7,322 matches
-
plimbă, aparent nepăsători, numeroși turiști polonezi, aidoma cu bișnițarii noștri, avizi de cîștig rapid, din nemuncă. Cînd îi văd, mi-i destul de greu să admit că și greviștii și ei sînt fii ai aceluiași popor! *Pliat total pe cerințele editorului, „Steagul roșu” se preocupă doar de suprarealitatea țesută din cifre false, escamotări ale problemelor grave, reluări de texte oficiale. Recent, a salutat ca pe un gest magnanim eliberarea unor pușcăriași. Între timp, mai multe întîmplări au arătat că aceasta a fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
redacții le lipsesc calități ca vocația, curajul, cultura. Apoi, unii au talent de expresie, dar sînt lipsiți de o etică (o atitudine constantă care să-i facă credibili). I-am dat exemple locale, asigurîndu-l că, dacă va fi primit la „Steagul roșu”, ar face o figură aparte. Are nerv, are fler, o anume agilitate a condeiului. Totul e să reziste, căci, am observat, cînd e contrazis ceva mai tare, se dă repede după preopinent. *Sergiu îmi deconspiră (abia acum cînd e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
limbi” e „un text fără probleme” pentru lectorii de dinaintea apariției lui, excepție vreun redactor onest. Uneori, totuși și acesta îi dă drumul, pentru că știe că undeva asemenea refuzuri sînt contabilizate. Vorba „limbiotul” o aveam pregătită de dimineață, după lectura, în „Steagul roșu”, a poemului „Fiica visului de aur”: „Fiică a pămîntului nostru bun / Fiică a libertății de cuget și simțire / înflorind lada de zestre a plaiului strămoșesc, / Fiică a păcii și gîndului curat, / Fiică a dragostei sfinte de tinerețe fără bătrînețe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Sînt mai multe crize, nu doar cea economică, despre care vorbește toată lumea. Eu, de pildă, resimt cel mai puternic criza de identitate profesională. Redactor la o revistă de cultură, sînt obligat uneori să îndeplinesc sarcini identice cu ale ziaristului de la „Steagul roșu”, care la rîndul său face pereche pe teren cu activistul Comitetului Județean de Partid. E drept, unii-s ejusdem farinae și sînt antrenați în astfel de „munci”, de pe urma cărora trag nu o dată foloase materiale. Pe mine însă gîndul de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unor cuvinte, platitudinea conținutului. După părerea mea, toate imposturile sale pornesc de la impostura literară. Dacă îl judec cu severitate, o fac pentru că s-a băgat peste tot: la Radio, la Televiziune, în „Scînteia”, în „România liberă”, în „România literară”, în „Steagul roșu” etc. Ocupă o suprafață de zece ori mai mare decît cea la care i-ar da dreptul talentul său. Dacă-l citești(iar eu am făcut-o: odinioară cu detașare, amuzat; acum în urmă, vorba unui critic din trecut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prima dată) un ziar suprarealist. Sînt publicate fotografiile „fruntașilor la întrecerea socialistă pe țară”: Avicola, Industrializarea Cărnii, Unitatea Agroindustrială (denumire sub care funcționează Gospodăria de Partid), întreprinderea de Vinificație și Produse Spirtoase. Numai zîmbete, directorii lor țin bățoși de coadă „steaguri roșii” și etalează „Diplome de Onoare”. A premia tocmai asemenea unități, cînd cei mai mulți dintre noi resimt penuria alimentară, mi se pare indecent, curată sfidare! *„și cîte ponturi și ponosuri nu da dintr însul, de-i era și lui lehamite cîteodată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
invitat să vorbesc despre (alt titlu convențional) „Eminescu - luceafărul poeziei românești” rebusiștilor din peste douăzeci de județe (ăștia constituie un fel de „sectă”!), reuniți în consfătuire la Casa de Cultură. Pretext excelent pentru a ajunge iarăși la „prochimen”: actualitatea. *Neverosimil, „Steagul roșu” publică, număr de număr, informații despre „galele artei culinare”! După această gazetă, „luna cadourilor a început fastuos”! Sînt, de asemenea, anunțate „suplimentări de trenuri” pentru apropiata vacanță. Vestea veștilor e că a fost înființată o nouă comisie a Comitetului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Poetul în cetate” (9 dec. 1989) a fost avertizat, prin telefon, de N. Cr., „să nu citească decît versuri patriotice și să nu comenteze nimic”. Aseară am fost de serviciu: eu, în birourile „Ateneului”, la primul etaj; I. Enache, de la „Steagul roșu”, la etajul următor. Ușa de jos, de la intrare și cea care dă în tipografie erau încuiate. Pe la opt și jumătate a venit Traian Moroșanu, corespondentul Televiziunii. Ăsta are obiceiul că lucrează cu radioul și cu ușa deschise. Apoi, din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lentilă de telescop, panopticul. Viața secretă și tentaculară a obiectelor. Halucinațiile. Vinovăția. Rușinea. Spaimele. Arșița. Somnul. Șoarecii, peștii Într-un acvariu, rochiile dintr-un dulap, mirosul putreziciunilor la malul unui râu. Nu este vorba de războaie, de ambiții planetare, de steaguri istorice, de lupta Între clase. Un suflet se trezește, devine conștiință și asumă, dintr-o dată, Întrebările speței. Un trup care ia act de sine, Își probează prăbușirile și extazul. Mintea care gândește, visează și, mai ales, interoghează fatalitatea fără nume
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fusese pliat la dimensiunea unui pătrat, transformat În compoziție grafică. În stânga sus, ștampila, În cerneală albastră, a expeditorului: trei rânduri indicând numele, strada, orașul și codul poștal. În dreapta sus, sub șirul de șase timbre colorate, de 32 de cenți, cu steagul american, fusese lipită un soi de etichetă improvizată, din hârtie de ambalaj, de culoarea nisipului, pe care artistul scrisese mare, cu creionul, și Încadrase: FIRST CLASS. Eticheta era, de fapt, o porțiune dintr-o bandă de lipit, comunicând cu cele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se găsea pe o platformă de idei mult superioară oricărei alte organizații politice - vreau să împac neamul cu Dumnezeu - spunea Căpitanul. Ceea ce rămâne ca o constantă permanentă, pe toată această succesiune de evenimente este anticomunismul mișcării: începând de la Dobrina, de la Steagul Tricolor pus pe Atelierele Nicolina în locul steagului roșu, până la hotărârea Căpitanului de a se opune, cu toată Mișcarea, traversării țării în vagoane CFR de către trupele sovietice, conform ordinului lui Franasovici, către Căile Ferate Române, de la participarea la războiul civil din Spania, până la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mult superioară oricărei alte organizații politice - vreau să împac neamul cu Dumnezeu - spunea Căpitanul. Ceea ce rămâne ca o constantă permanentă, pe toată această succesiune de evenimente este anticomunismul mișcării: începând de la Dobrina, de la Steagul Tricolor pus pe Atelierele Nicolina în locul steagului roșu, până la hotărârea Căpitanului de a se opune, cu toată Mișcarea, traversării țării în vagoane CFR de către trupele sovietice, conform ordinului lui Franasovici, către Căile Ferate Române, de la participarea la războiul civil din Spania, până la dizolvarea partidului Totul Pentru Țară în loc să accepte
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
au cântat cântecele noastre cunoscute până atunci și au vorbit câțiva inși. A impresionat mai mult decât toate, cuvântarea simplă și răspicată a bătrânului Cristache Solomon de la Focșani: în fața primejdiei, care amenință să ne înghită cu totul, Legiunea ridică un steag pe care îl urmăm cu hotărâre. Căpitanul cu tinerețea și vigoarea lui va duce acest steag la biruință. El are lipsă de ajutorul nostru al tuturor pentru aceasta. Cu toții trebuie să ne supunem ordinelor și voinței lui, pentru ca uniți să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
decât toate, cuvântarea simplă și răspicată a bătrânului Cristache Solomon de la Focșani: în fața primejdiei, care amenință să ne înghită cu totul, Legiunea ridică un steag pe care îl urmăm cu hotărâre. Căpitanul cu tinerețea și vigoarea lui va duce acest steag la biruință. El are lipsă de ajutorul nostru al tuturor pentru aceasta. Cu toții trebuie să ne supunem ordinelor și voinței lui, pentru ca uniți să răzbatem printre greutățile, care ne stau în cale. El, deși mai bătrân decât noi toți și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
o Românie legionară așa cum a fost înțeleasă în mintea lui Corneliu Codreanu și să ridicăm neamul românesc la conștiința misiunii sale pe acest pământ. Acum, când, sufletele noastre sunt pregătite pentru o nouă luptă, Dumnezeu și Arhanghelul Mihail să binecuvânteze steagurile Gărzii de Fier și să le poarte spre înălțimile biruinței și ale gloriei. Berlin, 17 Martie 1940 Trăiască Legiunea și Căpitanul Horia Sima Alexandru Popovici Ilie Rotea Tolcea Ion Virgil Mihăilescu Traian Borobaru Nicolae Petrașcu Iosif Găvăgină Niculae G. Șeitan
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nu lăsase pe luptătorii voluntari români contra comunismului, în frunte cu Moța și Marin, să-i străbată teritoriul cu trenul, în drum spre Spania însângerată. O răsturnare în țară a situației politice, printr-o mișcare de mase, era posibilă arborând steagul antiregalist și nu cel progerman, căci lumea se săturase de crimele lui Carol al II-lea, dar încă nu știa poziția nouă germană. Dar echipa care jurase credință idealurilor românești și plecase cu atâta abnegație și entuziasm spre țară, era
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
unui pluton de voluntari ardeleni din armata României Mici, a străbătut în lat Basarabia de la Prut și până la Nistru. Trecând prin primejdii multipte, feciorii din satele ardelenești au adus pacea și ordinea în provincia noastră românească și odată cu ea și steagul nostru ca simbol al reîntregirii românești de pretutindeni. Am citit această scrisoare cu răsuflarea reținută. Din ea picurau lacrimile neamului nostru, curat și sănătos în păturile lui populare, de acolo de unde se trăgea și lon Cătană și unde milioane credeau
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
puterile masonice: Anglia, Franța și Rusia. Muntele suferinței a fost învins și din înălțimea lui, Căpitanul, cu mâna streșinită pe bolta frunții, vedea de jur-împrejur, colți de lup, lupi prădalnici și flămânzi și mai departe dincolo de munți, spre soareapune, vedea steaguri multe, cete multe care se luptau cu fiarele pădurilor. Teascul pieptului Căpitanului se umflă năpraznic și apoi presând asupra goarnei gâtlejului începu să hăue spre asfințit un chiot prelung și puternic încât se clătinau și piscurile înălțimilor. Un chiot nu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pornit Căpitanul, încă dela vârsta de 20 de ani. N-a găsit un mediu prielnic, ca această luptă să fie dusă în mijlocul oamenilor mai maturi, veniți din răsboi, și nu avea la început nici vârsta necesară spre a ridica un steag propriu pe răspunderea și pe socoteala lui. Deci, în primii ani a luptat și s-a distins în aceste lupte fie între studenți, fie în organizații naționaliste, sub comanda altora mai bătrâni. Când a tras concluziile neînțelegerii fundamentale și a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din viață la Sibiu în 29 Octombrie 1968, ucis în grele chinuri de Securitate. Cu moartea lui a dispărut una din cele mai puternice și reprezentative personalități legionare. A fost cu adevărat unul din Cruciații Secolului Douăzeci, un purtător al steagului lui Hristos. Misiuni multe a dus la îndeplinire dar cea mai grea și principala sa misiune a stat sub imperativul luptei naționale din perioada anilor 19441964, când a venit din exilul german pentru a conduce în țară Rezistența Legionară Anticomunistă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
râul din fața mea avea vreo doi metri lățime. Cursul era rapid, dar nu aveam nici cea mai vagă idee cât era de adânc și ce culoare avea. La lumina lanternei, vedeam doar că apa se unduia la suprafață precum un steag în bătaia vântului, iar râul curgea de la stânga la dreapta. Am îndreptat lumina spre picioare și am urmat lespedea de piatră în amonte. Puteam să jur că se mișca ceva în jurul meu din când în când, dar n-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se înălțau copaci, iar zona era împrejmuită de un zid mic de piatră. Totul era îngropat în buruieni și nu se vedea țipenie de om. Fusese probabil teren de antrenament. De fapt, am văzut niște tranșee și un suport de steag. Chiar nu înțeleg de ce s-au mutat militarii de-acolo și au lăsat locul în paragină. Spre est, se termină câmpia și începe crângul. Începe treptat, cu tufișuri printre trunchiurile răsucite ale copacilor. Crengile lor îmi ajung până la umeri. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tărășenia. — Cum poți să spui așa ceva? Nu sunt o personalitate și nici prea deștept. Dar mai devreme ai spus că ești mulțumit de viața pe care o duci. — A fost o figură de stil. Orice armată are nevoie de-un steag! Fata s-a gândit un pic la cele afirmate de mine. Înotam mai departe. Tăcerea apăsătoare guverna suprafața lacului subteran. Unde-or fi peștii? Peștii aceia cu gheare trăiesc sigur pe undeva, mi-am spus. Oare dorm liniștiți pe fundul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de țigări de pe masă și am aprins o țigară cu chibritul de la berărie. Am privit iar hainele aruncate pe jos. Mânecile cămășii mele stăteau peste ciorapii ei bleu deschis, rochia de catifea era îndoită la brâu, chiloții atârnau ca un steag de marginea ei. Își aruncase pe canapea lănțișoarele de la gât și ceasul de la mână, iar geanta de umăr din piele zăcea pe măsuța din colțul camerei. Hainele ei aruncate pe jos îi trădau prezența, așa cum ale mele erau un indiciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de sufletul ateului ZOMBI) și am fi cântat ceea ce după 22 decembrie ’89 a devenit imnul național, “Deșteaptă-te române”. Un verb “regulat”, conjugat în clasa a șasea la modul optativ. N.n. - Cântecele patriotice : Deșteptă-te române, Tricolorul, Peal nostru steag, Pui de lei, Voința neamului, Imnul eroilor etc, au fost reintroduse în circuitul repertorial al poporului român în 12 aprilie 1968, la plenara extraordinară a pcr . Pag. 245 - Interviu . Redactorul - Un alt contraargument invocat peiorativ,este că de fapt, aici
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]