5,450 matches
-
un tânăr medic în anii petrecuți pentru specializare la Paris, înaintea și în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. SCRIERI: Lebede negre, Iași, 1936; Eternul spirit, Iași, 1940; Satire, București, 1955; Răscoala, Iași, 1957; Un om pe promontoriu, București, 1961; Tainicul arhipelag, București, 1964; Pe limba lor, București, 1967; Carmen terrestre, București, 1968; Melos, Iași, 1970; Cartea mea de lut, București, 1971; Manuscrisul de la Marrakech, Iași, 1972; Poezii și poeme, pref. Constantin Ciopraga, Iași, 1974; Elipse orfice, București, 1976; Cosmograme, Iași
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
G. Călinescu], Un limbaj pur, JL, 1939, 50; Călinescu, Ist. lit. (1941), 853, Ist. lit. (1982), 938; Dimitrie Costea, „Satire”, IL, 1955, 6; Al. Săndulescu, „Satire”, VR, 1955, 12; Al. Dima, Linii pentru un portret, IL, 1964, 3; Haralambie Țugui, „Tainicul arhipelag”, O, 1965, 1; Aug. Z. N. Pop, Creație și actualitate, TR, 1967, 2; Constantin Ciopraga, „Carmen terrestre”, CRC, 1968, 20; Dumitru Micu, „Carmen terrestre”, GL, 1968, 21; Zaharia Sângeorzan, „Melos”, CRC, 1970, 23; Radu Cârneci, „Melos”, ATN, 1970, 7
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
lumi de hârtie: „cum mă temeam în copilărie/ de gura deschisă a unui clopot/ azi locuiesc între fălcile lui:/ o limbă grea, de bronz,/ îmi izbește timpanele,/ mă izbește peste gură,/ peste degetele întinse - / firul prelins pe bărbie,/ o literă tainică - / ne-a mai rămas descifrarea ei” (Filologie); „O poetă își taie vinele peste cupa de jad./ Păsări de pradă se rotesc peste mal./ De-aș fi știut/ că spuma îmbătrânește, că valul nu înflorește/ a doua oară,/ îmbătată m-aș
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
pasul final. Șovăiam, mi-era rușine, diavolul mă ispitea cu frica, smerenia, slăbiciunea; mă păstram în starea aceea confuză dintre dorință și panică, prielnică lenei și tergiversării. Mi-era și teamă, mă știam foarte necurat. Domnul lucrează însă în chip tainic și umblă pe căi misterioase”. Amână, totuși, acest pas hotărâtor pentru viața lui spirituală și morală. În septembrie 1953 îl vizitează pe Noica la Câmpulung, unde filosoful avea domiciliu obligatoriu. O prietenie strânsă se leagă între cineva care caută, cu
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
iernat, într-o baltă a Jijiei, în apropiere de târg; neliniștea Vitoriei pentru întârzâierea bărbatului ei, peste obicei, cunoașterea și “citirea” semnelor naturii; mersul femeii la părintele Dănilă, la biserică, să-i “ceteasca”; mersul la baba Maranda, care avea “unele tainice științi si meșteșuguri”; drumul la Piatra, popasul la mânăstire, la icoana Sfintei Ana; mersul la autorități pentru a-și spune necazul. Partea a doua, începând cu cap. VII, când Vitoria “are într-însa știința morții lui Nechifor Lipan si crâncena
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
rămași amândoi se uitau cu plăcere... iar pe Gheorghiță și maică-sa îl ocrotea și-l apăra de câte ori în ochii lui Lipan erau nouri de vreme rea”. * “Gheorghiță era numele care-I plăcuse Vitoriei căci era numele cel adevărat și tainic a lui Nichifor...dar când n-o auzea nimeni și erau singuri, Vitoria îi zicea cu anumit glas, tot Gheorhiță” * “ Se făcea (cel dintâi vis) că-l vede pe Nichifor călare, cu spatele întors către ea, trecând, spre asfițit o
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
la joc, măi române, / Ca să-ți treacă de necaz... / Mincea-Constituțiune / O bat ciocoii cu haz!“ Ură și disprețuire Dezgust ș-amară căire Iată ce ți se dă azi! O să cazi! — O să cazi! Ieri trecea din gură-n gură Ca o tainică murmură De acorduri îngerești: — Să trăiești! — Să trăiești! Însă... un vânt din pustie C-o teribilă urgie Urlă și mugește azi: O să cazi! — O să cazi! 19 cum cântă neamțul în românia Chind la min aiș fenit, Avut bondoloni zdrimt Și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de la Fălticeni, bucuria copiilor și mirarea mea de locuri și oamenii pe care i-am cunoscut, Între care Prof. Ciurea și alții, dar mă uitam 675 și nu Înțelegeam că, pe dedesubtul faptelor, se țeseau În sufletul meu acele valuri tainice. și taina a tot crescut și m-am tot Întrebat, care să fie izvorul? Mai gândindu-mă, mai Întrebând, oraș de graniță care trebuie să suplinească furarea Sucevei și Bucovinei. N-a fost de-ajuns și, pe dealul de la Oprișeni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pare, regulat și În care, se spunea, Își Încondeiase, nu prea măgulitor, și prietenii. Nu mi se părea de necrezut. Delicatețea ceremonioasă este mai neverosimilă În cazul unei atât de intense combustii ca aceea a scriitorului decât compensarea ei, măcar tainică, prin acide Rapoarte către Posteritate. Literatura Însăși se răzbună, s-ar părea, pentru atâtea bușituri, Închipuite sau reale, proiectându-și Ostașul pe soclul Judecății de Apoi, În rolul mult visat al Unicului, care Își plătește datoriile nu doar către inamici
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-mi mai pese de nimic, să mă abandonez hazardului, ucigătorului „adevăr” văduvit de artă sau „pământului”, pur și simplu, cotidianului oarecare, indiferent la și străin de fantasmagoriile literaturii. În sfârșit, ultimul citat, din Kafka, o consemnare datată 27ianuarie 1922: „Ciudată, tainică, poate primejdioasă, mântuitoarea alinare a scrisului. Sari deodată din șirul asasinilor”. Cuvinte de-a dreptul provocatoare. Sperasem, cine știe, că următoarele propozițiuni ale citatului vor „tempera” sensul. Ar fi fost o prostie. „Sari deodată din șirul asasinilor” era o formulare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vedere, În mediul social. Zigu nu era doar cercetătorul eroic, obișnuit să stea cu lunile și anii, zi de zi, În bibliotecă, În toate anotimpurile meteorologice sau politice, ci să fie și „prezent În cetate”, ca om de legătură și tainic arbitraj, uneori, În tot soiul de intermedieri răbdătoare și afabile, mijlocind importante apropieri și alianțe În momente-cheie ale vieții literare, inevitabil (și) politică, sub comunism. Puteam spera de la Zigu o evaluare obiectivă a situației din țară, ca și a atmosferei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
putrezitului sistem comunist În Europa de Est, pe care autorul l-a trăit ca pe o a doua șansă de a Însufleți coșmarul. * „Tocmai esențialul lipsea - cel puțin după convingerea lui Keseru. Când se va elibera - și ăsta era gândul cel mai tainic al lui Keseru, atât de tainic că Îl ascundea, poate, de el Însuși - când se va elibera de acest text, se va elibera, Într-o anumită măsură, de el Însuși.” În căutarea manuscrisului romanului, el recapitulează ceea ce știe sau Își
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care autorul l-a trăit ca pe o a doua șansă de a Însufleți coșmarul. * „Tocmai esențialul lipsea - cel puțin după convingerea lui Keseru. Când se va elibera - și ăsta era gândul cel mai tainic al lui Keseru, atât de tainic că Îl ascundea, poate, de el Însuși - când se va elibera de acest text, se va elibera, Într-o anumită măsură, de el Însuși.” În căutarea manuscrisului romanului, el recapitulează ceea ce știe sau Își imaginează despre B., dar Își investighează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prelungit pe pagina unei teze universitare al acelei fascinante seri de vineri, prelungită dincolo de limitele prevăzute... Simțisem, cu toții, că participam la o extraordinară incursiune În misterul artei, așteptând, ca frumoasa din pădurea adormită, revelatorul, privirea știutoare, În stare să activeze tainicele valențe ale viețuirii. * Dezbaterile celor trei romane ale lui Tabucchi au fost urmate de vizionarea filmelor inspirate de ele, produse În Italia și Portugalia. Autorul se retrăgea Într-un colț din fundul sălii, unde urmărea, singur și concentrat, imaginea. Serile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2 George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973 9008-28-3 N.A.Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2. MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE 118 Motto: " Această tainică primăvară izvorăste din mierea miraculoasă care nu este altceva decat o rază de căldură transformată odinioară și care acum, își recapătă forma cea dintai... Ea tine loc de soare și flori pană cand fratele ei mai varstnic, soarele... strecurandu-și
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
e marcat de romanul Darul de nuntă (1986), carte a introspecției analitice, impresionând prin acuitatea psihologică. Aici, eroina, Sabina, își oferă o lungă rememorare, prilejuită de o călătorie nocturnă cu trenul. Fluxul memoriei recuperează, „cu privirea aburită”, intensitatea trăirilor, urzeala tainică a trecutului, pentru a ajunge, salvator, la „descoperirea de sine”. Purtată de amintiri, eroina redescoperă un „păienjeniș de aur”, traversat în surdină de ecouri lirice: satul copilăriei, chipurile dragi ale celor care au fost, propria-i dramă atunci când sosise „zefirul
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
Râmnicu Sărat, 1935; Însemnări despre poezia populară și poezia cultă, Râmnicu Sărat, 1935; Zodiac și Întoarcerea la sat, Râmnicu Sărat, 1935; Bogdan Petriceicu Hasdeu (aristocratismul vieții și operei lui), Râmnicu Sărat, 1936; Al. Lascarov-Moldovanu, poet al vieții alese și al tainicei solidarități cu pământul românesc, Râmnicu Sărat, 1936; Cultura românească și satul, Râmnicu Sărat, 1939; Versuri, București, 1969; Iubiri și nunți, București, 1973; Vânător în amurg, București, 1975; Ieșirea din basm, București, 1981. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. cont., II, 318
CUCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]
-
Sonet regal, Trecutul, Scenetă, Nocturnă). Inima aprinsă de iubire e „lampion”, „hârtie și spoială”; „lumina nepoftită” îi stingherește pe morții din suflet: „Doar unul dintre dânșii - un mic strigoi cuminte!, / un alb schelet sarcastic, un filosof bufon/ văzând că astrul tainic e doar un lampion/ zâmbește în tăcere și doarme înainte.” Cu imagini de un desen fin, noi, neașteptate, I. este un poet de vocație reală, a cărui evoluție curmată pretimpuriu a putut sugera apropieri de numele unor adolescenți geniali: Rimbaud
IACOBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
nu înțelegi înțelesul/ atunci când există înțeles”. Volumul următor, Lumina Cuvântului (1995), face din bucuria jertfei (a înnoirii) prilej de „blândă disperare” și din simbolica transfigurării motivul așteptării înfrigurate, alături de care „întrebările fundamentale” își găsesc răspuns prin râvna participării la ritualul tainic al desăvârșirii. Coborârea „înspre lumină” și arderea în „veșnicul acum” sunt cele două grădini înmugurite ale poetului, unde răstignirea dintâi și învierea de pe urmă alcătuiesc împreună „locuința nepieritoare” a celor ce vor veni. Realitatea poeziei lui D. începe în noaptea
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
-și fi cunoscut dinainte mirele”, va rămâne străină de o lume ce a fost cândva imaculată moral, evanescentă, o lume parcă din întâia dimineață a lumii. Se întâlnesc în carte poeme ale extincției, ale închiderii orizontului vieții, în așteptarea clipei tainice a comuniunii cu cosmosul (Oara a-nsirăril’ ei), o lume întoarsă de la rosturile ei. Abia la senectute poeta are timp pentru a se recopilări, în tentația de a ajunge ființă edenică, în consens cu firea, ca în poemul Caprili di Santorin
CARAGIU MARIOŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286094_a_287423]
-
unei iubiri defuncte, cu toate tristețile ce le implică. În Masca Diotimei (1975), titlurile câtorva poeme rezumă pur și simplu „mesajul” liric: „Zămislirea și rodul - acesta ni-i rostul prin care umblăm peste gloria trecerii”, iar cuvântul-cheie este „melancolie” („vastă”, „tainică”). Dăinuim (1976) cuprinde poezii ce se vor patriotice, dar prin supralicitare devin doar versificări patriotarde în manieră vetust pașoptistă. Se rețin vagi înfiorări nostalgice după Satul copilăriei, după Mama, câte o Carte către tata și una adresată lui Eminescu tânăr
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
cât și gândirea filosofică: sinuciderea. Deși au nume, personajele apar în textul dramatic drept „El” și „Ea”, subliniind astfel caracterul generic al dezbaterii. Dialogul este permanent întrerupt de intervenția unor „umbre” - în fapt, gânduri ale personajului care se confesează, prea tainice și apăsătoare pentru a putea fi articulate. Piesa încearcă să surprindă, în oglinzile paralele ale discursului „obiectiv” al medicului psihiatru și al aceluia „subiectiv” al pacientului, stranietatea, caracterul de nepătruns din punct de vedere rațional al sinuciderii: internat într-un
ALEXANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285246_a_286575]
-
esență, o deghizare a lipsurilor noastre majore, pe care le ignorăm. Oximoronul despre care vorbește B. Cyrulnik (2006), constituie și amprenta oricărui bolnav, întrucât în fața impactului provocat de maladie, personalitatea lui se divide: o parte sângerează, cealaltă adună din sertarele tainice ale ființei, resurse nebănuite, capabile să pornească ofensiva pentru recăpătarea sănătății. Așa se explică de ce mișcarea specifică bolii este bidirecționată, una tinde spre anihilare, cealaltă, dimpotrivă, aspiră spre revelarea de noi sensuri. Acest metabolism interior sugerează ambiguitatea funciară oricărei maladii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
devidate de sens, chiar trivializate, nu putem contesta că procesiunea de înhumare, ca și ceremoniile comemorative tezaurizează încă un potențial psihoterapeutic important. Apoi timpul trece, viața reintră în albia ei, iar imaginea celui plecat se retrage discret într-un ungher tainic al sufletului. Ne mai tulbură uneori, dar rămâne acolo mereu, căci moartea nu poate distruge decât ce nu merită să fie păstrat. întâlnirea omului cu moartea se produce mereu de-a lungul întregii sale vieți, prin toate schimbările pe care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sinonim al lăcrimioarelor, ci și la reluarea intenționată a aceluiași gest. Motto-ul ciclului din 1863 evocă mecanismul de sublimare a suferinței pe care se baza ciclul din 1853: Lacrimile izvorâte dintr-un suflet simțitor Precum roua dimineții, se înalță tainic nor Și se duc de se revarsă pe al Domnului altar În odoare prețioase, în ceresc mărgăritar. Ca să traduc în proză plată, mărgăritarele sunt lacrimi urcate la cer și transformate în obiecte valoroase. Imaginea e reluată în mai multe poezii
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]