5,544 matches
-
nu sunt stânjenite numai de filtrele comunicaționale prezentate până aici, ci și de așa numitele "distorsiuni perceptive" despre care vom vorbi în continuare. Efectul halo Prima impresie asupra unei persoane duce la evaluări pozitive sau negative care influențează percepția și spusele ei și în situațiile viitoare. Însă prezența unor judecăți de valoare care de fapt nu mai corespund cu atitudinea și comportamentul actual al acelei persoane afectează comunicarea. Avem de-a face cu așa numitul efect "halo" care înconjoară ca un
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
evită monotonia și direcționează atenția ascultătorului. Pauza Ea ne dă timp să ne reglăm respirația, iar auditoriul are timpul necesar să ne culeagă ideile. Nu ne grăbim niciodată în discurs sau prelegere academică: facem pauze, astfel încât auditoriul să ne "digere" spusele. Problema este următoarea: Unde facem aceste pauze? Pauzele din vorbire au același rol ca punctuația în scriere. De regulă, pauzele scurte divid ideile dintr-o frază, iar cele lungi marchează sfârșitul frazelor. Putem de asemenea folosi pauzele lungi între două
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
se emit informații care interesează persoana care scrie, atunci ea este determinată să dea atenție celor ce se spun, părăsind preocuparea sa inițială, cel puțin pentru moment. Ascultarea activă, participativă În mod esențial, acest tip de ascultare presupune înțelegerea celor spuse de vorbitor, lucru ce ne transformă într-un ascultător activ. Pentru aceasta, trebuie să ne imaginăm noi înșine în poziția celui care comunică, să reușim să ne subordonăm opiniile proprii, să trecem dincolo de tendința aproape naturală de a judeca și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
român Mircea Florian (1987, p. 124) spune că un asemenea comportament este dictat de conștiința că propriile noastre puteri au limite și că nimeni nu deține adevărul absolut și definitiv. Dezvoltând reflecția asupra ascultării active în relațiile interumane în spiritul spuselor lui, relevăm virtuțile intelectuale și etice care însoțesc procesul ascultării celuilalt, fie el o persoană apropiată, fie șef sau subaltern. Ascultarea activă mijlocește accesul la moduri de judecată sau de raționament din ce în ce mai apte să ne furnizeze asimilarea rațională a ideilor
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
ne întoarcem la interacțiunea comunicațională. Cu cât durează mai mult menținerea atenției asupra perturbării respective, cu atât mai lungă va fi scoaterea din starea de ascultare activă. Distrageri mentale și emoționale Se întâmplă uneori ca în loc să ne concentrăm atenția asupra spuselor vorbitorului, să cădem într-o stare de reverie, pur și simplu visăm cu ochii deschiși sau facem planuri personale. În aceste cazuri apare o falsă atenție din cauza acestor distrageri mentale sau emoționale. Uneori "ieșim" din conversație, deoarece o problemă emoțională
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
se întrevede finalul celor spuse înainte ca vorbitorul să fi ajuns măcar la mijlocul problemelor pe care vrea să le transmită. În felul acesta pierdem o bună parte a mesajului. Stephen R. Covey vede tentația de a dezbate și a răspunde spuselor vorbitorului în patru feluri: 1. evaluăm: suntem sau nu de acord; 2. examinăm: punem întrebări din perspectivă subiectivă; 3. sfătuim: dăm sfaturi, pornind de la propria experiență; 4. interpretăm: căutăm să reprezentăm oamenii, să ne explicăm mobilurile comportamentului lor bazându-ne
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
-ul poate fi verbal, nonverbal sau o combinație a celor două. O aprobare din cap poate sugera că ascultătorul a auzit și a înțeles mesajul. O întrebare pusă de acesta implică la subsidiar, cel puțin în parte, realizarea înțelegerii celor spuse. Tehnica parafrazării mesajului transmis este o excelentă formă a feedback-ului, deoarece ea permite vorbitorului să verifice acuratețea și completitudinea informațiilor transmise. Această tehnică este benefică în darea și primirea sarcinilor sau a diferitelor instrucțiuni, când în dialog ne confruntăm
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
mereu să ne apărăm punctul de vedere Încheiem discuția întru-un mod adecvat Să intervenim peste răspunsurile interlocutorului Folosim un umor moderat Să atacăm interlocutorul Ne asigurăm că mediul pentru desfășurarea comunicării este adecvat Să fim totdeauna de acord cu spusele interlocutorului Când este cazul oferim informații despre noi Să ne pierdem concentrarea asupra problemei care se discută Acordăm totdeauna timp pentru răspuns Să folosim jargonul Folosim ascultarea activă Să evităm contactul vizual Suntem disponibili pentru momentele de tăcere pe parcursul comunicării
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
informații în avans. Aceasta este șansa noastră să educăm reporterul înainte de a începe întrebările. Dacă avem o broșură sau alt material scris putem să îl oferim. Nu folosim jargonul, cea mai mare parte a publicului nu îl va înțelege. * Ilustrăm spusele cu exemple. * Admitem când nu știm răspunsul la o întrebare. Pur și simplu îi spunem reporterului că nu cunoaștem problema respectivă. Apoi ne oferim să dăm răspunsul după interviu. * Ne ancorăm în mesajul nostru. Această tehnică presupune să întoarcem întrebarea
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
și nedemagogic, a realității culturale ieșene. Lor le propun această scurtă perspectivă din exterior. Am făcut, săptămâna trecută, parte dintr-o echipă care a gândit și organizat cea mai mare operațiune de prezentare a Iașului la Parlamentul European (și, după spusele unui important membru al Comisiei de Cultură a PE, unul dintre cele mai profesioniste și impresionante evenimente organizate vreodată acolo) care s-a numit Iași - City of Creativity. Îmi asigur rapid cititorii că tot ceea ce e impresionant la Iași a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Ovidiu, de pildă, bine alese, i-ar face pe expeditori și destinatari să afle sau să-și reamintească de existența și pribegia poetului latin la Pontul Euxin. La Iași, când vom avea cărți poștale realizate profesionist, însoțite de mini-citate din spusa de duh a cărturarilor legați de "dulcele târg", vor duce cu ele, pe-acolo pe unde vor fi trimise, vestea despre urbea noastră. Închipuiți-vă efectul obținut dacă într-o zi oarecare toți ieșenii am expedia unor apropiați, prieteni ori
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
atunci (călătoreau nu de mult Împreună prin războaie și muzee), dar vorbele ei, ca și altele, spuse mai târziu la Florența În fața unui tablou de Paolo Uccello, aveau să fie premonitorii. Ori poate că, din Întâmplare și Începând de atunci, spusele ei și altele de mai târziu treziseră În Faulques ceva ce se cocea de multă vreme; poate că din ziua când o fotografie de-a lui - un foarte tânăr războinic angolez plângând lângă cadavrul unui prieten - fusese cumpărată pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pună penelul În spirala recipientului plin cu apă, a privit de jos ceea ce făcuse și, ridicându-se, a continuat să lucreze definind contururile, de astă dată frecând direct cu arătătorul și degetul mijlociu. Abia atunci a dat din nou atenție spuselor lui Markovic. — Era la Începutul războiului, povestea croatul. Mă refer al al meu, desigur. La războiul meu. Înainte de Vukovar. Eram mobilizat de o săptămână, când ne-au ordonat să curățăm de civili sârbi Împrejurimile Vinkovciului. Foloseam același sistem ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mult peste douăzeci de ani. Înapoiat mental. - Cred că nu mă interesează episodul, l-a Întrerupt Faulques, fără să se oprească din frecatul picturii cu degetele. E prea puțin original și prea previzibil. Markovic a tăcut un moment, analizându-i spusele. - Râdea, știi? a continuat brusc. Nenorocitul râdea, iar noi Îl băteam În fața părinților. Ne privea cu ochii larg deschiși, ca și gura din care Îi curgeau bale, și râdea Înainte. Ca și cum ar fi vrut să se pună bine cu noi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
așteptat, răbdător, pe când Înțepăturile atingeau apogeul, apoi se răreau, slăbeau, dispăreau. Și Între timp, cu privirea pironită pe partea de frescă din fața lui (Hector luându-și rămas-bun de la Andromaca Înainte de luptă, pictați Împreună În stânga ușii), și-a adus aminte de spusele lui Olvido, de la Roma: Taci e riposa: qui si spegne il canto. A mișcat Încetișor capul pe când Îi repeta spusele În șoaptă, printre dinții strânși, fără să-și ia ochii de la pictura murală. Taci și odihnește-te: aici se sfârșește
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
frescă din fața lui (Hector luându-și rămas-bun de la Andromaca Înainte de luptă, pictați Împreună În stânga ușii), și-a adus aminte de spusele lui Olvido, de la Roma: Taci e riposa: qui si spegne il canto. A mișcat Încetișor capul pe când Îi repeta spusele În șoaptă, printre dinții strânși, fără să-și ia ochii de la pictura murală. Taci și odihnește-te: aici se sfârșește cântul. Era primul vers dintr-un poem de Alberto de Chirico și-i plăcea nespus lui Olvido. Ea pomenise de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
croatul. După ce a meditat o clipă, a dat din umeri. - Alteori, aparatul meu a evitat unele lucruri. Markovic a plescăit din limbă, a Îndoială. Apoi a părut să mediteze și el și a făcut un gest prin care Își corecta spusele de mai Înainte. Poate că, a conchis În fine, Faulques nu era mândru de asta. De faptul că nu evitase nimic. Și poate că nici nu-i părea rău de contrariu. Se gândea, de pildă, la copiii pe care Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe calea analizatorului vizual 9. • Polivalența logică este un rezultat al încărcării cuvintelor cu sensuri conotative, fie ca o consecință a sărăciei limbajului incipient utilizat de Adam, fie ca urmare a dorinței lui Dumnezeu de a oculta anumite sensuri ale spuselor sale. Este suficient să amintim, spre exemplu, utilizarea termenului de "moarte" pentru a sugera consecința încălcării poruncii divine de a nu atinge sau mînca fructul cunoașterii binelui și răului. Pentru primul om, cunoașterea asociată ulterior cu ideea de viață mai
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de (auto)victimizare prin minciună, situație în care emitentul este în același timp și beneficiar al minciunii. Această formă a autominciunii reprezintă expresia cea mai rafinată sau mai perversă a înșelăciunii. "Minciuna cel mai des întîlnită nota Nietzsche este cea spusă propriei persoane". Este situația în care mincinoșii ajung să creadă propriile invenții, începînd de la cele "inconștiente", cuprinse în autobiografii sau curriculum vitae,pînă la cele mai stranii forme de paranoia, precum aceea a dictatorilor care se identifică cu stăpînii absoluți
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
bucură decît parțial de rezultate mulțumitoare; majoritatea adulților au mai spus cîte o minciună din cînd în cînd. Într-adevăr, Oliver Wendell Holmes pare să fi avut convingerea că, pe măsură ce cresc, copiii își pierd treptat impulsul inițial spre sinceritate. Conform spuselor lui Alexander (1987:197), "O mare parte din adevărul mărturisit în această lume se află în vorbele rostite de copii". Respingînd acest punct de vedere, psihologii pediatri consideră că a minți este un obicei caracteristic vîrstei infantile. De exemplu, răspunsurile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care tînjește după gustul zahărului. Locke scria în 1690, iar Browning în jurul anului 1860; paleta colorată de talente retorice individuale, oferită în vremurile ce au urmat de către agențiile specializate în reclame și departamentele guvernamentale de dezinformare, confirmă adevărul prezent în spusele lor. Unii scriitori, și anume filosoful Thomas Hobbes (1839: 36; 1840:25) și psihanalistul Sandor Ferenczi (1955:72), au scos chiar în evidență capacitatea de a minți ca unul din criteriile care deosebesc ființele umane de animale, deși, după cum vom
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a minți este un element esențial al dezvoltării conștiinței și independenței este aplicată și vieții adulte de către romancierul David Malouf (1976:170). El își încheie romanul Johnno, al cărui personaj central este un mincinos notoriu și plin de imaginație, prin spusele: Poate că, la urma urmei, ne definim chiar prin minciunile pe care le spunem. Și, uneori, ele ne oglindesc personalitatea mai bine decît cele mai sincere încercări ale noastre de a spune adevărul. Studiile cu caracter favorabil efectuate de psihiatri
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pentru un studiu care își propune să reliefeze semnificația socială a mințitului. Astfel, nu voi avea prea multe de spus în privința manipulării unor considerabile cantități de informații în scopul de a induce în eroare. Găsesc că există mult adevăr în spusele atribuite de către Mark Twain (1960:149), probabil în mod eronat, lui Disraeli: Există trei feluri de minciuni: minciuni, minciuni sfruntate și statistici. Așadar, pentru a respecta scopul acestui studiu, eu mă voi concentra doar asupra minciunilor sfruntate. DEFINIȚII: MINCIUNA ȘI
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
după cum remarca și Montaigne (1926:34-35) în urmă cu aproximativ patru secole, și de asemenea, înaintea lui, Sfîntul Augustin: Căci, o persoană trebuie judecată dacă minte sau nu după intenția aflată dincolo de vorbele sale, și nu după adevărul sau falsitatea spuselor propriu-zise. (Sf. Augustin, 1952:55) În același fel, un plagiator poate afirma sau scrie lucruri care sînt și adevărate și lipsite de o intenție de a induce în eroare; totuși el va fi un mincinos prin faptul că s-ar
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciuni bine intenționate. "Importanța morală" a diferitelor tipuri de minciuni constituie subiectul central al lucrării lui Bok, însă nu și al analizei de față. Mai mult, experiența recentă a arătat, surprinzînd oarecum, că pentru unii oameni "minciunile inofensive" sînt acelea spuse de albi, mai degrabă decît de persoane de culoare. Într-adevăr, acesta este înțelesul pe care Sean Virgo (1981:134) îl dă termenului în povestirea sa "Minciuni inofensive". Propunerea mea este să renunțăm la termenul oarecum analitic. Dacă este să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]