5,479 matches
-
comparația este asămăluirea, scurtarea unui cuvînt prin ifen [...] se numește zgîrcire și zgîrcirea cuvîntului „pricinuiește scădere” etc. ... Grija poetului este ca versurile să aibă rînduială și cuvintele să aibă, În vers, o legătură cuviincioasă, adică să fie armonioase. Armonia „lesnește” stihul și-l face curgător. În acest limbaj, azi pitoresc, impracticabil, se manifestă o mare grijă pentru a surprinde secretul unei arte dificile. Conachi elimină cuvintele care lovesc auzul (grija lui cea mai mare este muzicalitatea versului!) și strică noima stihului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stihul și-l face curgător. În acest limbaj, azi pitoresc, impracticabil, se manifestă o mare grijă pentru a surprinde secretul unei arte dificile. Conachi elimină cuvintele care lovesc auzul (grija lui cea mai mare este muzicalitatea versului!) și strică noima stihului. Căci, cum, fulgerînd, Înfiorați intră În legături rele cu alte cuvinte și poetul face o demonstrație În acest sens dînd pentru un vers mai multe variante. Un cuvînt nu trebuie, apoi, prea adesea pomenit, pentru că „sluțește” stihul și acest păcat
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și strică noima stihului. Căci, cum, fulgerînd, Înfiorați intră În legături rele cu alte cuvinte și poetul face o demonstrație În acest sens dînd pentru un vers mai multe variante. Un cuvînt nu trebuie, apoi, prea adesea pomenit, pentru că „sluțește” stihul și acest păcat este de neiertat. O idee frumoasă la Conachi este aceea despre „firea cuvîntului”, zicînd că o metaforă este bună atunci cînd un cuvînt se potrivește cu firea altui cuvînt. Cutare cuvînt „nu prinde cît de puțin loc
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
atunci cînd un cuvînt se potrivește cu firea altui cuvînt. Cutare cuvînt „nu prinde cît de puțin loc” pentru că n-are o fire bună cu firea cuvîntului cu care se unește. Conachi cunoaște și valoarea metaforei („metafora să numește la stihuri a potrivi lucrare străină”), dar În versurile originale o folosește rar. Instrumentul dominant În poezia română, pînă la Eminescu, rămîne asămăluirea („o pricină ce să pună drept pildă pricinii cei adevărate a stihului”). Folosind-o cu oarecare rafinament, Conachi creează
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și valoarea metaforei („metafora să numește la stihuri a potrivi lucrare străină”), dar În versurile originale o folosește rar. Instrumentul dominant În poezia română, pînă la Eminescu, rămîne asămăluirea („o pricină ce să pună drept pildă pricinii cei adevărate a stihului”). Folosind-o cu oarecare rafinament, Conachi creează o rețea de figuri (figuri În exclusivitate a erosului), punînd la temelia lor două principii clare: muzicalitatea și normalitatea (obișnuința, autenticitatea, răspîndirea) limbajului. În limba aspră a lui Conachi aceste două repere sună
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fiecare dată chinuitoare (adică profundă) și neprefăcută. Și are, pînă la un punct, dreptate: obiectul, indiferent de natura lui, provoacă o pasiune care se manifestă mereu În același fel. Ea Îl somează să scrie, cu alte cuvinte: să se jeluiască. Stihurile, indiferent de adresa lor, constituie un singur, neîntrerupt monolog. Un discurs lung, o confesiune eliberatoare. O eliberare care-l duce Însă mereu, se va vedea, pe marginea prăpastiei. A trăi la hotarul neantului a devenit pentru poetul erotic un mod
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pot fi decît În scrierea care eliberează și afundă, totodată, sufletul, seduce obiectul și Înlănțuie și mai rău subiectul. În relația poezie - eros, un alt poet de Început, Barbu Paris Mumuleanu introduce (În prefața la volumul Rost de poezie adecă stihuri, 1820) un element nou: fantezia („acel năluc al minții”). Esența poeziei rămîne Însă tot pătimirea, iar pătimirea este cu precădere de natură sentimentală. „Mișcarea patimilor celor dinlăuntru” naște rostul poeziei. Fantezia este instrumentul care transformă patima sufletească În rostire lirică
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este instrumentul care transformă patima sufletească În rostire lirică: „această faptă a poeziei nu iaște alt, decît o mișcare a simțirii, o patimă sufletească și naștere a fanteziei. Acel năluc al minții, pătimind un ce, țese idei și păreri, alcătuind stihuri după patimi și Înălțimea duhului”. În alianță cu muzica, stihurile au puterea „de a domoli verice inimă Împietrită”, Împietrită, spune Mumuleanu mai departe, din „pricini de amor”, căci omul este prin firea lui „rob pohtelor planisit”. Este de la sine Înțeles
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
faptă a poeziei nu iaște alt, decît o mișcare a simțirii, o patimă sufletească și naștere a fanteziei. Acel năluc al minții, pătimind un ce, țese idei și păreri, alcătuind stihuri după patimi și Înălțimea duhului”. În alianță cu muzica, stihurile au puterea „de a domoli verice inimă Împietrită”, Împietrită, spune Mumuleanu mai departe, din „pricini de amor”, căci omul este prin firea lui „rob pohtelor planisit”. Este de la sine Înțeles că poezia este provocată de aceste pohte și că ea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ale erosului sînt anticipate sau urmate de un mare, adînc suspin. CÎnd se deșteaptă la miezul nopții să-și tînguiască nenorocirile, tînguirea Începe „cu lacrimi și cu suspin”. Poetul se gîndește să facă ibovnicei un plocon și-i dăruiește un stih „făcut din suspin”. Avînd insomnii atroce din cauza dragostei, Conachi Își petrece noaptea plîngînd și suspinînd: „Amar mie, că nu trece noaptea asta de durere, Plîng, oftez, suspin, mă vaiet, lumina nu-i la vedere”. LÎngă suspin, se află, tovarăș nedespărțit
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
naște În el. O dorință presantă de a cuvînta În scris ceea ce firea cuvîntă În profunzimile sale etc. Însă a cuvînta impune, Încă o dată, o știință, un limbaj. Nu este Îndeajuns „Îndemnul la stihurghie” (Ioan Cantacuzino), trebuie și cunoașterea meșteșugului stihurilor (retorica), după cum trebuie o gramatică românească, necesară pentru a pune ordine Într-o limbă anarhizantă. Retorica amoroasă este o parte a acestei retorici generale care Încearcă să se constituie, În literatura română, timp de aproape un secol. Încă o dată, prin
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Triada lui Alecu: apa, verdeața și frumusețea. III. Nicolae Vdcdrescu. Spiritul auster și chibzuit al familiei. Un discurs moral bazat pe conceptul de orînduială firească. „Treaza plăcere” și iubirea moderată. Figura retragerii. IV. Iancu Văcărescu. Psihologia unui poet profesionist. De la stihuri la ... Poezie, Iancu scrie ușor, dar citită greu. Poezia se deplasează din iatac În natură. Un discurs sincretic. Spațiul securizant: „vîrful de delișor”. Poet al juxtapunerii. Nesațiul familiei. V. Vasile CÎrlova. „Mila” față de lucruri. Poezia ca ușurare a spiritului. O
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ambe sexe, bătrân ori tânăr. Hagienuș chiar compusese o inscripție latină, în hexa și pentametre, ca o legendă la statuie: Fii fără teamă, iubito, nu-ți tremure pașii, poarta Când crezi că se-nchide, ea se deschide spre cer. Scandîndu-și stihurile, orientalistul clipi din ochi de emoție, ca și când ar fi fost gata să lăcrimeze. Compoziția era într-adevăr mișcătoare, dar nu-i venise în minte decât într-un moment comercial. Publicarea anunțului i se păru lui Hagienuș periculoasă. Fără pomenirea lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înainte gătire spre cunoștința de D-zeu", ce cu aurite cuvinte grăiește adevărul întru înaintea cuvântării (? ) tălmăcită, din limba grecească. Mult prea învățatul și de bun neam născutul marele postelnic Alexandru Beldiman au dat la lumină tragedia lui Orest în stihuri și Moartea lui Avel, tălmăcită din limba franțozească, cum și pre Omer îl are tălmăcit și preste scurtă vreme îl va da la lumină, cum și pe Numa Pompilie. Onoratul dumnealui Naum Petrovici, case - perțeptor la mărita deputăție a fundusului
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cea a poeziei. În Evul Mediu acestea reprezintă narațiunea simplă, lungă, care dezbate problematica iubirii, plecând de la experiența unor personaje distincte.” Robert O. Payne, op. cit., p. 2. 630 Ibidem, p. 21. 631 „și erau scrise-n cărțulie,/ știți, fabule în stihuri puse/ De condeieri în vremi apuse,/ și oamenii aminte luau,/ Cât legea firii o-ndrăgeau.” Geoffrey Chaucer, Legenda femeilor cinstite și alte poeme, Editura Cartea Românească, București, 1986, p. 33. 177 distinctă, o voce aparte 632, așa cum se remarca și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cea a poeziei. În Evul Mediu acestea reprezintă narațiunea simplă, lungă, care dezbate problematica iubirii, plecând de la experiența unor personaje distincte.” Robert O. Payne, op. cit., p. 2. 630 Ibidem, p. 21. 631 „și erau scrise-n cărțulie,/ știți, fabule în stihuri puse/ De condeieri în vremi apuse,/ și oamenii aminte luau,/ Cât legea firii o-ndrăgeau.” Geoffrey Chaucer, Legenda femeilor cinstite și alte poeme, Editura Cartea Românească, București, 1986, p. 33. 177 distinctă, o voce aparte 632, așa cum se remarca și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
aici cu sensul de creație literară, n.n.) s-a împărțit după caracterele individuale ale poeților, firile serioase înclinând să imite isprăvile alese și faptele celor aleși, iar cele de rând pe ale oamenilor neciopliți: gata să compună din capul locului stihuri de dojană, precum ceilalți cântări și laude. De vreo operă din acestea mușcătoare, a unui poet dinainte de Homer, nu se pomenește, măcar că poeți trebuie să fi existat mulți. De la Homer încoace însă nu lipsesc, cum ar fi Margites al acestuia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în luptă), altfel numit și "un semn al biruinței", alături de care Panurge ridică un altul "în cinstea iepurilor" destinați consumului. Fragmentul pe care-l găsim în capitolul XXVII al Cărții a doua conține o posibilă cheie a romanului. O dată finalizate stihurile pantagruelice dedicate "celor patru vrednici luptători,/ Ce-au biruit în luptă înțeleaptă,/ Ca Scipio și Fabiu alteori,/ O hoardă de mârlani cotropitori", Panurge practică același ritual, la care naratorul adaugă comentariul că ar reprezenta "o îngânare a închinării lui Pantagruel
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
din acea căldură ce transformă meseria în artă. Fiorul omului se transmite nemijlocit pământului prin contactul direct al degetelor. Degetele olarului cântă parcă pe strune de scripcă, pe găuri de cimpoi, pe nervuri de frunză. Ele a dună nerv și stih, înapoindu-i artistic lutului care ni le-a dat la începutul începutului pe toate. Aurel Leon, 1970 Format în ambianța atelierelor de sculptură ale Institutului Nicolae Grigoresu din București sub îndrumarea profesorilor Zoe Băicoianu și Mac Constantinescu, Ion Antonică s-
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
Liceului „Gh. Roșca Codreanu”, 1971 - e contrazisă de presa de la Bârlad, unde și a făcut ucenicia. În anii 1949-1950, mai ales, Adrian Beldeanu a colaborat și a publicat frecvent versuri și proză în ziarul „Steagul roșu”, cum ar fi și stihurile alătur ate: „...Sună toaca la Doftana / Către zori se-ntinde geana./ Nu l mai c hinuiți pe Dej / Noi în luptă suntem treji. Șade dus, la „H” în sus / Gheorghe în cătușe pus. / Și în loc să-i dea mâncare / Varsă apa
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ridicat de semilună. (M. Eminescu); Pilatul vieții sa spălat pe mâini / și înnoptează sângele în noi. (H. Bădescu) - asociere (contiguitate) de tip senzorial: accentuează paradigma lirismului subiectiv, esențializând percepții și emoții: De plânge Demiurgos, doar el aude plânsuși (M. Eminescu); Stihuri de groapă, / De sete de apă / Și de foame de scrum, / Stihurile de acum. (T. Arghezi); - contiguitatea de tipul dependenței: se concretizează mai ales prin numirea unei părți a trupului omenesc, în locul însușirii/calității/acțiunii (cap, frunte, tâmplă - metonimii pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
înnoptează sângele în noi. (H. Bădescu) - asociere (contiguitate) de tip senzorial: accentuează paradigma lirismului subiectiv, esențializând percepții și emoții: De plânge Demiurgos, doar el aude plânsuși (M. Eminescu); Stihuri de groapă, / De sete de apă / Și de foame de scrum, / Stihurile de acum. (T. Arghezi); - contiguitatea de tipul dependenței: se concretizează mai ales prin numirea unei părți a trupului omenesc, în locul însușirii/calității/acțiunii (cap, frunte, tâmplă - metonimii pentru cugetare/inteligență/rațiune; inimă - metonimie a sensibilității, a bu nătății etc.; ochii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
viza: - un alterego al eului poetic (Arthur Rimbaud: „Eu este un altul“ - eul scindat/dedublat/multiplicat: tu treceai mânjit pe aripi / și cu pene și cu fulgi. Unde ești tu cel deatuncea / unde fugi? - N. Stănescu; Ai îmbătrânit, băiete, / Cântând stihuri și ștafete - T. Arghezi) - o prezență lirică distinctă de eul poetic, ființă concretă sau entitate abstractă, spre care este orientat discursul (Frumoaso, / țis ochii așa de negri - L. Blaga; Când deodată tu răsăriși în calemi, / Suferință tu, dureros de dulce
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
semnul metaforeisimbol din titlu, Tudor Arghezi își structurează viziunea poetică pornind de la simboluri și imagini care exprimă opțiunea lui estetică. El aspiră la o poezie a exis tenței totale, cu întunericul din om și din afara lui, cu frumusețea fragilă a stihurilor de groapă și cu tot urâtul existențial pe care îl exprimă. Ideile poetice prin care se dezvoltă tema singularității artistului modern sunt sugerate prin antiteza cu scriitorul arhetipal. Raportânduse la autorii textelor sacre, Luca, Marcu, Ioan, asupra cărora a coborât
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mărturisește absența iluminării, a inspirației. El scrie Cu puterile neajutate, sfidând tradiția și modelele sacre ale artei. Pentru poetul modern, așadar, creația nu este stare de grație, ci trudă și suferință, efort nesfârșit de a exprima limitele condiției umane în stihuri fără an. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj ale textului poetic studiat semnificative pentru tema și viziunea despre lume La nivelul compoziției, poezia este structurată în două unități logice, marcate prin „decupajul“ strofic (strofe inegale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]