5,716 matches
-
termenul este utilizat ca atare de retor în discursul său. „Industria română e admirabilă, e sublimă ăs.n.Ă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.” Avem o dublă accepție a sublimului. Într-o primă instanță sublimul obținut prin efecte retorice, sublim care devine scopul oricărui discurs. Din acest punct de vedere, conținuturile devin superflue atât pentru orator, cât și pentru public care reacționează emoțional la inflamările retorului limbut. Lacrima și declamația țin de stilul sublim invocat de inter- locutorul imaginar al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
instanță sublimul obținut prin efecte retorice, sublim care devine scopul oricărui discurs. Din acest punct de vedere, conținuturile devin superflue atât pentru orator, cât și pentru public care reacționează emoțional la inflamările retorului limbut. Lacrima și declamația țin de stilul sublim invocat de inter- locutorul imaginar al lui Caragiale într-un dialog cu valoare exemplară. Avem în această retorică care se bazează din plin pe afect o formă degradată a discursului romantic efuziv, grandilocvent, vizionar. De fapt acest discurs roman- tic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în această retorică care se bazează din plin pe afect o formă degradată a discursului romantic efuziv, grandilocvent, vizionar. De fapt acest discurs roman- tic a fost instrumentalizat politic și redus la o retorică, ceea ce interlocutorul lui Caragiale numește „stilul sublim”. Retorica sublimului sare în ochi și nu ne lasă să observăm o a doua dimensiune a sublimului care rezidă din absența referentului. Ca să devină inteligibilă, enormitatea cațaven- ciană ar trebui citită astfel : „Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
retorică care se bazează din plin pe afect o formă degradată a discursului romantic efuziv, grandilocvent, vizionar. De fapt acest discurs roman- tic a fost instrumentalizat politic și redus la o retorică, ceea ce interlocutorul lui Caragiale numește „stilul sublim”. Retorica sublimului sare în ochi și nu ne lasă să observăm o a doua dimensiune a sublimului care rezidă din absența referentului. Ca să devină inteligibilă, enormitatea cațaven- ciană ar trebui citită astfel : „Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, (dar) pentru că
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
grandilocvent, vizionar. De fapt acest discurs roman- tic a fost instrumentalizat politic și redus la o retorică, ceea ce interlocutorul lui Caragiale numește „stilul sublim”. Retorica sublimului sare în ochi și nu ne lasă să observăm o a doua dimensiune a sublimului care rezidă din absența referentului. Ca să devină inteligibilă, enormitatea cațaven- ciană ar trebui citită astfel : „Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, (dar) pentru că lipsește cu desă- vârșire”. Sublimul se acordă cu modernitatea pornind de la această absență a referentului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
numește „stilul sublim”. Retorica sublimului sare în ochi și nu ne lasă să observăm o a doua dimensiune a sublimului care rezidă din absența referentului. Ca să devină inteligibilă, enormitatea cațaven- ciană ar trebui citită astfel : „Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, (dar) pentru că lipsește cu desă- vârșire”. Sublimul se acordă cu modernitatea pornind de la această absență a referentului prezent însă spectral în invocație. Achiziția valorilor modernității presupune accep- tarea pachetului integral care conține și o serie de categorii negative
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu ne lasă să observăm o a doua dimensiune a sublimului care rezidă din absența referentului. Ca să devină inteligibilă, enormitatea cațaven- ciană ar trebui citită astfel : „Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, (dar) pentru că lipsește cu desă- vârșire”. Sublimul se acordă cu modernitatea pornind de la această absență a referentului prezent însă spectral în invocație. Achiziția valorilor modernității presupune accep- tarea pachetului integral care conține și o serie de categorii negative ale ei. Printr-o deturnare spectaculoasă a discursu- lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
alte cuvinte crearea faliților și a falimen- tului invocă apariția unei industrii care să poată deveni falimentară ca o consecință a unui parcurs firesc într-o societate concurențială, „progresistă”. Prin ducerea până la ultimele consecințe a raționamentului paradoxal indus- tria este sublimă, când lipsește cu desăvârșire. Ori tocmai faptul că lipsește o face sublimă în această logică a lui „simț enorm și văz monstruos”, logică transferară însă faptului retoric și unei stilistici a extazului. Există aici reflexul unui mit fondator care face
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care să poată deveni falimentară ca o consecință a unui parcurs firesc într-o societate concurențială, „progresistă”. Prin ducerea până la ultimele consecințe a raționamentului paradoxal indus- tria este sublimă, când lipsește cu desăvârșire. Ori tocmai faptul că lipsește o face sublimă în această logică a lui „simț enorm și văz monstruos”, logică transferară însă faptului retoric și unei stilistici a extazului. Există aici reflexul unui mit fondator care face din contemplarea nimicului proiectului unor transformări grandioase. Con- tem plarea vidului, a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o manieră ironică. În seara de 7 august, în salonul de la Hotel Mol- dova, polițistul Stan Popescu împreună cu alți „conspiratori” joacă jocul intitulat „la chilometru”. Descrierea minuțioasă a regulilor simple de altfel produce o altă ruptură de nivel în economia sublimului. Kilometrul măsoară capacitatea jucătorilor de a goli un număr de sticle în timp record, victoria revenind celui care punându-le cap la cap reușește să parcurgă primul distanța de la un perete la altul. Nara- torul insistă asupra compensării ulterioare a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
termenului : „Când poporul a călcat poliția (...)”, „cauza sfântă a poporului”, „cu cât înaintează acest brav popor”, „poporul ca gardă civică a Republicei”, „în Piața Unirii plină de popor”, „o parte din popor, cu polițaiul și un taraf de lăutari”, „sunt sublime momentele când un popor martir sfarmă obedele și cătu- șele tiraniei ă...Ă și - te pupă ! O !”, „și să spargă o oală cu poporul lui”, „ Încet-încet, cu ultimii cârnați, cu ultimele fleici și oale, se strecură și poporul martir ...”, „ alergăturile
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
invocați -, ci la nivelul istoriei. Interesul pe care-l suscită „satira de moravuri” a lui I.L. Cara giale ar fi unul estetic, social, dar nu moral sau istoric. Ion Negoițescu proiecta o abordare fenome no- logică a moralului, tragicului și sublimului, primul termen fiind cardinal, pe care i-o încredința lui Radu Enescu pentru avantajul acestuia de a citi perfect „germana filozo- filor”. Directivele nu lasă nicio îndoială în ce privește rolul de lider al grupului care-i revine lui Ion Negoițescu. Dacă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
opinia sa, avem de-a face în comediile lui Caragiale doar cu iluzia teatrului de moravuri, cu o aparență a socialului, cu alte cuvinte cu o formă înșelătoare care îmbracă haina comicu- lui, pentru ca fondul să fie alocat tragicului. „[...] naivitatea sublimă a încornoratului ăJupân Dumitracheă are proporții tragice.” Argumentul forte în favoarea tragicului este pla- sarea într-o grilă esențialistă a conflictelor dramatice, unde accidentul este exclus, și unde fiecare eveniment posedă o cheie de reprezentare ontologic superioară. Un alt argu- ment
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
le facă transmisibile. Teatrul lui Caragiale ar reflecta doar un localism, amprenta sa estetică nereprezentând decât relieful lumii românești și doar atât : o psihologie, o provincie. Nu va deveni nici- odată clasic pentru că nu posedă „marile dimensiuni ale moralului, - tragicului - sublimului - religiosului - misti- cului” . Explicația cuprinde un profil identitar al sufletului românesc și al culturii române „[...] căci sufletul nostru e astfel alcătuit că știm trăi numai pe o singură coardă, cea estetică, dar occidentalul european (de altfel, ca și rusul) nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
propriu și spectacolului de bâlci care oferă uimirii căscate și curiozității tâmpe o teratologie de circ. Ceea ce constituie dimensiunea lui „simț enorm și văz monstruos” ține însă de transferul în același registru al enormului, al grandilocvenței elanului patriotic și a sublimului erotic aflate într-o perfectă simbioză și într-o proximitate infecțios-derizivă cu ordura. În spectacolul grotesc de commedia dell’arte pe care-l oferă acest arlechin degradat, Nae Girimea, se pot citi toate deformările. Lupta cu cocoși este însoțită de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de Independență a fost redus la un spectacol canin. Îi urmează o interpretare cacofonică a unui cântec patriotic care-i mobilizează pe spectatorii improvizați, iar aceasta trece într-o glumă proastă pe care încearcă să o alunge revenirea la registrul sublim cu o poezie erotică de gust postromantic-sămănă- torist întreruptă brutal cu o poezie deșucheat- libidinoasă pentru ca din nou tonul grandilocvenței să fie recâștigat cu o melodie trubadurescă în stilul poeților Văcărești, și ulterior printr-o arie de operă interpretată îngrozitor de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nefuncționale și pitorești. Noi ne-am plimbat, fericiți pentru aerul de munte, mai răcoros decât cel care ne teroriza la Athena. Drumul mai departe a fost ceva înfiorător de frumos și nu alătur greșit cele două adjective, deoarece pericolul și sublimul erau la tot pasul. Pe șosea încăpea doar autocarul iar, din loc în loc, erau neînsemnate refugii unde mașinile din sens opus se opreau pentru a ne lăsa să trecem. Sau invers. Noroc că nu prea era circulație. Munții înalți, fără
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
știm că oricât de chinuitor ar fi urcușul, suntem capabili să o luăm de la început, să uităm efortul depus, intemperiile și forțele întunericului care încearcă de fiecare dată să ne tragă în prăpastie. Noi ne-am ales cărarea și pedeapsa sublimă este de a o străbate de câte ori suntem chemați spre culmi. Eu cred încă! Tartuffe - Molière Luni 6 martie 2000 - Sala Pruteanu ora 10.00 Prima repetiție cu Tartuffe de Molière. Regia Petre Vutcărău. Scenografia Marfa Axenti. Spectacolul se va face
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
bazezi numai pe intuiție nu faci mare lucru. Poți străluci azi și mâine nu. Dar în momentul în care știi că ea există vei putea s-o stăpânești, s-o dirijezi așa cum se procedează cu un cal sălbatic. Animalul acesta sublim este fermecător când îl vezi alergând în libertate cu coama în vânt și nechezând fără alte griji decât cele legate de perpetuarea speciei și supraviețuire. El când este prins provoacă o milă teribilă și când cineva încearcă al stăpâni, răzvrătirea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
transplant și va fi efectuat numai în urma unor serioase, și inedite pregătiri, mereu altele dar efectul, atât pentru tine ca actor cât și pentru spectator este de nedescris. E ca un salt în timp, în spațiu, ca o întâlnire cu sublimul. Pentru acest proces trebuie să te pregătești încă de la început, folosindu-te de mijloacele de care dispui, de tot ce-ai învățat pentru a-ți pune în mișcare imaginația. Toate exercițiile de improvizație făcute în primii ani, exerciții care aparent
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
prima dată și știam prea puține despre dânsa, cred că am reușit să o cunosc în mai puțin de o jumătate de ceas cât alții, poate, într-o viață de om - căci uneori nu aduc anii ce aduce clipa, clipa sublimă a mărturisirii și a descătușării sufletești în lumină. Fiind vorba de Taina Spovedaniei, ca preot, mă opresc aici, dar ca prieten, de acum, al Adei voi continua să spun: Viața Adei Suhar a fost o răscruce și la orice răscruce
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
un șef de misiune în diferite domenii de activitate. Patenta consulară care mă acredita în calitate de Consul General menționa ca principal obiectiv dezvoltarea relațiilor economice. La data sosirii mele la Rio de Janeiro, exporturile noastre în Brazilia, vorba lui Caragiale, erau sublime, dar lipseau cu desăvârșire, pentru 30 de dolari exportați de Brazilia în România noi exportând doar 1 dolar! Trebuie menționat că aceasta era situația nu numai pe Brazilia, ci pe întreaga Americă (inclusiv SUA și Canada), zonă pe care exporturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în noiembrie 1998, cu două săptămâni înaintea sosirii mele, avea loc vizita la Montevideo a ministrului Andrei Pleșu. La cele de mai sus se adaugă vizite ale miniștrilor culturii, industriei, apărării etc. Așadar, la data preluării mandatului, relațiile politico-diplomatice erau "sublime, dar lipseau cu desăvârșire", vorba lui conu' Iancu, în domeniul cultural-științific și în special în cel economic. Relațiile cultural-științifice mai erau încă "sub obrocul" Acordului guvernamental de colaborare cultural-științifică" semnat în 1968, iar schimburile comerciale înregistrau în ultimii ani valori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o ușă și altul intră pe altă ușă exact În același timp este efect În sine, fără sens, fără Încărcătură simbolică sau rațională. Dacă jocul izbutește să capteze absurditatea micii Întâmplări, râsul este formidabil și eliberator. E ca jocul clovnului sublim, libertate totală, fericire fără umbră. Râzi de nu mai poți și după aceea te simți mai ușor, mai bun, de parcă ai fi luat parte la o masă delicioasă sau te-ai fi trezit dintr-un vis frumos. Așa era Noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o fărâmă din melancolia dorului cu Cine iubește și lasă. Efectul cel mai puternic l-a avut Joăo, cântând În portugheză o melodie care și acum, când o aud, Îmi provoacă fiori. Datorită lui am descoperit fadoul, cu tristețea sa sublimă. Am rămas tăcuți În spațiul care Începea să semene cu o chilie monastică sub licărirea lumânărilor. După un timp, musafira tăcută cu ochi curioși s-a ridicat și, fără nici un cuvânt, a ieșit la fel de misterios. Mai târziu, Brook dădea valoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]