11,293 matches
-
se decolorară datorită efortului, mușchii se crispară. Tot corpul îi tremura de parcă era cuprins de friguri, cu toată căldura care domnea în sală. ― Respiră adânc, de mai multe ori, îi recomandă Ash, pe când toți erau paralizați de stupoare. Kane se străduia. Inspirația îi smulse un urlet. ― Oh, doamne, mi-e așa de rău. Rău, rău! Se ridică cu stângăcie, corpul scuturându-se spasmodic, cu mâinile agățate de masă, de parcă-i era frică să-i dea drumul. ― Aaahh! ― Ce ai? întrebă Brett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ripley ar fi trebuit să se adăpostească în spatele unei uși ferecate... Din nefericire, cea care îi separa de vestibulul sasului era blocată de unul din containerele de metan. Vârtejul de aer continua s-o aspire spre sas în timp ce ea se străduia să se opună. Nu avea la dispoziție decât cel de-al doilea cilindru pe care-l ridică, hotărâtă să se folosească de el pentru a-l lovi pe celălalt. Dacă unul din cele două recipiente se fisura sau se producea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
putință, ea alegea cutiile de conserve. Gândul că va trebui să înghită aceste alimente nu-i ajuta cu nimic la ridicarea moralului, iar pe navetă nu era nici "autobucătar" Materiile astea crude îi vor menține în viață. Atât. Așadar se străduia să facă o selecție rapidă. Nu remarcă, preocupată fiind, că pe detectorul ei cadranul se lumină ușor... În sfârșit! Un Jones indignat mai opunea încă rezistență, dar Ripley îl ținea bine de pielea gâtului. Degeaba se zbătea, fiindcă ea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Tratamentele naturiste sunt foarte simple, la îndemâna oricui, trebuie doar să știi ce și cum să faci, iar voința și puterea gândului îți aparține. Nu trebuie să aștepți ,,să cadă pară mălăiață în gura lui Nătăfleață”, trebuie să acționezi, să te străduiești și să muncești ca să obții ceea ce dorești. Dumnezeu dă, dar nu pune în traistă. INTRODUCERE CINE HOTĂRĂȘTE SOARTA OMULUI ? Dumnezeu, spune preotul. Am găsit și alte păreri asupra mecanismului care determină soarta omului, în următoarele cărți: - „Fenomenul Valentina” de Florin
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
propriile limbaje oligarhic transnaționale. În timpul comunismului li se spunea „limbaj de lemn”, acum e vorba despre expert language. Dacă vrei să ai acces la ele, completezi matale un template codificat în termeni ezoterici, din care nu înțelegi nimic, dar te străduiești să înveți, căci altfel rămîi pe dinafară. Și dacă tot nu te duce capul, au apărut și servicii specializate de transpunere din româna veche în corpoă rate Romanian. Casta vorbitorilor de lingua franca manageriensis va decide apoi asupra sorții tale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sau socială - din partea Celuilalt. Nimic spectaculos, în aparență. Dar nici paradigma dominantă, care a intrat în viața noastră cotidiană fără să știm, nu afirmă decît ceva la fel de „simplu” : motivația primă a Omului este interesul său egoist, pe care acesta se străduiește permanent să-l gestioneze în mod rațional, maximizîndu-și avantajele. Doar că cele două viziuni au consecințe fundamental opuse. Din perspectiva heterodoxă a recunoașterii, „oamenii nu ne mai apar doar și în primul rînd ca ființe ale trebuinței, precum animalele ; acestea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de către ceilalți subiecți umani doritori” (Alain Caillé). Mai simplu și mai metaforic spus, dacă împărtășim paradigma recunoașterii, nu vom mai aștepta de la oameni să fie niște războinici singuratici și raționali pentru propriul lor interes, ci mai degrabă niște ființe vulnerabile străduindu-se pentru împărtășirea și confirmarea dorințelor lor. Și, în ultimă instanță, am acționa și noi înșine în mod diferit - și, probabil, mai sincer. Căci, revenind la casele noastre, oare cît interes egoist și alegere rațională și cîtă dorință ascunsă de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prin apartamentele sucevenilor și a scris o excelentă teză de doctorat despre ele. Și aceasta în primul rînd deoarece, după cum remarcă el, cîmpul semantic al „îngrijirii” acoperă sau înso țește practic toate activitățile omului, motivat de griji și îngrijorări și străduindu-se să le rezolve purtînd de grijă și îngrijind oamenii, spațiile și bunurile care îi definesc viața. „în acest sens, îngri jirea poartă în sine semințele propriei sale raison d’être, mai ales în context domestic, deoarece a îngriji este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acțiuni, și nu să rămînă un obiect al diferenței printre alte asemenea obiecte, considerate de data aceasta ca egale în demnitate. În alt context, James Ferguson atrăgea atenția, mai tîrziu, asupra importanței „mitului moder nității”, pe care elitele post-moderne se străduiesc să-l deconstruiască, dar care pentru populațiile marginale ale modernității a devenit un ideal practic și chiar, tendențial, un stil de viață practicat ca revanșă istorică. Din această perspectivă, se pare că rusticul ca discurs este expresia decolonizării tăcute a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de la Sofia la București, îmi dau seama că, în mod ironic, liberalismul nostru cognitiv încearcă să realizeze ceea ce a ratat Ceaușescu însuși : cu tot aparatul său represiv, comunismul a eșuat în a construi unitatea de monolit în jurul comunismului ; noi ne străduim, în schimb, să construim o unitate de monolit în jurul... anti comunismului. În așteptarea unei istorii recente și abia plecă și Herta... Ce mai freamăt, ce mai zbucium !... Dar de ce s-au alertat oare atît de mult oștenii de elită ai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acceptate, iar noi valori sau înțelesuri nu sînt încă disponibile. Conform lui Durkheim, o astfel de societate produce, la majo ritatea membrilor săi, o stare psihică particulară, definită prin sentimentul inutilității, lipsă de rost, vid emoțional și disperare. A te strădui să realizezi ceva este considerat inutil, căci nu mai există nici o reprezentare împărtășită a ceea ce este dezirabil. într-o societate ajunsă într-o astfel de stare, constată statistic Durkheim, un număr tot mai mare de indivizi ajung să se sinucidă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
său cu oasele grele se prăbușea moale pe podea, leșinat dar neatins. Câteva zile zăcea în pat, cu totul golit de vlagă, dar apoi se întrema repede și își relua viața împărțită între cabaret și bordel. Oricât s-ar fi străduit, având totuși o imaginație redusă nu putea cheltui cât câștiga, așa că devenea din ce în ce mai bogat. Se dispensase de mult de girul patronului, devenind el însuși propriul său patron. De ce mai risca era o enigmă. Nu te puteai gândi decât la o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lumină. Ochii îi ținea întredeschiși, zâmbea extatic și trist, iar în dreptul inimii, sub sânișorul stâng, avea o rană îngrozitoare, între degetele mâinii drepte ținea, cu un gest nespus de grațios, un trandafir roșu. Așa plutea, culcat, în spațiul care se străduia să-l cuprindă, dar care părea sorbit, cuprins de el... M-am trezit între mobilele reci ale odăii mele, plângând uscat, senil. Am vrut să arunc paginile astea adunate aici atât de fără sens. Dar ce poate face un om
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
clădiri și aproape s-a înțepenit în contoarul de gaze. În fine, ieși la liman, răsuflând ca după un urcuș greu și ștergîndu-și coatele văruite. Ne chemă la el și începu să scoată ceva de prin buzunare. Oricât m-aș strădui acum, n-aș putea spune cum arăta la față. Văd pur și simplu un balon alb. Dar în palmele lui deschise disting până în cele mai mici detalii pastilele galbene și crem de chewing-gum învelite în celofan, având în pachețel și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se intimida așa de ușor; încă de la iepure avusese totuși probleme cu inevitabila lecție despre "înmulțire". Acum era și mai rău, căci ajunseserăm la om și asta presa și mai tare, aproape insuportabil, barajele noastre sufletești, pe care familia se străduise ani de zile să le înalțe. De acasă știam că e rușine să atingi astfel de subiecte, iar acum o femeie serioasă ne vorbea, de la catedră, chiar despre "astfel de subiecte", ceea ce ne surpa interior, făcea ca rușinea noastră să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sentiment de predestinare, știam, încă de pe atunci, că sânt prins, că această fetiță-femeie va dezarticula tot edificiul meu interior. Zilele următoare am condus-o din nou până acasă, și treptat ne-am obișnuit amândoi cu drumul acesta făcut împreună. Mă străduiam să n-o iau în serios, o bruscam permanent, îi răspundeam mereu ironic. Cu toate astea, am observat repede cât începeau să mă doară aluziile ei la diferiți prieteni cu care îmi spunea că se vede duminica "la o canastă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în ciuda disprețului meu pentru histrionism și afectare. Uneori mă gândeam amuzat cât de potrivit e cuvântul "perla" pentru fiecare vorbă a Ginei, cât de bine exprimă el amestecul de magie și superficialitate care o caracteriza; în ziua aceea m-am străduit să nu-i arunc nici o privire. Mi-am făcut de lucru cu băieții, în toate pauzele am spus bancuri, am discutat despre fotbal, despre diferențele de interpretare dintre Mick Jagger și Robert Plant. Dar era ca și când aș fi avut un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
asta tot timpul, sperasem totuși ca ea să fi exagerat, să fi vrut să mă facă gelos. Abia acum mă vedeam marginalizat în lumea ei, insignifiant, și nu am putut să nu-mi arăt revolta, umilința și durerea. M-am străduit s-o jignesc cât mai tare, s-o fac în toate felurile, până ne-am ridicat amândoi fără nici un cuvânt și am plecat în direcții diferite. Am izbucnit în plâns în stația de troleibuz de la biserică, fără să-mi pese
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plimb singur pe străzile orașului, cum făceam altădată ca remediu pentru singurătate, nici să joc ping-pong sau să văd filme. Câțiva colegi mai apropiați (căci de prietenie nu putea fi vorba) au simțit nevoia mea de ajutor și s-au străduit să mă scoată din erotopatia astă. Ea se opaciza față de mine văzând cu ochii, ca și când ar fi prins o crustă sidefie, indescifrabilă. Nu-mi mai dădea nici o atenție la școală. După primele săptămâni din trimestrul al treilea m-am mutat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mogul, Koh-i-noor-ul mare și cel mic, fascinanta "piatră a lunii" numită și diamantul Stewart, imensul Cullinan, mai mare ca o minge de tenis, Piatra Sudului.Vedeam fața Ginei reflectată în toate vitrinele. Se prinsese și ea în joc și ne străduiam să găsim lucruri cât mai ciudate. O luasem de mijloc și îi prindeam uneori ușurel cu buzele lobul urechii, dar ea mă trăgea mai departe printr-un paradis taxinomic. Am străbătut repede culoare întunecate în care se deschideau ferestrele dioramelor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Tata îmi spunea că înaintea lor fusese în cosmos altă cățelușă, Laika, și că ea rămăsese pe lună. Mă uitam uneori la petele de pe cristalul fumuriu al lunii, când era senin, dar nu vedeam nimic acolo, oricât m-aș fi străduit. Mai încolo era și o lunetă pe trei picioare, mânjită în toate culorile. Tata a dat și acolo niște bani și m-am putut uita prin ea. Credeam că voi vedea stelele cu pădurile și florile și fetițele care se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
covrigi " Ia cu sare și cu mac / face bine la stomac". Când eram mică de tot, mă trânteam pe jos dacă mama nu-mi cumpăra ce vroiam și țipam ca din gură de șarpe. Câte o bătrână se apropia, se străduia să facă o mutră fioroasă și-mi spunea: Cine e fetița asta obraznică? Ia s-o bage baba în sac!", la care urlam și mai rău. La radio, în fiecare zi, se transmiteau reclame, cântate pe mai multe voci, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
poruncile reginei. Carmina, cu coronița aurie pe cap, privea concentrată mărgeaua sidefie. Iadeșul și ceasul dovediseră a avea mari puteri. Ce putea face oare perla din mână Carminei? Părea că nimic, după vreun sfert de oră în care ne-am străduit să inventăm ceva. Până la urmă însă, Regina Albastră îi ghici secretul: trebuia să te uiți prin gaura perlei. Aveai să vezi în mica geană de lumină un oraș straniu. Pe măsură ce-l privea, Carmina ni-l descria și nouă, așa că în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în care se reflecta verdele grădinii și așteptam poruncile reginei. Regina Verde tăcea, cu pixul între degete. Se uita țintă înainte, fără să ne audă șușotelile, căci noi începuserăm să jucăm telefonul fără fir. Puia deșurubase capacul pixului și se străduia acum să-i scoată și rezerva din interior. Reuși în cele din urmă să păstreze numai tubul transparent. Cu el, ne spuse apoi, aveam să facem baloane de săpun. Era minunat. Ne-am repezit în casă și-am adus niște
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ție ți s-a dat șansa asta. Iar eu... plasa mea are un singur fir, lung și drept. Pe el trebuie să mergi tu. Căci eu sânt Călăuză și Paznic aici, la marginea lumii." Îl ascultam, ca întotdeauna, fascinată. Mă străduiam să țin minte fiecare cuvânt al lui. Crepusculul de afară îl transformase într-o mare insectă roșie. Priveam covorul de rugăciune, atât de subțiat încît pe alocuri i se vedea urzeala. Fire de lână de mai multe culori se împleteau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]