8,805 matches
-
care nu o făceau îi simțeau împunsătura umărului sau lovitura mâinilor și îi săreau din cale cu priviri mânioase, surpinși de forța cu care înainta. Vedeau în ea o femeie în vârstă, înfofolită în haine ponosite și cu o expresie stranie, de sfinx, pe față. Ar fi vrut să le zâmbească, însă nu o făcea din viclenie, iar, în cazul în care cineva ar fi studiat-o atent, cu siguranță ar fi ajuns la concluzia că femeia ascundea ceva. Indiferent însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
jos mângâind suprafețele lucioase înainte de a-și strecura degetele în jos. Reuși să își scufunde mâna până la cot în cutie înainte de a și-o retrage. Apoi, după o vreme, își deschise ochii și își inspectă antebrațul și i se părea straniu că nu suferise nicio schimbare vizibilă, că nu strălucea și picura aur. Tânărul negustor îi toleră gestul fără niciun comentariu, fiind prea politicos fie și pentru a-i arăta că a observat ceea ce a făcut. În schimb, Zoia vedea altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Nicolaevna. ă De ce ați venit? Era aceeași întrebare pe care i-o puse și Raia la stabilimentul lui Fraulein Keller. ă Îl cunoști pe studentul Pavel Pavelovici Virginski, spuse Porfiri declarativ. ă Da, spuse Lilia uitându-se la pleoapele sale stranii și fără culoare. ă Pavel Pavelovici este reținut acum în legătură cu o posibilă crimă. Ea slobozi un oftat slab de protest. Ochii ei îl interogau și îl provocau. ă Orice ai avea de spus în legătură cu întrebarea mea îl va ajuta. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de cal. ă Păr de cal? ă Da. Salitov se lăsă pe genunchi pentru a arunca și el o privire sub pat, în timp ce Porfiri se întoarse spre Dmitri. ă Nu-ți amintești ceva, vreun detaliu care ți s-a părut straniu, de pe timpul când Govorov stătea în camera asta? Ai auzit strigăte, de exemplu? Dmitri dădu din cap. ă N-a cerut Govorov ceva? Mânca? I-ai adus mâncare în cameră? ă Da, mânca. Desigur că mânca? ă Ce mânca? Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ca și cum nu mai văzuse vreuna înainte. ă Să aveți o zi bună. A spus, să aveți o zi bună. Lui Tolkachenko acesta i se părea cel mai scandalos lucru al întregii povești. ă Înțeleg. ă Păi, lucrul ciudat, cel mai straniu lucru este că... era aceeași voce. ă Ce vrei să spui, era aceeași voce? Nerăbdarea lui Salitov se văzu în graba cu care i se coloră fața. ă Vreau să spun că era el. Pentru o clipă părea că Salitov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
autopsie va determina că... ă Dar avem toate motivele pentru a solicita o autopsie? Nu e mai degrabă posibil ca Govorov să fi murit din cauze naturale? ă și asta e cu siguranță o posibilitate. Deși ar fi o coincidență stranie în aceste circumstanțe. ă Ce fel de circumstanțe? Expresia dezgustată de pe fața lui Liputin sugera că regreta deja faptul că pusese această întrebare. ă După cum ați putut citi în raport, administratorul a auzit doi oameni intrând în clădire. ă Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
București, decât acum, când era un pește mic În imensul iaz american. Spre consternarea ei, dramaturgul care Îi era acum aproape era Sam Stuart, care o privea zâmbind În timp ce ea Îl dădea afară. Se Întoarse În apartament și, În mod straniu, totul părea acum nou și strălucitor, Însă ea simțea că toate lucrurile o sufocau și erau vechi. Ecranul laptopului ei pâlpâia bizar, ca o lampă de veghe În noapte, și deodată zbura și ea În noaptea de-afară și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Peștera Pentru Pilar „Ce stranie scenă descrii și ce stranii prizonieri./ Sunt la fel ca noi”. Platon, Republica, Cartea a VIIa Bărbatul care conduce camioneta se numește Cipriano Algor, este olar de profesie și are șaizeci și patru de ani, deși la prima vedere pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Peștera Pentru Pilar „Ce stranie scenă descrii și ce stranii prizonieri./ Sunt la fel ca noi”. Platon, Republica, Cartea a VIIa Bărbatul care conduce camioneta se numește Cipriano Algor, este olar de profesie și are șaizeci și patru de ani, deși la prima vedere pare mai tânăr. Bărbatul de lângă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
era în floarea tinereții, Găsit n-a avut încă vreme să capete opinii gata făcute, clare și definitive asupra necesității și înțelesului lacrimilor la ființa omenească, totuși, având în vedere că aceste umori lichide se încăpățânează să se manifeste în strania supă de sentiment, rațiune și cruzime din care e compusă pomenita ființă omenească, se gândi că poate nu va face o greșeală gravă apropiindu-se de înlăcrimata-i stăpână ca să-și așeze cu blândețe capul pe genunchii ei. Un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
reuși să mă convingă, bunică n-avem, a murit acum trei ani, și nepoții lipsesc deocamdată, dar, în locul lor, îl vom putea pune în fotografie pe Găsit, un câine a dat întotdeauna bine în anunțurile cu familii fericite, oricât de straniu ar părea, fiind vorba de o creatură irațională, le conferă o nuanță subtilă, dar ușor de recunoscut, de superioară umanitate. Cipriano Algor își întoarse furgoneta spre strada din dreapta, paralelă cu centrul, în timp ce se gândea că nu, nu se poate, centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
povestesc cărțile, e parcă aș fi acolo, oricum nu m-am gândit la sărutări de mână și la reverențe, Obiceiurile erau diferite, moduri de a simți și de a comunica care nu mai sunt ale noastre, Chiar dacă ți se pare stranie comparația, pentru mine, gesturile sunt mai mult decât niște simple gesturi, sunt ca niște desene făcute de un trup pe altul. Invitația era explicită, dar Marçal s-a prefăcut că n-a înțeles, deși știa că venise momentul s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
curățenia, Cipriano Algor ieși și se îndreptă spre olărie. Cât timp a fost vizibil, câinele nu s-a mișcat, dar imediat s-a ridicat încet, a înaintat cu gâtul întins până la intrarea în cuptor și a privit. Era o odaie stranie și goală, cu tavanul boltit, fără mobile sau podoabe, tapițată cu paralelipipede albicioase, dar ce-a impresionat cel mai mult nasul câinelui Găsit a fost uscăciunea extremă a aerului care se respira înăuntru ca și înțepătura intensă a singurului miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
picioare de parcă venea alergând alungat de departe, câinele Găsit a ieșit din cuptor. N-a văzut pe nici unul dintre stăpâni, casa și câmpul păreau abandonate, iar dudul negru, desigur din pricina unghiului de incidență a soarelui, părea să proiecteze o umbră stranie, care se târa pe sol ca și cum venea de la un alt copac. Spre deosebire de ce se crede în general, câinii, oricât ar fi de îngrijiți și răsfățați, nu au viața ușoară, în primul rând pentru că până astăzi n-au reușit să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a ei proprie ca reprezentare umană, ci de nuditatea absolută a lutului înainte de a fi îmbrăcat de prima formă exprimată a ideii. Ca să nu piardă timp, la început aruncase păpușile prost făcute într-un colț, dar apoi, împins de un straniu și inexplicabil sentiment de milă, le luă, majoritatea deformate de șocul căderii, și le aranjă cu grijă pe un raft din olărie. Le-ar fi putut frământa din nou pentru a le da o a doua posibilitate de viață, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu se întâmplă totul mâine, rămâne și pentru poimâine, Ce-ai spus, întrebă tatăl brusc, Nimic, răspunse, eram tăcută și liniștită ca să nu te trezesc, Nu dormeam, Așa mi s-a părut, Ai spus că rămâne și pentru poimâine, Ce straniu, am spus eu așa ceva, întrebă Marta, N-am visat, Atunci am visat eu, probabil că am adormit și m-am trezit imediat, așa sunt visele, fără cap și coadă, sau au și cap și coadă, dar aproape întotdeauna coada e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe cea autentică, fiica lui l-ar vedea din ușa bucătăriei și n-ar întârzia să se apropie întrebându-l dacă se simte bine, e o grijă pentru care suntem, în mod evident, recunoscători, dar natura umană e atât de stranie încât până și cele mai sincere și mai spontane mișcări ale inimii pot deveni inoportune în anumite circumstanțe. Despre ce-a gândit Cipriano Algor n-are rost să vorbim pentru că la fel a gândit și cu alte ocazii și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
etajul treizeci și patru pentru că, nefiind încă Marta și tatăl înarmați cu documentele care îi vor confirma ca rezidenți, Marçal trebuia să-i însoțească până la ieșire. Nici nu făcuseră primii pași după ce se închiseseră ușile liftului că Cipriano Algor spuse, Ce senzație stranie, am impresia că podeaua vibrează sub tălpi. Se opri, își încordă auzul și adăugă, Și am impresia că aud ceva ca un zgomot de excavatoare, Chiar sunt excavatoare, spuse Marçal, grăbind pasul, se lucrează în ture de șase ore, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spionaj, afirmă tatăl. Marta îi povesti ce știa, adică aproape nimic, dar a fost suficient pentru ca Cipriano Algor să simtă cum i se risipește interesul față de fluviul amazon cu indienii lui unde intenționase să se ducă a doua zi, E straniu, de la început am avut presentimentul că se pregătește ceva, Ce vrei să spui, cum adică de la început, întrebă Marta, Podeaua pe care am simțit-o cum tremură, cum vibrează, zgomotul excavatoarelor, îți aduci aminte, când am venit să vedem apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un fel de incubator enorm și strălucitor, mai degrabă pătrat decât dreptunghiular, în care din toate părțile mă întâmpina, uluită, figura mea, reflectată în sute, chiar mii de exemplare în oglinzile scăldate de o lumină orbitoare și rece. Senzație necunoscută, stranie, care pur și simplu m-a amețit. Cum s-o explic? Să-și închipuie oricine. La stânga, la dreapta, sus, jos, în față, la ceafă, peste tot ești privit, examinat, măsurat, cântărit din ochi de nenumărate chipuri care-ți seamănă perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vreau să-l Înmormântez eu Însumi, să hrănească toți viermii subsolului și să Îngrașe pământul. Numai așa aș mai putea să-l simt că e viu... Mi-am alungat gândul acela, pentru că Salon tocmai vorbea trăgând spre sine o creatură stranie cocoțată pe unul dintre rafturile acelea ale lui. Să fi avut vreo treizeci de centimetri lungime și era, desigur, un dragon, o reptilă cu aripi mari, negre și membranoase, cu o creastă de cocoș și cu fălcile căscate pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
doilea tratat din Utriusque Cosmi Historia de Robert Fludd. Fludd e omul Rozacruceenilor la Londra, să nu uităm. Acuma, ce face Robert de Fluctibus al nostru, cum Îi plăcea lui să fie numit? Nu mai prezintă o hartă, ci o stranie proiecție a Întregului glob din punctul de vedere al Polului, al Polului mistic, bineînțeles, și deci din punctul de vedere al unui Pendul ideal atârnat de o cheie de boltă ideală. Asta e o hartă concepută pentru a fi pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tendințe și curente surogat cu scopul de atragere a publicului și obținerea celebrității instante și colectarea de avantaje financiare. Pentru a își realiza scopurile propuse, artiștii respectivi se foloseau de o mistificare obscură ce le înconjura opera într-o aură stranie, ciudată și astfel se atrăgea atenția publicului ”impresionat” de noutatea subiectului. În aceste condiții apare curentul numit Simbolism, inițiat de un grup de tineri ce se adunau în anii ’80 ai secolului XIX în Cartierul Latin din Paris și unde
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
melodiei cauzează și traduce căutarea armoniei în această înțelegere disonantă, concilierea între Natură și Om în necompletarea sa întreagă. Refugiul pare să existe în subtilitatea culorilor. În liniștea nopții, pe fundalul sonor relaxant, la răstimpuri, sunetele stridente îmi dădeau senzații stranii de-a lungul coloanei vertebrale, niște fiori inexplicabili ce îmi făceau trupul să trepideze și mintea să-mi vadă flashuri de culori țipătoare. Pe acest suport melodic-metalic, ce mi-a produs impresii puternice, am realizat lucrarea ”Mons” ce redă lupta
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
căror funcțiuni sociale nu erau de loc bine definite sau Înțelese și care ar fi putut fi asimilați artiștilor și rătăcitorilor din vremurile noastre. În timp ce vorbea, Închisese ochii și și-i imaginase, inspirat de prezumtiva lor existență și de relația stranie cu societatea lor puternic ierarhizată. Această Închidere a ochilor a fost interpretată de public fie ca un truc retoric, fie ca un moment autentic de vrajă, dar pentru Wakefield a fost un gest aproape inconștient, o modalitate de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]