrie-noiembrie, căldura încă nu părăsise pământul, dar natura are niște căi efectiv ciudate, se trezește Burtosu din toropeala lui, se smulge din culcușul oferit de tanti Silvia și Hector (preșuri vechi), vine la mine și începe să mă latre de parcă m-ar cunoaște de o grămadă de vreme, eu eram ăla care l-am bătut când era mic, eu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
stradă, dar fusese acoperită și ea. — Platon, am șoptit. Ești pe aici? Nu mi-a răspuns. Mă așteptam să-l văd ca de obicei, cu crengile mari răsfirate înainte intrării, încercând parcă să te mângâie atunci când intri și să-ți smulgă un zâmbet. Acum regresase probabil la stadiul de sămânță, ceea ce maică-mea considera că e un soi de perioadă de odihnă pentru el. - Platon! am zis ceva mai tare. Ce-i cu tine? Pe unde te ascunzi? Atunci s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
hidrocefal din Hanovra. În colțul de creier care nu-mi era ocupat de mizeria crizei mele artistice mă întrebam cum de-și trăgea fermoarul peste ochi fără să-și prindă genele alea lungi, siciliene. Păcat de ele dacă și le smulgea. Zici că acum faci mobile? —Exact. —Guarda bene1, trebuie să ne vedem să vorbim de toate astea. Pot să trec pe la tine pe la studio? Mobilele sunt acolo? Da, dar... Din câte îmi aduc aminte, lucrezi bine. Îmi plăcea tanto 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cam neîncrezător la grămada de zulufi ai lui Violet, care-și lipise fruntea de încheietura brațului său. — Crezi că - adică, n-ar trebui să...? — Trebuie o mână de femeie, zisei eu cu hotărâre, luând-o pe Violet pe după mijloc și smulgând-o din brațele lui Hugo. N-ai putea să înțelegi. Sigur, zise Hugo, care nu părea prea convins. Deși am recunoscut că fusesem un pic geloasă - ceea ce nu-mi stă deloc în obicei - când o văzusem pe Violet căzând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
s-ar fi întâmplat ceva - l-aș fi omorât dacă ți-ar fi făcut ceva. Ah, Doamne, nu pot să cred, pur și simplu nu pot - Făcu un gest către Violet și, înainte ca aceasta s-o poată opri, îi smulse eșarfa de șifon de la gât. Aceasta nu se desprinse de tot, dar fu de ajuns pentru ca amândouă să observăm urme de vânătăi un pic mai sus de claviculă. Sophie izbucni în hohote sălbatice, sfâșietoare. — Uite ce ți-a făcut nenorocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
poți fi așa de nepoliticos, îi spusei eu pe un ton serios. În viața mea n-am mai văzut o asemenea manifestare crasă de gelozie și de simț al posesiunii. Și cum rămâne cu faza de ieri, când mi-ai smuls-o pe Violet din brațe? zise Hugo îmbufnat. Nu mai lipsea decât să te apuci să cânți: „Jolene, I’m begging of you please don’t take my man“1. Se sprijini de masa din bucătărie, adus de umeri, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Pe bune? Lurch se lumină dintr-odată. — Cât de tare! —Da, așa e. E unul dintre lucrurile care chiar îmi plac la ea, zise Hugo, coborând scările. Acum o s-o scot afară să-i arăt grădina. Ne scuzați. M-a smuls de lângă Bez, care aproape că pică în nas, mormăind cum că ar vrea să-mi dea un sărut de adio. —E cam vesel Bez în seara asta, nu? observă Hugo. Când l-apucă, bagă tare până dă în extrema cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu pescărușii Lăstuni atingând cu aripile marea - călduri de august În miezul roșu gustul pământului negru - atât de dulce TANKA Spinul ascuțit din umbra parfumată sfâșie pielea - pe degete, rubinii petalele clone Vară toridă din asfaltul fierbinte tocul înfundat se smulge în alb-negru pigmentat; modă retro Ud ciuciulete se scutură soarele-n zori de zi - ploaia de astă noapte pe frunze-n stropi aurii Pe ramul golaș cioroi croncănind înfoiat - pisica neagră cu pași de odaliscă îi dă din nou târcoale
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Imperiului Incaș și trebuie că era deja a cincea oară când o citea. Știa fiecare pasaj, fiecare paragraf, chiar și fiecare cuvânt, așa cum știa toate cărțile, și fiecare în parte, pe care le păstra într-o enormă ladă din colibă. Smulse două banane dintr-un mănunchi ce atârna de o grindă, începu să curețe una și, înapoi în hamac, ochii i se opriră într-un punct ce se mișca acolo, departe, la capătul mlaștinii. Își șterse ochelarii cu o batistă zdrențuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să rupi una... Sau vrei să le mănânci pe toate? Fata ajunse cu mănunchiul până la marginea hamacului, îl ridică de pe jos, sprijinindu-l de genunchi și rămase neclintită, așteptând ca el să se servească. — Eu nu vreau. Sunt pentru tine... Smulse o banană, o descoji și i-o vârî ei în gură. Pentru tine! Pentru tine... hai, du-te și mănânc-o în altă parte și lasă-mă în pace... Fata zăbovi îndelung până să înțeleagă și rămase nemișcată, cu banana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
frumoasă porțiune de selvă, unde creșteau copaci și flori și trăiau zeci de animale... Priviți acum! Nu e altceva decât o imensă ladă de gunoi, pentru că progresul dumneavoastră nu aduce decât ambiție și căcat... Cineva, undeva, vrea să câștige milioane, smulgând din Masivul Papagalilor cuprul și, pentru asta, nu se dă în lături să porcăiască toată selva, să dea gata indieni și animale, să distrugă singura priveliște frumoasă care a mai rămas pe pământ. Și asta se numește progres! Vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cale și același lucru se întâmplă cu anumite familii jíbara de pe râul Santiago, în Perú. Dacă lucrurile se extind, selva asta va arde de la un capăt la celălalt; de la poalele Anzilor la coastele Atlanticului. Se opri câteva clipe ca să-și smulgă un fir lung de păr negru care îi ieșea dintr-o nară a nasului său ascuțit. Reuși la a treia încercare, își șterse o minusculă lacrimă de durere care îi izbucnise și continuă: — Yubani-i sunt un trib temut și respectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spus-o... Coliba mică în care dormea Ulla nu mai era decât o grămadă de cenușă fumegândă. Cadavrul bătrânei era la câțiva metri, cel al băiatului se odihnea sub dărâmături. Părintele Carlos se aplecă asupra unei copile căreia explozia îi smulsese brațul stâng și pierdea sânge încet, fără să scoată un geamăt. — Dă-mi cămașa ta, Inti...! porunci el. Repede! O sfâșie în bucăți și confecționă bandaje grosolane cu care să-i oprească hemoragia. Am nevoie de dezinfectante. Alcool, whisky, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]