6,080 matches
-
ortodox de Peci, să-și consolideze controlul asupra celei mai mari părți a Serbiei. Cei mai mulți conducători sârbi independenți au acceptat să se recunoască vasali ai lui Murat, iar contingente sârbe au luptat alături de trupele sultanilor în Anatolia împotriva dușmanilor otomanilor. Sultanul a hotărât cucerirea ultimului oraș independent creștin grec din vestul Asiei Mici - Philadelphia. Ca o ironie a sorții, armatele care au asediat orașul au inclus și un contingent al Imperiului Bizantin, al cărui împărat era vasalul otomanilor. Până la acest atac
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
imposibile datorită depărtării față de mare și faptului că era practic înconjurat de posesiunile otomane. Aceeași izolare favorizase însă și independența sa. În 1378, Manuel al II-lea Paleologul a promis că va preda turcilor orașul Philadelphia în sprijinul acordat de sultan în unul dintre numeroasele războaie civile care bântuiau Imperiul Bizantin. În ciuda promisiunii imperiale, cetățenii Philadelphiei au refuzat să accepte stăpânirea otomană. În 1390, sultanul Baiazid I a reușit să cucerească orașul, în rândul trupelor sale aflându-se și contingentele bizantine
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
al II-lea Paleologul a promis că va preda turcilor orașul Philadelphia în sprijinul acordat de sultan în unul dintre numeroasele războaie civile care bântuiau Imperiul Bizantin. În ciuda promisiunii imperiale, cetățenii Philadelphiei au refuzat să accepte stăpânirea otomană. În 1390, sultanul Baiazid I a reușit să cucerească orașul, în rândul trupelor sale aflându-se și contingentele bizantine conduse de cei doi protagoniști ai războiului civil bizantin: Manuel al II-lea Paleologul și Ioan al VII-lea Paleologul. Spre sfârșitul deceniului al
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Ioan al VII-lea Paleologul. Spre sfârșitul deceniului al nouălea al secolului al XIV-lea, atenția lui Murad I a fost atrasă din nou de Balcani. În timp ce vasalul turcilor Șișman era preocupat de războiul cu voievodul muntean Dan I, armatele sultanului au cucerit Sofia, ultima posesiune bulgărească la sud de Munții Balcani. Această victorie le-a deschis otomanilor drumul strategic al Nișului, capătul unei importante căi comerciale europene. În vara anului 1380 sau în iarna anului 1381 (data este încă incertă
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
cucerit Sofia, ultima posesiune bulgărească la sud de Munții Balcani. Această victorie le-a deschis otomanilor drumul strategic al Nișului, capătul unei importante căi comerciale europene. În vara anului 1380 sau în iarna anului 1381 (data este încă incertă), armatele sultanului Murad I au atacat pentru prima oară Serbia lui Ștefan Lazăr Hrebeljanovici. Victoria obținută de sârbi a stopat pentru o scurtă perioadă de timp înaintarea turcilor în Balcani, care nu au l-au mai atacat pe Lazăr până în 1386. Pe
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
otomană de la Savra i-a transformat pe aceștia din urmă în vasali ai turcilor. Murad a cucerit Nișul în 1386, și la scurtă vreme după aceasta l-a forțat pe Lazăr al Serbiei să se recunoască vasal al Imperiului Otoman. Sultanul Murad a continuat atacurile în Balcani pe două direcții: spre nord și de-a lungul a ceea ce fusese cunoscut în epoca medievală ca „Via Ingatia”, în Macedonia. Liderii locali macedoneni au fost siliți pe rând să accepte statutul de vasali
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Încrederea lui Lazăr a crescut și după victoria bosniecilor conduși Vlatko Vuković în fața otomanilor conduși de omul de încredere a Murad, Lala Șahin Pașa, în bătălia de la Bilecia din 1388. Murad și-a organizat atacul pentru anul următor, în 1389. Sultanul a condus în persoană cea mai mare forță otomană reunită în Balcani până în acele timpuri, alături de soldații musulmani aflându-se contingente creștine trimise de vasalii bulgari, sârbi, albanezi și macedoneni, (printre acești Marko Kralevici al Prilepului). Lazăr a condus o
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
loiali, macedonenilor și kosovarilor lui Brankovici, și contingente bosniece, ungurești și albaneze. Cele două armate s-au întâlnit la Kosovo Polje („Câmpia Mierlei”) pe 15 iunie 1389. Bătălia de la Kosovo Polje a fost o mare victorie pentru otomani, în ciuda uciderii sultanului Murad I de către Miloș Obilici. În vreme ce otomanii nu au mobilizat și rezervele din Anatolia, sârbii, care își convocaseră toate trupele pentru această bătălie, nu au mai fost capabili înlocuiască pierderile suferite pe câmpul de luptă. În plus, principele Lazăr a
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
câmpul de luptă. În plus, principele Lazăr a pierit la rândul lui în luptă. În cei trei ani care au urmat acestei victorii, atacurile otomanilor i-au silit pe toți liderii regionali sârbi să accepte să fie vasali ai noului sultan, Baiazid I. Succesorul lui Lazăr, tânărul Ștefan Lazarevici (1389 - 1427), a acceptat statutul de vasal al otomanilor în 1390, într-o încercare de salvare a statului său, care era atacat și de unguri în nord. Vuk Brankovici, ultimul despot sârb
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
de unguri în nord. Vuk Brankovici, ultimul despot sârb independent, a rezistat până în 1392. Baiazid I "Yıldırım" (Fulgerul) i-a urmat la tron tatălui lui, Murad I, după asasinarea acestuia pe Câmpul Mierlei. Ca răzbunare pentru uciderea tatălui lui, noul sultan a ordonat uciderea tuturor prizonierilor sârbi. Baiazid „Fulgerul” a declanșat o campanie rapidă de cucerire în Balcani. Raidurile din Serbia și sudul Albaniei i-a forțat pe cei mai mulți principi locali să accepte suzeranitatea otomană. Pentru asigurarea securității căii comerciale Vardar
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Tesaliei și Moreii, ai căror conducători acceptaseră vasalitatea otomană la începutul deceniului al nouălea al secolului al XIV-lea. Conflictele interne din aceste teritorii, în special cele dintre magnații din Moreea, au fost un excelent pretext pentru intervenția lui Baiazid. Sultanul și-a convocat vasalii balcanici la Serres pentru rezolvarea diferitelor conflicte. Printre invitații sultanului se aflau și nobili din Tesalia și Moreea, împăratul bizantin Manuel al II-lea Paleologul și despotul sârb Ștefan Lazarevici. În timpul acestei întâlniri, Baiazid a oficializat
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
al secolului al XIV-lea. Conflictele interne din aceste teritorii, în special cele dintre magnații din Moreea, au fost un excelent pretext pentru intervenția lui Baiazid. Sultanul și-a convocat vasalii balcanici la Serres pentru rezolvarea diferitelor conflicte. Printre invitații sultanului se aflau și nobili din Tesalia și Moreea, împăratul bizantin Manuel al II-lea Paleologul și despotul sârb Ștefan Lazarevici. În timpul acestei întâlniri, Baiazid a oficializat ocupația asupra tuturor teritoriilor în dispută și i-a obligat pe toți cei prezenți
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
sârb Ștefan Lazarevici. În timpul acestei întâlniri, Baiazid a oficializat ocupația asupra tuturor teritoriilor în dispută și i-a obligat pe toți cei prezenți să-și reafirme statutul de vasali. Când despotul de Moreea nu a mai respectat acordul cu Baiazid, sultanul a reacționat hotărât. El a blocat armata bizantină din Constantinopol, după care a pornit în marș spre sud. El a anexat Tesalia, iar Ducatul Atenei a acceptat suzeranitatea otomană de îndată ce armatele sultanului au ajuns la granița statului. Moreea a reușit
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Moreea nu a mai respectat acordul cu Baiazid, sultanul a reacționat hotărât. El a blocat armata bizantină din Constantinopol, după care a pornit în marș spre sud. El a anexat Tesalia, iar Ducatul Atenei a acceptat suzeranitatea otomană de îndată ce armatele sultanului au ajuns la granița statului. Moreea a reușit să scape pentru moment de anexare în ciuda atacurilor de pedepsire declanșate în Peloponez în 1395 datorită evenimentelor de la granița de nord-est a Imperiului Otoman. În timp ce Baiazid ducea campania sa din Grecia, Mircea
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
state din nordul Albaniei au devenit vasale ale otomanilor. Baiazid a asediat pentru scurtă vreme și Constantinopolul. Asediul a fost ridicat în 1397, după ce Manuel al II-lea a acceptat ca, pe viitor, toți împărații bizantini să fie confirmați de sultan. După această, Baiazid a fost obligat să părăsească Europa pentru rezolvarea problemelor din Anatolia și nu a mai apucat să se întoarcă în Balcani. Baiazid a trecut în Anatolia cu armata compusă în principal din trupe vasale balcanice, inclusiv sârbi
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
oară în Orientul Mijlociu. În august 1400, Timur și hoardele sale au cucerit și distrus orașul Sivas și au început înaintarea spre inima Anatoliei. Armatele turcă și mongolă s-au înfruntat decisiv la Ankara, în 1402. Turcii au fost înfrânți, iar sultanul Baiazid a fost luat prizonier, murind în cele din urmă în captivitate. Otomanii au devenit vasali ai lui Timur Lenk. Imperiul Otoman a trecut printr-o perioadă de lupte interne între 1402 - 1413, care au implicat pe cei trei fii
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
rezerve de apă. În schimb, Timur își așezase tabără într-o zonă aridă, fără surse de apă. Situația părea atât de favorabilă otomanilor, încât Baiazid a hotărât să plece la vânătoare de căprioare. Profitând de perioada de timp în care sultanul lipsea din tabără, Timur a hotărât să-și mute tabăra pe malurile râului și a dat ordin ca soldații săi să sape o nouă albie pentru râu, îndreptându-l spre orașul Çubuk. În acest fel, otomanii au pierdut resursa de
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
a hotărât să-și mute tabăra pe malurile râului și a dat ordin ca soldații săi să sape o nouă albie pentru râu, îndreptându-l spre orașul Çubuk. În acest fel, otomanii au pierdut resursa de apă. Pe 27 iulie, sultanul și suita sa s-au reîntors de la vânătoare. Deja lipsa de apă făcea ravagii printre soldații lui Baiazid și, în aceste condiții el a ordonat declanșarea luptelor, câtă vreme trupele nu erau total istovite de sete. La rândul lui, Timur
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
și, în aceste condiții el a ordonat declanșarea luptelor, câtă vreme trupele nu erau total istovite de sete. La rândul lui, Timur a dat ordine pentru pregătirea de luptă și a cerut soldaților să încerce să îl ia prizonier pe sultanul otoman. În dimineața bătăliei Timur și-a expus planul de luptă. Flancul stâng a fost pus sub comanda fiului său cel mai mare, Shăhrukh Mīrză. Flancul drept a fost pus sub comanda lui Miran Shah, iar corpul central de oaste
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
a rămas sub comanda lui Timur, secondat de nepotul său, Pir Muhammad. În expunerea pe care a făcut-o în fața comandanților, Timur i-a încurajat, le-a aminti de faptele de glorie ale înaintașilor și a reamintit dorința sa ca sultanul Baiazid să fie prins viu. Bătălia a început cu un atac violent al forțelor otomane, care a fost întâmpinat de valuri de săgeți lansate de arcașii călare ai lui Timur. Baiazid a făcut greșeala să dispună cavaleria tătară în primele
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
pe câmpul de luptă, iar Baiazid a reușit să fugă în regiunea muntoasă din apropiere, protejat de câteva sute de călăreți. Timur a înconjurat regiunea cu numeroși arcași călare, care în cele din urmă au reușit să-l captureze pe sultan. Baiazid a fost obligat să descalece de pe calul său pur sânge și să încalece calul unui soldat mongol de rând, după care a fost escortat la cartierul general al lui Timur. Acesta din urmă, când a aflat că sultanul a
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
pe sultan. Baiazid a fost obligat să descalece de pe calul său pur sânge și să încalece calul unui soldat mongol de rând, după care a fost escortat la cartierul general al lui Timur. Acesta din urmă, când a aflat că sultanul a fost luat prizonier, l-a invitat pe fiul său să joace o partidă de șah, încercând să dea impresia că nu este interesat de eveniment. Când soldații săi au adus prizonierul în fața cortului său, Timur a continuat să joace
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
occidentali au afirmat că, după ce a fost luat prizonier, Baiazid a fost închis într-o cușcă de fier și expus pe post de trofeu în întreaga Anatolie. Aceeași cronicari au mai afirmat că Timur ar fi capturat întregul harem al sultanului otoman și ar obligat pe prima soție a acestuia din urmă să îl servească goală în fața invitaților. În ceea ce privește moartea lui Baiazid, diferitele surse occidentale relatează ori că sultanul ar fi fost otrăvit, ori că și-ar fi pus singur capăt
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
cronicari au mai afirmat că Timur ar fi capturat întregul harem al sultanului otoman și ar obligat pe prima soție a acestuia din urmă să îl servească goală în fața invitaților. În ceea ce privește moartea lui Baiazid, diferitele surse occidentale relatează ori că sultanul ar fi fost otrăvit, ori că și-ar fi pus singur capăt vieții, zdrobindu-și capul de gratiile cuștii. În zilele noastre, toate aceste afirmații sunt considerate false. Cronicile timuride afirmă că Baiazid a fost tratat bine și că Timur
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
dat fiind modul în care au fost tratați și alți lideri înfrânți în luptă de Timur. Istoricul bizantin Ducas afirmă că Baiazid a murit de apoplexie în martie 1403. Același istoric mai relatează că Timur a respectat ultima dorință a sultanului, al cărui trup a fost trimis escortat de o sută de soldați otomani înapoi în patrie, pentru a fi îngropat la Bursa. Puterile europene au încurajat la început invazia lui Timur Lenk și se spune că genovezii au arborat steagul
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]