5,786 matches
-
-n veșmântul aurorii Tot ce-au ascuns sertarele pandorii, Și-ați prăvălii și stâncile, și norii, Ne-ați alunga din ceruri și cocorii, Fumul de jertfă, vulturi și prigorii. Dar suptă, rătăcită-n unde, În verbul epileptic când s-ascunde Târându-se-n tăcerea ca de pâslă, Silaba voastră face viermi și mâzgă.“ („Clevetitorilor patriei“, Contemporanul, 30 aprilie 1976) „Din frunză-n frunză gândul, voltaic arc, va crește, din casă-n casă visul va ninge argintiu. Mărire celor care visează românește
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
coșuri din pai împletit; doamna Türbach și fetele Klein cărau și ele plase de sfoară cu mânere rotunde de lemn, adică țechere sau nețuri, dar uneori le mai atârnau de ghidonul bicicletelor Diamant; Pipoștante, profesoara de pian de la colț, abia târa un cărucior de fier în care vecinii îi puneau lemne, cartofi sau cărbuni și care zdroncănea pe pietrele de pe drum ca un tanc. Iar mătușile din Delani, Meziad și Pietroasa, unde mai mergeam în câte-o vacanță, nu-mi apăreau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
că o omori pe mamă-ta“, îi zicea domnul Aur. Și așa îl întâlnise ea, Rodica, îmbrăcat frumos, zi de zi, de vreo doi ani, ea mergând la ferma de curci, cochețică și parfumată cu spray-uri de la shop, el târând vioara după el și o geantă cu partituri. Urca din același loc, zilnic, presupunea că stă la blocurile verzi, tot în cartier și, de multe ori, în îmbulzeala de dimineață, îl zărea luptându-se cu vioara să ajungă în autobuz
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și tu, măi artistule, mare noroc ai tu cu tovarășul maior, să nu te mai prind pe-aici, că-ți rup cobza de spinare.“ „Urcați în mașină. Imediat“, ordonă maiorul îmbrăcat în civil. „Tu treci în spate, Rodica. Gabriel își târî cutia viorii și urcă spăsit lângă tatăl Rodicăi. Ea nu zicea nimic, nici nu râdea, nici nu mai plângea. Se uita tâmp la Gabriel, la figura lui disperată, la părul răvășit și la ciorapul lui roșu lăsat pe pantof. Se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu știau atunci, după cum nici astăzi nu știu că undeva în această lume există o țară cu numele de România. 2. Reforma lui Groza La 23 august 1944, armata română schimbă frontul spre vest, întorcând armele împotriva celor ce-i târâse într-un război irațional, trecînd de partea forțelor Națiunilor Unite, pornind spre Tatra și spre Budapesta și contribuind astfel la scurtarea războiului ce decimase omenirea, cu circa 200 de zile. Cu tot sacrificiul a încă 169.000 de ostași pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
socialiste a adus satului românesc daune incomensurabile, dintre care cea mai mare este surparea principalului edificiu moral: cultul pentru muncă. Cultul pământului Trenul personal care îl ducea pe Dumitru Dascălu spre localitatea natală, situată undeva în inima Podișului Moldovei, se târa leneș printre ogoarele cu holde sărace și pipernicite, cu frunzele ofilite și răsucite de căldura arzătoare a soarelui din miez de zi și mijloc de vară. Multele suprafețe de pământ nelucrat, arse de secetă și inundate de buruieni, îi provocau
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dar e frumos!". Uitând aproape suferințele nenorociților pe care apa-i surprindea adeseori noaptea, risipindu-le și distrugându-le puținul avut agonisit cu trudă, contemplam spectacolul acesta "grozav dar frumos", grație căruia micul râu de culoarea mâlului pe care-l târa greoi cu el către vagul său destin, se reabilitase cu totul în ochii mei. Odată, îmi povestea cineva, pe timpul unor asemenea inundații, de demult, un biet locuitor bolnav, surprins de apele care pătrunseseră până în tinda casei lui, a murit. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
jertfă, pentru datorie și pentru onoare, Iașul acela, în roadele, la generația ajunsă matură, a sfintei sentimentalități de acum aproape patruzeci de ani". "Iașul lui Eminescu și al mănăstirilor, al idilelor universitare sfințite de cununile puse în biserici în loc să fie târâte în banalitatea aventurilor de promiscuitate -, Iașul acela primea orice lovitură a soartei în siguranța că nu se poate ca dreptatea să nu biruiască și sacrificiile să nu ducă la înălțările supreme și eterne. Pe când Iașul intercalării politicianiste făcea calcule de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pentru care nu vor ști niciodată ce e nefericirea, zeii nu vor ști nici ce e fericirea. Prin toate cîte mi s-au Întîmplat, ei au vrut să mă facă să regret răspunsul dat sfinxului. Au vrut să mă vadă tîrÎndu-mă și strivit și apoi să rîdă batjocoritor: Iată, Oedip, omul de care erai tu atît de mîndru! Îți dai seama că numai trufia a omorît sfinxul! Privește acum adevărul, omorîtorul sfinxului nu e decît o rîmă!... Am Învățat de la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din apă. Și pînă la urmă Îl umple cu sînge. Chiar sîngele său. Am descoperit În apropiere un lac; năpădit pe maluri de stufăriș, cu apa Înverzită somnoros și mirosind a plantă putredă. O barcă singură cu un pescar se tîrăște În marginea stufărișului; Încolo, Între pereții săi vegetali, lacul pare incinta unui templu ruinat. VÎntul sună uscat printre trestii, dar nu Încrețește apa deloc, contribuind la această atmosferă de realitate saturată de timp. Nuferi ușor tumefiați de căldură Încurcă barca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu se apropia prea mult de soare, Dedal i-a spus, poate, fiului său altceva... Trebuie să fii ușor, să-ți pierzi greutatea dacă vrei să zbori. Sau să plutești. Limpede. Fără nici o amintire care să te Împiedice. Nu poți tîrÎ după tine memoria pe cer. De aceea trebuie să alegi. Sau Îți aduci aminte sau zbori. Mai bine renunță dacă simți că aripile nu sînt străvezii și o singură amintire nu-ți dă pace. Destinul celor stăpîniți de memorie e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
clipă de fericire. Nu mă pot Întoarce numai din pricină că mi-e frică de lumină. Dacă aș face-o, n-aș fi meritat să capăt aripi. Și aceasta ar fi fost ca și cum n-aș fi zburat deloc, ci m-aș fi tîrÎt prin văzduh ca șarpele prin frunze. N-am uitat sfatul tatălui meu, Însă În clipa cînd m-am ridicat În aer și am plutit deasupra mării mi-am dat seama că nu-l voi putea urma. Apropiindu-mă de soare
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ordine... Cum adică Într-o altă ordine? Cu exact aceeași piatră, dar Într-o altă ordine, se poate clădi un palat de Renaștere sau o Închisoare... Privesc printre crengile unor arțari bătrîni care se clatină În lumină. Nori nisipoși se tîrăsc pe cerul spălăcit fără să arunce nici o umbră pe acești scaeți Înmiresmați ce-și agită lîngă mine florile violete. CÎnd vîntul lovește scaeții, În aer se ridică o ușoară ceață prăfoasă amestecîndu-se cu lumina. Nimic, aici, nu iese din ceea ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mi-am repetat ca să-mi dau cura), nu mă pot smulge din trecut. Privirea Înapoi mă va elibera. Mă voi Întoarce, voi vedea muntele gol, voi vedea că În urma mea nu pășește nimeni. După aceea voi fi liber. Altfel aș tîrÎ după mine pînă la moarte această amăgire și mi-aș petrece toată viața ascultînd pașii vinei ființe care nu mai există. N-am cum să devin liber decît Întorcînd capul... Singura Întrebare era cît de mult puteam Întîrzia momentul acela
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
decît o amăgire a Închipuirii mele și a memoriei mele. Suferința mea nu era atît Îndoiala, cît ceea ce trebuia să aleg: o Împăcare clădită pe o amăgire sau o libertate clădită În pustiu... Am amînat cît am putut alegerea. Am tîrÎt după mine amăgirea că Euridice trăiește pînă cînd am simțit că nu mă mai pot minți și ochii mei vor să Înfrunte singurătatea. CÎnd am Întors capul clocoteam de revoltă Împotriva destinului meu. Auzeam pașii Euridicei și mă gîndeam că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o Îmbrățișa, o sugrumă. Și apoi cu oroare constată că strînge În brațe numai cadavre de piatră. Ochii acționează Împotriva inimii ei. Își suprimă singură orice speranță și chiar pașii ei otrăvesc drumul pe care rătăcește Îngrozită; acest deșert se tîrăște Împreună cu Meduza, În vreme ce pașii ei trec bolnavi printr-o lume atît de pustie, Încît se aud și gîndurile acestei ființe Înfricoșătoare care a fost odată o femeie frumoasă... (...Am fost frumoasă, dar ce importanță mai are urîțenia mea pe lîngă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
altul ca mine care ar sta aici pe țărmul acesta cu miros de alge și de gutui verzi. E important să nu ne pierdem dreptul la regret. Pe munți sufletul capătă o anumită familiaritate cu cerul, cu norii ce se tîrăsc umflați de ploaie peste păduri secetoase. Aici, valurile Îmi arată În fiecare zi pămîntul, nisipul, stîncile, arbuștii arși de soare și umbra pescarilor care descarcă bărcile pline de pește. Acest țărm aparent pustiu nu e nici pe departe un spațiu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
iar buzele Ariadnei freamătă În lumină. Știu că aceste buze umede și luminoase murmură și „viață” și „moarte”, dar acum sînt pregătit să Încerc toată compătimirea necesară pentru Endimion. Endimion urăște luciditatea. O urăște pentru că-l smulge din vis, Îl tîrăște la soare din grota sa unde noaptea Îl vizitează zeița Artemis fluturîndu-și pe umerii goi părul rece și blond. Lucid, Endimion rămîne cu ochii ațintiți În gol; pădurea Însorită i se pare pustie, lumina zilei i-a renăscut cuvintele pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ale deznădejdii, Carlina își propuse să găsească prin cotloanele sufletului sâmburele puterii de a merge mai departe, crezând totodată că Dumnezeu era mult mai aproape decât își putea imagina. Cerul era în acel moment pe alocuri înnourat, iar norii își târau mantia lor, ce părea ca o poartă larg deschisă catastrofelor naturale. Inima îi bătea într-un ritm anormal încât își puse degetul pe artera principală să-și măsoare pulsul, iar gândurile tremurau în taină. Doamne, cât ar fi vrut în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
scriitori sau critici literari, câtă vreme toate asociațiile având legătură cu filmul își vor desemna reprezentanți pentru selecția juriilor (indiferent cât de insignifiante sunt acele asociații și cât de lipsiți de prestanță sunt membrii lor !), nu vom face decât să târâm după noi un sistem bolnav, corupt și clientelar. După cum s-a văzut, CNC nu are nici o problemă să-și anexeze meritele unor filme premiate ; dimpotrivă, ele devin alibiul perfect pentru ascunderea sub covor a unor subfilme care nici nu-și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fost rănit. Un glonț mi-a străpuns toracele și a trecut la un centimetru de inimă, după aprecierea medicilor chirurgi care l au extras. Rănit așa, am parcurs un drum - ce mi l-am evaluat la aproximativ jumătate de km - târând după mine, de o parte și de alta, doi ofițeri răniți, până la o baza aeriană, unde ne-au suit nemții într-un avion cu destinația Germania. Aveam 33 de ani și eram rezistent. Am avut un noroc dumnezeiesc. A fost
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
e de ajuns să mă gîndesc la el că-mi și sună în minte întrebarea: care e poziția Liviei față de tot ceea ce fac eu? Iată-mă-s: la dispoziția ta! mă întîmpină Vlad, ieșindu-mi înainte din clădirea Serviciului dezvoltare, tîrînd după el un sac de hîrtie plin. Bună, Vlade! îi zic. Trebuie să pornesc separatorul și... Știu! mă oprește Vlad. Mi-a spus tovarășul Iordache, șeful meu! că a participat și el la "masa eliptică", unde se trag concluzii exponențiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rostind cuvinte nemiloase și că voi îndura, și dincolo de viață, cele mai adânci tristeți, cele mai grele insulte“. Viziunea finalului vieții ei este șocantă - după câte se știe din mărturia altor deținute, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu a fost considerată decedată, a fost târâtă de colegele de celulă până la morga spitalului pe nitenciar Văcă rești, s-a trezit din comă, după un timp, prin tre ca davre, a fost readusă în celulă și abia apoi a murit - „Spaima mea e că voi auzi, că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
18 ore de muncă zilnic, iar articole de ouat în fiecare săptămână, între patru și cinci; mi se face somn în clasă, la conferințe, în orele de muncă grea. Astăzi la mitingul femeilor m-a disperat faptul că am fost târâtă în urma carului triumfal și, cu ajutorul Stanei, prin Universitate, am reușit să mă strecor pe strada Universității, de unde m-am întors, târându-mi picioarele de parcă ar fi fost țintuite la pământ cu obezi de ocnaș. Ieri am bătut la toate ușile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
clasă, la conferințe, în orele de muncă grea. Astăzi la mitingul femeilor m-a disperat faptul că am fost târâtă în urma carului triumfal și, cu ajutorul Stanei, prin Universitate, am reușit să mă strecor pe strada Universității, de unde m-am întors, târându-mi picioarele de parcă ar fi fost țintuite la pământ cu obezi de ocnaș. Ieri am bătut la toate ușile ca să fac propagandă pentru alegeri și pentru Constituție, mâine trebuie să continui propaganda la conferința de la liceu; nu mai pot da
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]