18,899 matches
-
al hârtiei- monedă: "Sistemele de inflațiune ale hârtiei- monedă în Europa s-au extins în chip fantastic. Deosebitele guverne războitoare, nepricepute, prea sfiicioase sau prea neprevăzătoare pentru a atrage din împrumuturi sau din dări, mijloacele de care aveau nevoie, au tipărit bilete de bancă pentru îndestularea acestor nevoi. În Rusia și în Austro-Ungaria aceste metode au fost împinse atât de departe încât bonul lor este, de fapt, fără valoare pentru comerțul extern. Marca polonă poate fi cumpărată cu un penny, dar
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
în procesul de producție (...). cantitatea de credit real este strict limitată de cantitatea economiilor, de abținerea de la consum"743. Spre deosebire de acesta, creditul de circulație "este cel acordat din fondurile bancare special create în acest scop. La acordarea unui împrumut banca tipărește bancnote sau îi deschide debitorului un credit într-un cont de depuneri rambursabile la cerere. Este un credit creat din nimic. Este echivalentul unor bani discreționari (Fiat Money), nou creați, așadar efect al inflației directe, nedeghizate"744. Este importantă distincția
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
o modalitate prin care să plătească soldații. A încercat să împrumute 30004000 de dolari de la negustorii din Boston, dar evident că bonitatea guvernului nu era printre cele mai ridicate. Într-un final, statul Massachusetts a decis, în decembrie 1690, să tipărească 7000 de lire în bancnote pe care să le folosească pentru plata soldaților. Bănuind că cetățenii nu vor accepta bancnotele neconvertibile, guvernul a făcut o dublă promisiune când a emis banii de hârtie: că, în câțiva ani, îi va converti
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
moneda metalică, acordând sancțiuni precum amenzi, încarcerări și chiar totala confiscare a bunurilor personale pentru înalta crimă de a nu accepta bancnotele la paritate. Confruntându-se mai departe cu "penuria de bani" din cauza emiterii de monedă, Massachusetts a hotărât să tipărească in continuare; în 1716 pune bazele unei "bănci guvernamentale de credit funciar" și emite 100.000 de lire în bancnote pentru a fi împrumutate pentru achiziții imobiliare, în diverse zone ale provinciei. Prețurile au crescut atât de mult încât curentul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
naționale". Vezi Fr. List, Sistemul național de economie politică, Editura Academiei RSR, București, 1973. 706 Este vorba despre "exorbitantul privilegiu", așa cum l-a numit Generalul de Gaulle, care constă în posibilitatea pe care și-a luat-o America de a tipări chitanțe sau bancnote pentru a-și finanța imensul deficit. După aprobarea acordurilor de la Bretton Woods "Statele Unite puteau tipări acum chitanțe sub formă de dolari care nu puteau fi schimbate pe aur și care, fie că trebuiau să fie ținute în
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
exorbitantul privilegiu", așa cum l-a numit Generalul de Gaulle, care constă în posibilitatea pe care și-a luat-o America de a tipări chitanțe sau bancnote pentru a-și finanța imensul deficit. După aprobarea acordurilor de la Bretton Woods "Statele Unite puteau tipări acum chitanțe sub formă de dolari care nu puteau fi schimbate pe aur și care, fie că trebuiau să fie ținute în rezervă, fie că trebuiau folosite pentru cumpărarea de bunuri și servicii americane.Pe scurt Statele Unite au introdus etalonul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Flacăra”, „Viața românească”, „Universul”, „Capitala”, „Noua revistă română”, „Rampa nouă ilustrată” ș.a. În 1910 editează „Revista democrației române”, unde încurajează anchetele sociologice în mediul sătesc. A semnat și cu pseudonimele Gh. Despina, Ion Marvila, Ne-om. În broșuri, și-a tipărit discursuri ținute în Adunarea Deputaților, analize de politică externă, impresii de călătorie (Impressions de Turquie, 1910), precum și o clarvăzătoare luare de poziție privind „doctrina și tactica socialistă”. În teatru, D., care e departe de a fi un virtuoz al tehnicii
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
ce excelează prin concizie, analiză lucidă și o deosebită putere de sugestie. Varietatea mediilor investigate, precum și diversitatea modalităților stilistice, de la notația lirică la duritatea pasajului naturalist, au determinat critica să remarce virtualitățile de romancier ale autorului, care în 1972 își tipărește primul roman, Trapez, cu o pronunțată tentă socială. Cartea evocă drumul contorsionat al devenirii unui tânăr, descendent dintr-o familie de „foști”, Mihai Olaru. „Apropiat tematic și chiar valoric de Intrusul” (Val Condurache), romanul intenționează, pe de o parte, să
DIMITRIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286779_a_288108]
-
scris în 1814. D.E. reia vechea specie bizantină într-o epocă târzie, de tranziție între veacuri și mentalități, hazardându-se a da, naiv și fantezist, o viziune europeană asupra evenimentelor istorice. Are la îndemână doar scrieri minore, de propagandă antifranceză, tipărite la Viena, Buda sau Moscova, buletine și „gazeturi” franțuzești și germane, o cronică a slovenilor, cronografe grecești. Surse interne sunt stolnicul Dumitrache, Genealogia Cantacuzinilor a lui Mihai Cantacuzino, scrisori și documente cunoscute de eclesiarh. Mai importantă este latura memorialistică a
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
mai părăsi decât pentru scurt timp, în perioada 1948-1953, când este transferat în localitățile Slimnic (județul Sibiu) și Lisa (județul Brașov). Volumul de debut, Lăcrămioare (1917), un mănunchi de „cântece de război culese de la fetele din Poiana Sibiului”, a fost tipărit în 1917, pe cheltuiala autorului (ca de altfel toate volumele sale). Textele autentice sunt însoțite de indicații privind numele și porecla informatoarelor. „Lăcrămioarele” culese - majoritatea doine - se înscriu între contribuțiile transilvănene meritorii la valorificarea poeziei tradiționale„de război”. Soarele din
DOBROTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286806_a_288135]
-
la Râmnicu Vâlcea și Sibiu, se specializează în estetică, istoria artelor și etnografie la Berlin (1936-1937) și München (1938-1939). În 1938, obține titlul de doctor în filosofie la Universitatea din București cu teza Conceptul de artă populară, care va fi tipărită în 1939. Lector de limba și literatura română la Universitatea din Viena (1942-1943), este atestat în 1945, la Universitatea din Iași, titular al Conferinței de estetică literară, pe care o suplinise în 1944. După 1948, va ține aici cursurile de
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
Cel mai iubit dintre pământeni) și disecă realitatea nu cu textualisme, ci cu acea tensiune morală care drenează toxinele mortale ale „întunecatului deceniu nouă”. Coleric temperamental, exasperat de persistența moravurilor totalitarismului, insurgent, iconoclast și partizan ultrafidel grupului său brașovean, el tipărește în 1998 un volum de eseuri, Modernitatea ultimă, în care sunt vizați Nichita Stănescu, Nicolae Breban, dar nu scapă nici Mihail Sadoveanu, G. Călinescu sau Tudor Arghezi. SCRIERI: Pauză de respirație (în colaborare cu Andrei Bodiu, Marius Oprea și Simona
DOBRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
unei activități publicistice. Scrie destul de mult în periodicele moderniste, debutul său fiind legat de revista „La Société nouvelle” (1907). Pentru a-și iscăli colaborările recurge la semnăturile A. Boumy, Marc Heina sau Konowalow. În țară, primul său text va fi tipărit în cotidianul „Adevărul”, în 1908. După primul război mondial practică avocatura, dar fără convingere, situația materială îngăduindu-i să se dedice literaturii. O primă plachetă de versuri, Revolte și răstigniri (1920), în care sunt antologate versurile scrise între 1916 și
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
preferință pentru rostirea transparentă, simplă se observă în Arhipelag (1989), în tentativa de poetizare / eternizare a cotidianului. Dar psihologia senectuții este tot mai des acaparată de reprezentări ale morții. Din 1994, editează revista „Insula”, în care își publică versurile noi, tipărind apoi, în colecția care însoțește acest periodic, plachetele Horoscop (1995), Sculptorul cu disc de aur (1995), Adevărul și numai adevărul (1996), Destin (1996). Scriind și proză, D. include în volumul Personagii secrete în trecutul imediat (1947) un fel de fiziologii
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
Pașcani. Se republică, de asemenea, versuri și proză aparținând lui Vasile Cârlova, Gh. Tăutu, Gr. H. Grandea și câteva dintre basmele lui Petre Ispirescu. Poezia lui Alecsandri Dă-mi o zi din viața ta purta indicația „inedită”. Mihai din Pașcani tipărește o schiță (Domnișoara M.*** din Fălticeni), un poem intitulat pretențios Homo și anecdote, semnate, de data aceasta, Un drac din Fălticeni. În numărul 17 din 1897, Mihai din Pașcani este trecut printre cei care rezolvaseră șaradele publicate de revistă, iar
DRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286839_a_288168]
-
străini. În pofida sentimentelor frumoase care le animă, poeziile sunt artificioase, prolixe, prozaice și stârnesc ironia lui Titu Maiorescu, criticul junimist considerându-le de-a dreptul rizibile. Dintr-o perioadă de junețe datează și romanul Nopțile carpatine sau Istoria martirilor libertății, tipărit la Pesta, în 1867. În încercarea de a-și mobiliza contemporanii, autorul evocă momente semnificative din istoria Transilvaniei, precum răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan. De fapt, în „roman” sunt dispuse succesiv mai multe povestiri, rememorări înscenate romantic pe parcursul câtorva
DRAGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286848_a_288177]
-
coordonatorul colecției „Eminesciana”, scoasă de Editura Junimea din Iași, în care au apărut peste cincizeci de exegeze eminesciene, atât reeditări ale unor studii consacrate, cât și valoroase lucrări noi. În afara a numeroase studii incluse în diverse publicații de specialitate, a tipărit două volume de interpretări critice (1982 și 1986) - dintre care primul a fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Iași -, dedicate operei de tinerețe a poetului. Cercetarea se înscrie, programatic, în ramele unui comentariu aflat la confluența dintre critica modernă
DRAGAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286843_a_288172]
-
C. Tăslăuanu îi încredințează „Luceafărul”, reapărut în capitală. De sub tipar îi vor ieși volumele Icoanele vremii (1919) și Priveliști fugare (1921), conținând memorialistică, tablete și articole, și Darurile pământului (1920), ce antologa creația lirică. Grupajul Cântecele patriei, inclus aici, este tipărit și separat, într-o colecție populară, în 1925. Eșecul familial, neînțelegerile cu noul director al „Daciei”, dar și sfatul lui L. Blaga îl determină pe C. să plece în 1920, împreună cu Al. Busuioceanu, la Viena, unde timp de patru semestre
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
Pamfil Șeicaru. Activitatea la catedră, ziaristica și politica (între 1929 și 1931 este deputat, ales pe listele Partidului Național Țărănesc) îl îndepărtaseră de literatură. Totuși, în 1930 i se decernează Premiul Național de Poezie, ceea ce-l va hotărî să-și tipărească versurile scrise după 1920, sub titlul Țara de peste veac (1931). Antrenat tot mai mult în luptele politice, scoate în ianuarie 1932 ziarul „Calendarul”, în care atacă violent pe fruntașii liberali și camarila regală, pledând pentru Garda de Fier și fascismul
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
muncitorilor din învățământ”, activitatea politică a lui C. nu prea justifica închiderea în 1940-1941 în lagărele de la Miercurea Ciuc, Caracal și Târgu Jiu. După august 1944, este numit inspector general în Ministerul Învățământului și în alte comitete și comisii. I se tipăresc un nou volum de versuri - Lauda vieții (1945) și două conferințe, apoi, în 1949, devine profesor universitar la catedra în care I. Vitner luase locul lui G. Călinescu. Activ rămâne C. și după pensionarea sa, în 1957. El își reeditează
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
, revista apărută la București, săptămânal, de la 25 septembrie 1943 până la 2 septembrie 1944, sub conducerea unui comitet redacțional. Publicație de informatie socială și culturală, C.f. găzduiește și literatura, sub semnul eclectic al modernismului epocii. La rubrică „Literatura”, se tipăresc o nuvelă de Cezar Petrescu (Doamna la telefon), un fragment din românul Lunatecii de Ion Vinea, proza de Victor Eftimiu, Ilie Păunescu, Radu Matei, Neagu Rădulescu, memorialistica semnată de I. Al. Valjan. Însemnări de călătorie sunt prezente aici sub semnăturile
CURENTUL FAMILIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286585_a_287914]
-
cultural, cuprinzând multe informații utile emigrației românești, știri culturale și texte din literatura clasică română (I.L. Caragiale în special). Articolele, în bună măsură nesemnate, sunt datorate, probabil, colectivului redacțional. Cei mai importanți colaboratori sunt Aron Cotruș, ale cărui versuri sunt tipărite întotdeauna pe prima pagină (Cel tare nu plânge, Haiduceasca ș.a.), Radu Gyr (Vânt de seară), Teodor Ioraș (Vine România, fragmente de proza din volumul A fost odată), Vintilă Horia (El final de la conferencia titulata „Panoramă de la literatura rumâna en el
CURENTUL ROMANESC (CORRIENTE RUMANO). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286589_a_287918]
-
iar în ultima perioadă nu mai este precizată conducerea publicației. Articolul-program, redactat de Marin Iorda, Către toți cititorii, afirmă: „Revista aceasta este menită să fie prietenul nedespărțit al tuturor copiilor din țară.” Interesul ei documentar rezidă în faptul că a tipărit foarte multe benzi desenate. Chiar din primul număr, Sidonia Drăgușanu publică un roman pentru tineret, Secretul celor cinci... Sunt inserate de la început și lecturi pentru cititorii adulți, din Victor Ion Popa, de pildă. Există și o rubrică de jocuri de
CURENTUL PENTRU COPII SI TINERET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286588_a_287917]
-
literatura engleză, la Dickens și George Eliot”. Sanielevici încerca să promoveze un curent nou, care ar fi putut să permită „libera circulație a valorilor europene (culturale și materiale) în România”, cultura națională fiind „doar o varietate a culturii generale”. Revista tipărește proză semnată de Jean Bart, Victor Crăsescu, Paul Bujor, Spiridon Popescu și versuri de C. Z. Buzdugan și Radu D. Rosetti. Aici G. Ibrăileanu reintră în publicistică, cu articolul Câteva considerații asupra spiritului critic în istoria culturii române (1/1905
CURENTUL NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286587_a_287916]
-
unor prieteni, C. stă mai mult la București, găzduită de cunoștințe înstărite. După război, colaborează la „Sburătorul”, „Vlăstarul”, „Țăranul”, „Foaia tinerimei”, „Cosinzeana”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Duminica ortodoxă” etc. Propunea Teatrului Național, de asemenea, câteva drame în versuri și tipărea, în colecția „Pagini alese din scriitorii români”, broșura Poezii (1925). Moartea poetei, într-un azil de bătrâni, stârnește o vie emoție în lumea literară. În anii debutului C. întreținea un adevărat cult pentru mai tânărul G. Coșbuc, al cărui univers
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]