5,799 matches
-
Vlad Țepeș, ucis în 1476 în pădurea din preajma Bălțenilor. Tot aici, și-a găsit sfârșitul, în decembrie 1662, si bătrânul postelnic Constantin Cantacuzino. Mănăstirea s-a afirmat că un centru panortodox prin sprijinul domnului Matei Basarab, care a instalat o tipografie în 1643. Apogeul cultural a fost atins în timpul lui Constantin Brâncoveanu, cănd stareț al mănăstirii este Antim Ivireanul (1694-1705), devenit mai tarziu mitropolit al Țării Românești. El a tipărit cărți bisericești în limbile română, greacă, arabă, slavona și gruzina care
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
Biserică afectată de pe urma cutremurelor din 1977 și 1986 a fost consolidată în anii 1998 - 2000. Mănăstirea a fost în timpul îndelungatei sale istorii active un important centru monahic dar și de cultură, întrucat domnitorul Constantin Brâncoveanu a înființat aici una din tipografiile sale de cea mai bună calitate. Printre alții, tipografia l-a avut în fruntea să pe cărturarul Antim Ivireanul, care a tipărit, pentru prima dată cu litere mobile, primele cărți în limba română cu caractere latine. Astfel, întâia carte cu
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
fost consolidată în anii 1998 - 2000. Mănăstirea a fost în timpul îndelungatei sale istorii active un important centru monahic dar și de cultură, întrucat domnitorul Constantin Brâncoveanu a înființat aici una din tipografiile sale de cea mai bună calitate. Printre alții, tipografia l-a avut în fruntea să pe cărturarul Antim Ivireanul, care a tipărit, pentru prima dată cu litere mobile, primele cărți în limba română cu caractere latine. Astfel, întâia carte cu litere latine a epocii limbii române moderne a fost
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
mai târziu, luând cina într-un restaurant împreună cu soția. Din portofoliul „imperiului” Drăgan fac parte companii precum Butan Gas, editurile Nagard și Europa Nova, Universitatea Europeană "Drăgan" din Lugoj, publicațiile Renașterea bănățeană și Redeșteptarea, postul de radio Nova FM Lugoj, tipografiile Fed Print din București și Lugoj. În plus, familia Drăgan deține și bunuri imobiliare valoroase. De asemenea, a publicat și trei volume în domeniul cercetărilor de marketing și anume: A mai publicat și două autobiografii: Apărută într-o prima ediție
Iosif Constantin Drăgan () [Corola-website/Science/303408_a_304737]
-
de cult și a sistematizat arhiva mănăstirii. Mănăstirea „Sf. Sava” a fost un important centru cultural al orașului medieval Iași. În anul 1714, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, aici își desfășura cursurile Academia Domnească din Iași și lua ființă o tipografie slavo-română care din anul 1744 a tipărit și în limbile greacă și arabă. În anul 1864, în casele stăreției își deschidea cursurile Colegiul „Sf. Sava", ulterior Gimnaziul „Sf. Sava”. Tot aici, în anul 1877, se inaugurau cursurile școlii profesionale de
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
1710-1711) și primul domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). În curtea bisericii a fost construită o mănăstire din care azi se mai poate vedea clădirea cu Sala Gotică, vechea Schola Basiliana, mărturie a bogăției vieții culturale din acea epocă. Tipografia ce a fost instalată aici, a cărei presă tipografică a fost adusă de la Kiev datorată ajutorului mitropolitului mitropolitul Petru Movilă, a fost condusă de starețul mănăstirii și director al școlii nou deschise, călugărul Sofronie. Aici a apărut prima lucrare tipărită
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
ai limbii grecești, în frunte cu ieromonahul Mitrofan, ajuns apoi episcop de Huși. Tiparnița a funcționat aici o scurtă perioadă, ultima lucrare tipărită aici datând din anul 1698, când tiparnița a fost mutată la Mănăstirea Sfântul Sava din Iași. Această tipografie era la acea vreme singura de acest fel din întregul Orient. Având o incintă fortificată, Mănăstirea Cetățuia a servit, în mai multe rânduri, ca loc de refugiu al mai multor domnitori ai Moldovei. După asedierea Vienei de către turci (1683), oștile
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
la Paris, pe 21 august 1798, într-o familie cu tradiții hughenote. Tatăl său, Turcy Michelet era tipograf; fusese însă ruinat de ordonanțele lui Napoleon care îngrădeau libertatea presei și întemnițat pentru neplata datoriilor. Inițiat de către tatăl său în meșteșugul tipografiei, Jules Michelet a avut posibilitatea de a se angaja la Imprimeria Imperială, dar tatăl său a refuzat, preferând să-și impună sacrificii pentru a putea să-l trimită să-și facă studiile liceale la "Collège Charlemagne". Jules Michelet s-a
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]
-
și Portugalia. Cartea nu s-a bucurat de succes decât după 1995. Șapte ani mai târziu în presă (editorialul Planeta) s-a afirmat că această carte este cea mai bine vândută carte din Spania în 2001. Pe de altă parte, tipografiile din Spania au pregătit în 2002 o relansare a tuturor publicaților precedente. Cartea lui Paulo Coelho s-a bucurat de succes și în Portugalia, fiind vândute peste un milion de cărți (Editura Pergaminho). În 1993, Monica Antunes, care a colaborat
Alchimistul () [Corola-website/Science/299011_a_300340]
-
în baroul din București, a apărat în mai multe rânduri unii inculpați comuniști, și s-a străduit, în alte ocazii să asigure comuniștilor apărarea din partea unor avocați renumiți ca Petre Pandrea (Marcu) sau Istrate Micescu. În 1939 a adăpostit o tipografie comunistă, iar din 1941 a intrat în Biroul juridic al Apărarii Patriotice. În 1940-1941, s-a întors, însoțit de soția sa, în satul său natal, între altele, pentru a o feri de violențele antievreiești de la București. Între 1944-1945 a fost
Avram Bunaciu () [Corola-website/Science/304563_a_305892]
-
100 locuiau în Chișinău, alcătuind 2% din populația orașului. Pentru instrucția armenilor, se simțea nevoia școlilor. Ideea fondării unui colegiu armenesc în noua eparhie s-a concretizat, în cele din urmă, prin înființarea unei astfel de instituții, precum și a unei tipografii, în Teodosia. Colegiul "Halibian", care a ființat în anii 1858-1971, a instruit armeni din diferite localități ale Basarabiei (Chișinău, Cetatea Albă, Hîncești, Bălți, Ismail), dar și din Moldova. Școli armenești elementare au mai existat pe teritoriul orașelor menționate, armenii au
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
a unui dicționar al limbii române au existat încă din secolul al XVIII-lea, prin Samuil Micu, care a întocmit, spre 1800, "Dictionarium Valachico-Latinum", pe care autorul l-a lansat într-un prospect din 1806, ca urmând să apară la tipografia Universității din Buda. Dar autorul a murit în același an și tipărirea s-a sistat. La scurtă vreme după moartea lui Micu, tipografiei îi parvine un alt material lexical, pentru un dicționar în patru limbi: româno-latino-maghiaro-german, al cărui autor era
Lexiconul de la Buda () [Corola-website/Science/303490_a_304819]
-
Valachico-Latinum", pe care autorul l-a lansat într-un prospect din 1806, ca urmând să apară la tipografia Universității din Buda. Dar autorul a murit în același an și tipărirea s-a sistat. La scurtă vreme după moartea lui Micu, tipografiei îi parvine un alt material lexical, pentru un dicționar în patru limbi: româno-latino-maghiaro-german, al cărui autor era protopopul unit Vasile Coloși din Săcărâmb. El se adaugă la materialul lui Samuil Micu și constituie de pe acum o serioasă premisă pentru redimensionarea
Lexiconul de la Buda () [Corola-website/Science/303490_a_304819]
-
Coloși din Săcărâmb. El se adaugă la materialul lui Samuil Micu și constituie de pe acum o serioasă premisă pentru redimensionarea dicționarului. Necesitatea unui dicționar tezaur al limbii române preocupa de multe decenii și autoritățile politice ale Imperiului Habsburgic, astfel că tipografia a fost sprijinită și îndemnată insistent la tipărirea lucrării. În aprilie 1809 Petru Maior a fost cooptat pentru revizuirea "Lexiconului colossian", cum îl numeau contemporanii. De la bun început apare o controversă între Petru Maior și Vasile Coloși, pe tema ortografiei
Lexiconul de la Buda () [Corola-website/Science/303490_a_304819]
-
25 pe lățime, deci în total, luat pe suprafață, circa 39 de "dots" (punctișoare) pe pixel. O altă măsură înrudită cu pixelul este "punctul tipografic" sau "punctul DTP", prescurtat "pt", care este o unitate fundamentală în domeniul DeskTop Publishing ("DTP") - tipografia bazată pe digitalizare și computere. Un pt are mărimea de 0,3527 mm. De aceea, la o imagine cu 72 dpi, fiecare punctișor ("dot") corespunde exact unui pt (aceasta deoarece 25,4 mm/inch : 0,3527 mm/dot = 72 dpi
Pixel () [Corola-website/Science/303519_a_304848]
-
franceze, pe linia lui César Franck și Vincent d'Indy. Cuclin a fost un prolific autor de manuale și tratate de teorie muzicală de nivel superior, dintre care amintim: "Tratat de forme muzicale : Pentru uzul învățământului academic și secundar", București: Tipografia "Bucovina" I.E. Torouțiu, 1934 Manuale de muzică pentru clasele I-V "Tratat elementar de muzică: pentru clasele I-VIII ale Școalelor Secundare", București, 1946 A mai publicat 5 monografii teoretice muzicale ("Contribuții la eventuala reformă a fundamentelor muzicii") dintr-un
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
foarte multe în manuscris. Dintre publicații, menționăm următoarele: "Destinée mystique. Poésies diverses", Bucarest : Imprimeries Independența, 1919 "Poems", București, Tiparul Oltenia, an necunoscut "Doine și sonete", București, Tiparul Oltenia, 1932 "Sofonisba: tragedie într'un prolog și trei acte în versuri", București, Tipografia Presa, 1945 Dimitrie Cuclin este un poet foarte dator liricii românești antebelice, cultivând cu predilecție forma sonetului, despre care are idei proprii: catrenele trebuie să conțină cadrul unei drame, terținele drama propriu-zisă, iar ultimul vers trebuie să fie cel mai
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
Louis Segond. Influența versiunii Segond asupra versiunii Cornilescu a fost semnalată de către Gala Galaction la scurtă vreme după publicarea NT din 1920, într-un articol publicat pe 21 iulie 1920, în "Luptătorul". Între altele, Galaction scria următoarele: „De subt teascurile tipografiei Gutenberg a apărut zilele acestea "Noul Testament al Domnului nostru Iisus Hristos. tradus de D. Cornilescu, Stăncești-Botoșani". E o carte de 467 de pagini, tipărită cu îngrijire, pe două coloane, cu hârtie destul de bună, și care, după cât aud, a costat în
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
Din 1898 în fața bisericii se află amplasat Obeliscul Carolina, după mutarea sa din Piața Unirii. În interiorul mănăstirii se afla o bibliotecă vestită a franciscanilor, colecție care depășea o mie de volume. În perioada anilor 1906 - 1948 în mănăstire a funcționat tipografia "Sfântul Bonaventura", care tipărea diverse reviste religioase („"Lumea catolică"”, „"Sfânta Cruce"”, ș.a.). Ultimele restaurări ale edificiului au fost efectuate în perioada 1976-1978, urmate apoi de altele în 1980-1986. Cu aceste ocazii au fost redescoperite o serie de elemente gotice ale
Biserica Franciscană din Cluj () [Corola-website/Science/303671_a_305000]
-
în onoarea arhiducesei Maria Terezia a Austriei. În decursul timpului aici a fost reședința Episcopiei Romano-Catolice, apoi a adăpostit mai multe ateliere și depozite, o școală de ucenici, una de echitație, o școală de etnografie, o școală de scrimă, o tipografie, internate școlare ori Arhivele Statului. După 1970 aici au fost mutate colecțiile de etnografie ale Muzeului Banatului, un muzeu tehnic și colecțiile vechi ale Bibliotecii Județene. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea a avut
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
tot împăratului. La 12 martie 1850 a organizat la Sibiu un congres bisericesc la care a participat și Avram Iancu. Angajamentul lui Șaguna luat la Carloviț începe să prindă viață. La 27 august 1850 s-a deschis la Sibiu o tipografie eparhială întemeiată pe banii lui Șaguna. Aici se tipăresc abecedare, cărți și istorioare biblice. La 1 ianuarie 1853 întemeiază "Telegraful Român", singurul ziar românesc cu apariție neîntreruptă până astăzi. Începând cu anul 1855 Șaguna reorganizează învățământul teologic din Sibiu sub
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]
-
în București. Cartea se intitula " Începutul obiceiului de a se întrebuința în zilele Sfintelor Paști ouă roșii" și fusese scrisă de Constantin, preotul Patriarhiei Țarigradului. Tradusă din limba greacă în românește de Alexandru Geanoglu Lesviodax, ea văzuse lumina tiparului în tipografia Mitropoliei. Din tradiția păstrată în familie, el s-ar fi născut la 17 iulie 1803, în Transilvania, la Bendorf, scaunul Nocrich, lângă Sibiu. Părinții săi, Iosif și Maria, erau români din ținutul Târnavelor, cu ascendenți, probabil, în rândul familiilor de
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
Iosif Romanov va înființa prima Companie de carte românească cu sediul în București care ulterior va avea reprezentanți la Viena, Constantinopol și Cairo. Cam în același timp, după ce tipărise la Sibiu Gramatica romanescă - 1828 -Ion Heliade Radulescu reușea să cumpere tipografia privilegiată a doctorului Constantin Caracas, în care va tipări Curierul românesc începând cu anul 1829, precum și o serie întreagă de traduceri din literatura universală, care asigurau culturii românești o largă deschidere spre Europa. Încă din primii ani de apariție, gazeta
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
să înființeze o asociație culturală de difuzare a cărților și presei românești, avea să-și amintească peste ani: Nu trecu mult și Iosif Romanov se stabili într-o boltă în colț la Sfântul Gheorghe, spre Bărăția. Pe atunci ieșiră din tipografia sa Meditațiunile lui Lamartine, Luarea Corintului, Corsarul, Lara, Logodnica d-Abydos, Bepo, Cerul și Pământul de lord Byron." Așadar, librăria lui Iosif Romanov devenise un centru de desfacere a gazetelor și cărților tipărite începând din 1829 de către Ion Heliade Rădulescu. Strâns
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
Pentru perioada anterioară anului 1848, dintre cărțile pe care le-a editat pot fi amintite " Fabulele" lui Dimitrie Țichindeal, "Pildelele lui Esop " și "Genoveve de Brabant". Acestora li se adaugă cărțile religioase pe care le-a tipărit la Sibiu în tipografia lui George de Klosius pe cheltuiala sa, ca "Alfavita sufletească", "Cazania", diverse "Ceasloave", precum și altele scoase la Brașov în tipografia lui Iohann Gott. (Fragment din articolul cu același titlu semnat de Cristian Romano în ANUARUL ARHIVELOR BUCURESTI NR.1/1996
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]