6,281 matches
-
de energie. Era puțin cam prea dolofan pentru a avea o siluetă de o simetrie perfectă, cu părul de culoarea firului de aur și cu o personalitate strălucitoare, cuceritoare. Când intra Într-o Încăpere, Înveșmântat din cap până-n picioare În solemnele odăjdii purpurii, semăna cu un amurg pictat de Turner și stârnea atât atenția, cât și admirația. Scrisese două romane: unul Înainte de convertire, violent anticatolic, iar după cinci ani Încă unul, În care se străduia să transforme inteligentele sale zeflemele la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
priviri - de partea lui, disperare, de a ei, regret - și serata a continuat, cavalerii recâștigându-și Încrederea și Începând din nou să o ia unul de la altul În timpul dansului. Cu un sfert de ceas Înainte de miezul nopții, Amory a dat solemn mâna cu Isabelle, În mijlocul unui grup adunat ca să-i ureze drum bun. O clipă și-a pierdut controlul și s-a enervat puțin când o voce satirică, aparținând unui ghiduș ascuns, a strigat: — Du-o afară, Amory! Când i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-l Îmbrâncise prin geamul deschis când rostise cuvintele respective. În februarie, maică-sa are să se mire că n-a intrat În nici un club și-i va mări alocația... Un neghiob lipsit de glagore. Prin fumul dens și aerul de seriozitate solemnă care umpleau camera răzbătea inevitabilul strigăt de neputință: — Nu Înțeleg! Vă rog să repetați, domnule Rooney! Majoritatea celor prezenți erau fie proști, fie prea dezinteresați ca să recunoască dacă nu Înțelegeau, iar Amory se număra printre cei din urmă. El considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aval, se auzi un șuierat melancolic de sirenă. MONSIGNOR Amory nu putea scăpa de gândul că lui Monsignor i-ar fi plăcut grozav propriile sale funeralii. Au fost magnific de catolice și de liturgice. Episcopul O’Neill a psalmodiat liturghia solemnă și la sfârșit cardinalul absolvirea de păcate. Thornton Hancock, doamna Lawrence, ambasadorii Marii Britanii și Italiei, nunțiul papal și o mulțime de preoți și prieteni au ținut să fie prezenți. Totuși inexorabilele foarfece retezaseră toate firele ținute strâns În pumn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prin fața ochilor este o prejudecată, nu o axiomă. Am procedat atâta timp În felul acesta, Încât am uitat că există și alte căi. Am construit o lume acolo unde a fost necesar. Permiteți-mi să vă anunț - Amory a devenit solemn - că dacă zece oameni ar fi asigurați și Împotriva bogăției, și Împotriva sărăciei, și li s-ar oferi câte o panglică verde pentru cinci ore de muncă pe zi și una albastră pentru zece ore de muncă pe zi, nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
La 25 mai 1856, Vasile Alecsandri și câțiva prieteni (Costache Negri, Mihail Kogălniceanu, Costache Hurmuzachi ș.a.) au înte- meiat Asociația de Luptă pentru Unire. Ei s-au jurat că vor lupta fără preget pentru unirea Principatelor. Pentru ca jurământul să fie solemn și nimeni să nu-l încalce, ei au îndeplinit acest ritual colectiv la o masă de piatră de la poalele unui copac consacrat, un „măreț castan” din podgoria de lângă Iași a „fratelui” Petrache Mavrocordat. Cu acest prilej, folosind cunoscuta retorică unionistă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în față cu solii. În acel moment dinăuntru ieși seniorul Shiraishi însoțit de doi oameni de seamă. Înainte de a se așeza, seniorul Shiraishi aruncă o scurtă privire la chipul plecat al samuraiului și încuviință din cap mulțumit. Apoi le prezentă solemn pe cei trei străini tuturor. Erau cei mai de seamă membri ai echipajului de pe vasul spaniol care naufragiase cu doi ani în urmă în Kishū. Pe străinul care stătea așezat pe margine îl recunoscu și samuraiul. Era tălmaciul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vasului. Pe plajă se înșiruiau gărzile înarmate ale fortăreței privind cu teamă la solii și la negustorii cu înfățișare ciudată care coborau pe mal unul după altul. Cei patru soli însoțiți de căpitan, de secund și de Velasco se îndreptară solemni spre fortăreața înconjurată de dealurile acoperite cu măslini. Fortăreața era construită din chirpici și împrejmuită de ziduri cu guri de ochit. În firidele din zid erau așezate ghivece modelate felurit în care se desfăceau mândre niște flori roșii ca focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
portocalii pâlpâind prin fum ca niște aripi de molie. În răstimpuri, se auzeau în surdină niște sunete ca de boabe de fasole pocnind. Să fie puști? Cu mâinile ridicate, Tanaka opri convoiul și își ciuli o vreme urechile. Apoi încuviință solemn și zise cu aer de căpitan: Nu vă îngrijorați, nu sunt puști! Sunt pocnetele focului care arde. Tanaka știa ce spune: spre deosebire de samurai și de Nishi, el luase parte în tinerețe la războaiele Stăpânului. Intrară într-un ogor. Lanurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și subțiri de pâine albă pe care le ținea cu amândouă mâinile și murmură o rugăciune. Călugării și credincioșii îngenuncheară cu toții plecându-și capetele adânc. Solii nu înțelegeau nimic din toate acestea, dar își dădeau seama că era un moment solemn pentru ei. „Este doar de fațadă”, își zise iarăși samuraiul în sinea lui în loc să se roage. „Nici prin gând nu-mi trece să mă închin la omul acela amărât.” Un clopot se porni să bată. În liniștea bisericii, episcopul puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
m-am tot văzut făcând asta în vis. În sala mare a tribunalului bisericesc, Velasco și părintele Valente stăteau așezați pe aceleași locuri ca și data trecută. Față în față cu ei, episcopii îmbrăcați cu haine negre se înșiruiau la fel de solemni ca în ziua dezbaterii. Clopoțelul sună, semn că lucrările adunării erau deschise. Din mijloc, se ridică un episcop și începu să citească hotărârea de pe o foaie de culoarea fildeșului: — Cercetând dările de seamă făcute de curând de către părintele Lope de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Japonezii s-au arătat mai în largul lor decât data trecută, așa că au băut vin și au mâncat din felurile fără gust. După ce s-a încheiat ospățul la capătul unul lung șir de întrebări și flecăreli mărunte, Tanaka a vorbit solemn în numele tuturor japonezilor prezentându-și recunoștința. A mărturisit deschis că deși nu-și îndepliniseră țelul, n-aveau nici o părere de rău, întrucât câștigaseră bucuria de a vedea multe țări și felurite ținuturi. La întoarcere, trăsura noastră s-a oprit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pot să ne închidă pe toți și prin faptul că rezistă acolo, ,înseamnă că poporul meu român rezistă. Dacă nu ar fi fost Hristos cu el cum ar fi rezistat? închinați-vă la icoana Maicii Domnului!” La sfârșitul acestui moment solemn cu măicuța Natalia Ilașcu la mănăstirea Putna, îl rog pe părinte, dacă se poate, să ne spună numele sfinției sale și să ne binecuvânteze. „Simeon, Simeon, diaconul Simeon de la mănăstirea Putna. Să vă miluiască Dumnezeu și bucuria învierii Domnului Nostru Iisus
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
fi cu siguranță răsplătită de Dumnezeu. Lucrarea la mormânt a fost parțial gata la 27 iulie 2000, când se împlineau doi ani, de la trecerea în neființă, a celui care a fost ștefan Ilașcu. Am luat inițiativa ca la acest moment solemn, sfânta slujbă să fie oficiată de către preotul Dumitru Merticaru, de la biserica „Banu” din Iași. De la TVR Iași, regretata, Vanda Condurache, la solicitarea mea, a trimis pe Răzvan Cojocaru și pe un cameraman. Imagini de la mormântul soților Ilașcu au fost date
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
viața unui popor. Prin Constituțiunea ce dăm astăzi Statului Român realizăm aspirațiunile legitime ale națiunii, garantând interesele tuturor stărilor precum și toate drepturile ce cetățeanul trebuie să găsească într-o societate civilizată. Acest act, pentru mine în parte, este cel mai solemn al vieții mele, căci el este pactul definitiv care mă leagă pentru totdeauna cu destinările noii mele patrii, cu România. Dacă națiunea română a putut trece peste atâtea secole de suferințe și încercări grele fără a-și pierde existența ei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
nu s-ar găsi numită și succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunări întrunite vor numi o regență, procedând după formele prescrise la Art. 84 din Constituțiunea de față. Membrii regenței nu intră în funcțiune decât după ce vor fi depus solemn, înaintea ambelor Adunări întrunite, jurământul prescris prin Art. 87 din Constituțiunea de față. Art. 89. Dacă Domnul se află în imposibilitate de a domni, miniștrii, după ce au constatat legalmente această imposibilitate, convoc îndată Adunările. Acestea aleg regența care va forma
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
mare părere de rău, stipulațiunile Articolului XIX a Tratatului de la San Stefano, relative la Basarabia. Mai întâi această combinație este o imixtiune în Tratatul de la 1856 și numai o extremă necesitate ar fi putut scuza schimbarea unui act atât de solemn, ce e mai mult, nu s-a făcut pomenire de această necesitate; al doilea, pentru Excelența-Sa ar fi o gravă eroare de a considera această stipulațiune ca un simplu schimb de teritoriu între două state. Articolele 4 și 20
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Tractatul de la 1856, a fost un act de dreptate din partea Europei. Căci trunchierea de la 1812 nu putea să se îndreptățească nici prin faptul, nici prin dreptul de cucerire. La 1812 Basarabia făcea parte dintr-un principat a cărui autonomie fusese solemn mărturisită de toate tractatele ce se încheiaseră mai nainte între Imperiul Rus și Otoman. Mai cu seamă Tractatul de la Cuciuc-Cainardji recunoscuse domnilor Moldovei și Țării Românești calitatea de suverani și stabilise că Basarabia face parte din Moldova. Așadară, ea era
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
ales în lucrarea sa fixarea Galațiului ca punctul până la care se vor putea întinde acțiunea Comisiunii europeană a Dunării, măsurile de supraveghere ce propune pentru poliția fluvială, în fine noile dispozițiuni relative la Porțilede-Fier. Aceste modificațiuni aduse la un tratat solemn par Excelenței-Sale a nu putea fi hotărâte de o comisiune specială, dară consacrate de autoritatea Congresului. După o schimbare de idei între plenipotențiari asupra adoptării formei de discuțiune în privirea celor două texte și a competinței Congresului, înalta Adunare decide
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Publice, colonel N. Dabija Ministru Cultelor și Instrucțiunii Publice, B. Conta Ministru de Justiție, D. Giani No. 276 1881, martie 14 propunerea făcută în cameră pentru proclamarea regatului și discuțiunile urmate atât în cameră cât și în senat în această solemnă ocaziune Ședința Camerei de la 14 martie 1881 d. general d. lecca: Ieri s a zis, negreșit din eroare, că dinastia este o plantă plăpândă în instituțiunile noastre naționale; noi credem că este un stejar ale cărui rădăcini sunt puternic împlântate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
dator, în numele micului partid conservator care stă pe aceste bănci și care are și el un trecut în țara aceasta să zic un cuvânt în această împregiurare, să viu să declar care este modul nostru de a privi acest act solemn, care se propune votului dv. Și noi dăm adeziunea noastră deplină, credincioasă și absolută proclamării ce se face azi Măriei-Sale Carol I de Rege al României (aplauze) și mă bucur că văd vechiul principat dunărean ridicat la rangul de Regat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
și numele Statului nostru, ca și titlul suveranului său să fie tot așa de bine-definit și în acord cu pozițiunea noastră politică. Acest nume, acest titlu, este acela de Regat și de Rege. Națiunea, ai cărei reprezentanți sunteți, face această solemnă declarațiune, și guvernul nu poate fi decât în unire și un ecou al voinței naționale. (Aplauze.) Să vedem acum cel puțin dacă acest nume de Regat, dacă acest titlu de Rege, pe care Națiunea, într un mod atât de unanim
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
ia pentru Sine și moștenitorii Săi titlul de Rege al României. Art. II. Moștenitorul Tronului va purta titlu de Principe Regal. D-nii senatori și deputați au exclamat atunci: „Trăiască Regele! Trăiască Regina!“ Domnul a răspuns prin aceste cuvinte: Mare și solemn este momentul în care reprezentanții națiunii au venit în giurul Meu spre a-mi supune hotărârea unanimă a Corpurilor Legiuitoare. El începe o foaie nouă în cartea în care stă scrisă viața poporului român și încheie o perioadă plină de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
noastre felicitări în această zi mare a încoronării. Trăiască Majestatea-Voastră, Sire! Trăiască M.S. Regina! Trăiască dinastia Majestății-Voastre, scumpă inimii românilor! M.S. Regele a răspuns mulțumind guvernului pentru sentimentele sincere și devotate ce se exprimau Sie-și și Reginei în această solemnă zi și, amintind d-lui președinte al Consiliului că la 1877 a fost cel dântâi care, în capul Senatului, a exprimat speranța de a saluta în curând pe întâiul Rege al României și zicând d-lor miniștri că contează pe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
și era o adevărată mândrie a vedea bărbăteasca și vioaia populațiune rurală, în pitoreștile sale porturi de munte și de câmp, amestecată cu costumele orientale ale populațiunelor Dobrogei, iar, pe fața tutulor, energia unită cu blândețea și inteligenta pricepere a solemnului act național care se serba în acea zi. Mai bine de o oră și jumătate a durat acest defileu, care n-a încetat a face să răsune sala Tronului de cele mai entuziaste aclamări. După trecerea celei din urmă deputațiuni
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]