6,105 matches
-
teamă, că n-o să-mi facă rinichii zob, vorbea oarecum straniu, când m-am uitat la el, am văzut că avea o țigară în colțul gurii, tocmai își pusese bricheta la loc, m-a privit drept în ochi, mi-a suflat fumul puturos în mutră, numai de-al dracu’ n-am tușit, și mi-a spus că nu mă bate, cu toate că aș merita, apoi mi-a făcut semn către un scaun și mi-a spus să stau jos. În timp ce mă îndreptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zis nimic, ideea e, că până nu ești întrebat, să nu spui nimic, că dai numai de bucluc, am așteptat, deci, să mă-ntrebe el, dar Vasököl n-a scos nici un cuvânt, trăgea numai din țigară, fără să-mi mai sufle fumul în nas, apoi, într-un târziu, m-a întrebat dacă într-adevăr mi-au plăcut concursurile de la Apărarea Patriei, că-și mai aduce el aminte cât am fost de furios când m-a dat afară din echipă, eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
numai și mi-a spus că prea sunt palid și să nu-mi fie frică de el, că el nu face rău nimănui, și nici mie nu-mi vrea răul, vrea numai să-mi ceară o mică favoare, însă dacă suflu cuiva o vorbă despre asta, atunci chiar c-o să am motive de teamă, pentru că n-o să scap cu viață, o să pățesc și eu ca tata, și atunci am vrut să spun că nu-i adevărat, tata n-a murit, trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
totuși, o șansă teoretică există, și atunci eu i-am spus că asta înseamnă că dacă eu aș trage perfect, de o sută douăzeci de puncte, atunci echipa s-ar califica, iar Vasököl a încuviințat din cap și mi-a suflat din nou fumul în nas, spunându-mi că asta ar mai lipsi, ca eu să trag perfect, cum poate să-mi treacă prin cap o asemenea tâmpenie, se enervase de-a binelea, am văzut cum îi tremură mustața, pufăia scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar hotărâsem că nici de-al dracu’ n-o să-i cer, dacă nu-i musai, n-o să-i cer, și atunci Vasököl a luat țigara, și-a băgat-o în gură, a tras din ea cu sete, dar n-a suflat fumul spre mine, ci undeva, în aer, apoi mi-a spus să pricep odată că noi trebuie să pierdem acest concurs, că echipa școlii noastre n-are voie să se califice, și că asta în nici un caz n-am voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și n-o să mai apuce vara. Toate astea mi le-a spus în șoaptă, iar când a terminat, plângea de-a binelea, m-a apucat de mână, și m-a rugat ca, pentru numele lui Dumnezeu, nu cumva să-i suflu o vorbă bunicului, că el n-are voie să afle asta, și atunci eu am vrut să-i făgăduiesc și aș mai fi vrut s-o întreb unde doare cancerul ăsta, dar bunica nu mai era atentă la ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai mic al lui Remus, stătea și el acolo, pe banca din postul de observație, numai că nu-l văzusem, la care și Remus a dat din cap, dar n-a zis nimic, a tras numai un fum din țigară, suflându-l pe nări, ei, și atunci am reușit să mă adun cumva și să mă cațăr până sus, cu picioarele ca de plumb, și atunci, brusc, Remus Frunză m-a apucat de încheietura mâinii și m-a tras înăuntru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
buni, și Domnul să ne binecuvânteze, apoi i-a întins lui Zsolt sticla, îndemnându-l să bea în amintirea lui taică-su, Zsolt a luat sticla și a băut o gură, între timp caporalul a scos o batistă, și-a suflat nasul, iar când Zsolt a vrut să-i dea sticla înapoi, i-a spus, cu nasul în batistă, s-o treacă roată pe la toți, că merită și ei o dușcă, că și ei l-au iubit pe taică-su, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
întins spre noi una din ele, la care câinii au început să mârâie, iar Zsolt a spus că-i de la sine înțeles, măcar ăsta-i puținul pe care-l putem face. Atunci caporalul a dat din cap, și-a mai suflat o dată nasul și ne-a spus că ne mulțumește foarte mult, și-a dat el seama imediat că pe unii ca noi te poți bizui, pe urmă a arătat spre un scaun și o masă și o umbrelă de camping
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
își are potențialul lui, uitându-se la fiecare haină veche și ponosită de parcă ar fi fost una nou-nouță, asta nu i-o prea poate trece cu vederea bătrânului nici acum, chiar că nu, pe urmă a tăcut, și-a mai suflat o dată nasul, s-a aplecat, a ridicat un sac mare de pânză, l-a desfăcut, a scos din el un pumn de mălai, l-a încercat cu limba, apoi l-a risipit pe jos, spunând că taică-su, săracu’, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o lumânare în vârful tunelului, acolo unde era scrisă, cu ciocolată, cifra doisprezece, și a aprins-o, spunând că, de fapt și de drept, ar trebui să fie douăsprezece lumânări, dar că acum, simbolic, ajunge și una, iar eu am suflat în lumânare, dorindu-mi ca tata să vină acasă sau cel puțin să avem vreo veste de la el, și am stins-o, apoi mama a tăiat prima felie și i-a dat-o lui Marius, iar mie pe următoarea, Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
interesează nici măcar ce fel de filme sunt acolo, măcar la titluri să ne uităm, ca s-avem ce povesti, la care eu i-am zis să mă mai slăbească cu povestitul ăsta, că despre toate astea tot nu vom putea sufla o vorbă nimănui, dacă vrem să nu fim denunțați, între timp Feri a și tras de o rolă, reușind s-o scoată, pe jumătate, din dulap, rugându-mă apoi să-l ajut, că era cât pe-aci să-i cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe care el îl purta pe deget. Strigătele și rugămințile perfidului sarazin au lăsat-o nemișcată. Apoi, ea s-a apropiat de stânca în a cărei creștet se înălța castelul, și, pentru a-l atrage pe vrăjitor în luptă, ea suflă în corn, adăugând la aceasta strigăte de provocare. Vrăjitorul nu întârzie să se arate, călare pe armăsarul înaripat. Bradamanta a încercat o mare uimire amestecată cu un simțământ de bucurie, când a văzut că acest om descris ca atât de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de vită, trențuite; unul gonea pe un cal fără frâu, un altul se bălăbănea pe o vacă, altul pe un măgar; alții mișunau pe jos iuți și neastâmpărați, agățându-se de cozile și coarnele animalelor călărite de către semenii lor. Unii suflau în cornuri, alții ciocăneau în niște cupe, unii erau înarmați cu țăpoaie, alții cu furci. Unul dintre ei , care părea să fie căpetenia avea un pântec enorm și un cap mare și rotund, el călărea o broască șestoasă care o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și cnutul său, Astolfo cu lancea lui de aur și călare pe Rabican, cel mai iute armăsar. Lui Rogero Longestill i-a dăruit o biciușcă pentru stăpânirea lui Hipogrif, iar lui Astolfo, un corn cu puteri miraculoase, în care să sufle atunci când altă armă ar f fost zadarnică. ORCUL Am lăsat-o pe fermecătoarea Angelica acolo unde, fugind de cei doi pretendenți ai ei, Sacripant și Rinaldo, care se luptau pentru ea, a întâlnit un pustnic bătrân. Am văzut cum l-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o fiară sălbatecă, altora ca un uriaș sau ca o pasăre de pradă. Aceștia toți se repezeau asupra lui și curând l-ar fi dat gata dacă paladinul nu și-ar fi amintit de cornul primit în dar, O dată a suflat în el că înfricoșătoarea ceată și cavalerii o rupseră la fugă cu vrăjitorul după ei, împrăștiindu-se care încotro, ca pătârnichiile. Astolfo s-a ocupat iar de piatră și de data aceasta a răsturnat-o. Partea de desupt era gravată
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o fiară sălbatecă, altora ca un uriaș sau ca o pasăre de pradă. Aceștia toți se repezeau asupra lui și curând l-ar fi dat gata dacă paladinul nu și-ar fi amintit de cornul primit în dar, O dată a suflat în el că înfricoșătoarea ceată și cavalerii o rupseră la fugă cu vrăjitorul după ei, împrăștiindu-se care încotro, ca pătârnichiile. Astolfo s-a ocupat iar de piatră și de data aceasta a răsturnat-o. Partea de desupt era gravată
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
prin preajmă, nu mai poți duce viața de până acum. Pur și simplu n-o mai suporți. Eu știu: am verificat. Mahmura labă pe care ți-o tragi de-a curmezișul patului nefăcut - nu ți-o poți face. Să-ți sufli nasul în litrul de cafea - n-ai ocazia Să te piși în lighean - pur și simplu nu vor suporta așa ceva. Nici o femeie adevărată nu va permite așa ceva. Femeile fac existența mai frumoasă. Fără femei viața ar fi cârciumă, un bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nici o vorbă despre cele două pahare de vin. După cum vezi succesul întregii șmecherii constă în a recunoaște cu zâmbetul pe buze că ai dat pe gât ceva slab, ca pentru femei, dar în același timp să te ferești să le sufli în nas oamenilor legii. E bună, nu-i așa? Ce-ați spus, domnule? Auzi, Steve - nu e rău pentru ora trei după-amiază. Tulburat, m-am prăbușit din nou, de data asta având serioase probleme cu regăsirea echilibrului. — Sunteți atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am răsucit pe burtă și am făcut o flotare sau două. Prima a fost de-a dreptul remarcabilă. Exact o jumătate de secundă, ambele brațe percutând co-instantaneu, și covorul s-a săltat, pocnindu-mă în nas. În timp ce înjuram și bombăneam, suflându-mi praful din nas, a sunat telefonul. Acum zece minute vorbisem cu Martina, și mă cam așteptam să fie Fielding sau Frank Telefon. Bătrânul Phrank, ologul - cum ar putea să mă mai supere acum? Așa că am avut parte de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
năruit viața când le-am pierdut? O parte din mine a înghețat. Apoi, de amintirile mele a rămas agățat chipul unei copile de optsprezece ani cu ochii albaștri, cu mâini de porțelan. Când am cunoscut-o, era firavă de o sufla vântul, timidă, în același timp curioasă și atentă în fața vieții. Azi e o doamnă de o inteligență sclipitoare, de o profundă bunătate, cu un suflet cât un cozonac. Pe urmă te-am găsit pe tine, așa cum ești, cum trebuia să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pe Strada Mare, purtată de Tim în mașina cea albă, cu brațele numai flori, răsplătită - în sfârșit - dacă nu pentru credință, atunci pentru răbdare, ce-ar mai fi zis cu toții? Simțea mirosul de benzină. Rostogolitul roților. Cei care acum își suflau în ureche, își rodeau unghiile. Câteva zeci de tineri aclamau. Tim fuma o țigară parfumată. Mai rămăseseră opt zile până la sfârșitul lunii. Nu s-ar fi întors cel așteptat chiar în ultima. Dacă s-ar fi dus și aceasta, Tim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pot fi și eu, iarăși, în rândul lumii? S-a lăsat seara și în hornuri a început să se audă iar șuieratul vântului. Deja mă doare capul, tâmplele și creștetul îmi pocnesc, parcă mă apasă ceva; cred că vântul, când suflă, mărește presiunea aerului în încăperi, strecurându-se prin coșul sobelor, pe sub uși, pe sub tocul ferestrelor, peste tot pe unde există, cât de cât, o crăpătură, și capul e ca un barometru, e primul care simte. Curios e că atunci când ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
sunt luați în seamă. Sau poartă papion. Mustață în furculiță ori baston. Sau pe toate odată. Caz de psihiatru. O nucă prea tare pentru cei din preajmă. Monoclu. Barbă. Toți și-au lăsat. Știi ceva mai potrivit: un țignal! Vei sufla din răsputeri: va fi ceva infernal! Zi și noapte! Care pe care! Cu vorba, cu scrisul, așa cum ți-ai propus, va dura prea mult. Încă nu s-a inventat un sistem sigur de comunicare. Ești înțeles pe dos. Fiindcă procedezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pentru că trebuie să recunosc, nu sunt mai școlită ca tine în ale amorului. - Poate da, poate nu, dar mai mult ca sigur nu, fiindcă tu ai capul mai bine prins pe umeri decât mine. Acum că totul a trecut, voi sufla și în iaurt, chiar dacă îl voi lua din frigider, voi ea s-o dea pe glumă. Seara aceea trecu. Se părea că uitarea se așternuse Încet peste întâmplările trăite de Olga, constituind, în mod indirect, o lecție și pentru Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]