5,936 matches
-
francezii. Darr nu există așa ceva. Eu n-am văzut alte încălțărri decât negrre sau cafenii sau albe, varra. — Și n-aveau nici bumb, nici șiret, nici copci, parcă erau lipite pe picior. Când mă uit mai sus, văd niște pantaloni urâți, negri, fără dungă, și-apoi un palton obișnuit, ca de la haine vechi, ca de pricopseală, nu se brodea cu restul. Și... a, da, da, să vezi și să nu crezi: era în capul gol! — Nu ți-a fost frrică? Eu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
speranța și îngrijorarea, dacă ele trebuie să se termine așa? E ca și cum deznădejdea are nevoie de un preludiu plin de cruzime. Iar dacă în cazul bucuriei mulți cred că așteptarea e cea mai frumoasă, în ce privește durerea, așteptarea e cea mai urâtă. Așteptarea marii dureri. Iar durerea, o știa prea bine, are o mulțime de tentacule, ca o caracatiță. Degeaba tai din ele, rămân întotdeauna destule ca să te sufoce. Era invitat la familia Margulis, la cină, așa că nu avea timp să caute
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să uite de existența acestei case și a familiei Margulis. Și mai spune-i că un om bine crescut știe că asta nu e nici zi, nici oră de vizită! Și să... să se... Eram pe cale să spun ceva foarte urât, fiindcă apropierea lui, chiar la câțiva pereți distanță, mă aduce într-o stare de nervi de nedescris. M-am abținut strângând pur și simplu pumnii cât am putut de tare, noroc că nu mai aveam unghii netăiate. Nu-i bine
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în miniatură - cazul meu -, și le pot face singuri, în mic, tot așa de reale și de frumoase ca în mare. Aparat complect cu toate necesariile și instrucțiuni.“ O desfătare! În rest, mai erau „Globulele Naibei“ care răspândesc un miros urât, contra oaspeților care uită să plece, șarpe care se mișcă „prin sistem invizibil“ de parcă ar fi viu, ac de cravată și broșă care aruncă parfum, mustăți și barbă și favorite false, pentru balurile mascate. Vasilica spune că-s prostii, a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
boțită, semn că nu sunt în toane bune. N-o să-mi plâng de milă: ochii, măseaua care trebuie scoasă, les règles, curățenia care nu se mai termină, ba parcă abia începe, fiindcă abia acum e sub comanda mamei, și visul urât. Dar, cum am scris biletul, cum m-am liniștit. Și, cum a venit Nicu la frățiorul meu, cum l-am trimis cu plicul la Alexandru, ba i-am dat și bani de tramvai. Îmi crește un ceas mare în inimă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cerul de negreală și croncănit, parcă scârțâia văzduhul. Nicu se întoarse iar la groapă și evaluă dezastrul. Se simțea aproape ca la înmormântarea bunicii, când, la 7 ani împliniți, cu toate că-l durea, țipase și plânsese rău. Acum, în marțea asta urâtă, era prima dată că prăpădea ceva ce i se încredințase și-i era foarte rușine. Se și vedea dat afară și rămas pe drumuri, cea dintâi regulă la comisionari era să nu pierzi nimic, să nu strici nimic. Nici măcar o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ureche în mijlocul feței, pentru auzit? Portarul îl chemă imediat în cotețul porumbeilor, ca să rezolve afacerea. Deranjați de lămpașul cu care venise stăpânul, porumbeii începură să se miște și să protesteze pe limba lor guturală, care lui Nicu i se părea urâtă, dar nu voia să-l jignească pe nea Cercel, așa că spuse conciliant: — S-au bosumflat că i-am trezit. Aș vrea, pentru Jacques, o porumbiță, da’ nu știu cum poți să vezi asta la porumbei, care-i băiat și care fată, la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
n-am și eu dreptul la o viață normală și... bună? Știu că aș putea să te fac fericită, încetul cu încetul, la fel cum te-ar face el nefericită, încetul cu încetul. Alexandru Livezeanu e amestecat într-o chestiune urâtă. Te-am invitat aici ca să te previn! N-are viitor! Am simțit acum că mă rănește anume. Apoi mi-a spus ce era de spus, dar efectul a fost cu totul altul. Sentimentele mele mult împuținate pentru Alexandru au crescut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu vreo zece ani în urmă de la o catedrală din centru, care se dărâmase. Icoana, dacă a înțeles el bine, a fost găzduită o vreme la un episcop, dat jos din funcție cu mare scandal și într-un fel foarte urât, acum un an, acesta o încredințase în taină unui stareț care murise între timp și-apoi i se pierduse pur și simplu urma. Valora enorm din cauză că avea doi luceferi mari de diamant pe umerii de aur. Îndărătul ochilor închiși, Otto
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ceață, ca o corabie, un prieten vechi. El și doctorul Margulis sunt deocamdată singurii oameni în care am încredere, ceilalți mă irită, mă fac să fiu ca un arc. Alexandru mi-a făcut mărturisiri parțiale și cenzurate despre o poveste urâtă în care-a intrat și despre-o fată, Iulia, pe care zice că pesemne n-o iubește, deși se vede de la o poștă că îndoiala nu-și are rostul. Ea i-a dat o întâlnire, dar nu știe unde și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
invidie la ogarul care nu putea sta locului, ca un copil neastâmpărat. — Gata, nu mai e nevoie să-mi spui restul, am înțeles: când a ajuns acolo, Rareș era împușcat, pachetul dispărut, iar el a fugit, înțelegând că sunt lucruri urâte la mijloc. — Chiar așa mi-a spus, aproape cu vorbele astea. S-a oferit să-mi povestească minut cu minut ce-a făcut de când a fugit de-acolo (a spus că nici nu s-a apropiat, și că i-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
simplu superlativă. Radicalizarea anunță rinocenizarea. Prea multe dintre cărările pădurii duc spre casa vrăjitoarei. Veleitarii sunt mârlanii cocoțați pe gard ca să - i vadă lumea. Suntem niște cerșetori de omagii. Pragmatismul exacerbat ne poate duce spre o demență deloc teoretică. O urâtă nu iese în societate decât în compania unei cocoșate. Orice imitație are ceva caricatural în ea. În mod fatal, nu poți să fii pe plac tuturor. Ar fi și monoton. Cu toată dizgrația divină, răul prosperă nestingherit. După ce te - a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Se întâmplă uneori ca scriitorul să fie sublim în operă și lamentabil în biografie. Sinceritatea nu încape în mapele diplomaților. Există artiști care îi lingușesc pe tiranii vii, caricaturizându-i pe cei morți. Unii oameni râmă până când dau de stratul urât mirositor al condiției umane. Unii creatori de artă stau și câte un secol pe banca de rezervă. Trăim într-o lume a sictirului. Ne vom reîntoarce la valorile clasice după ce ne vom irosi o parte importantă de viață. Unele popoare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
el proveneau tocmai din aceste podgorii, pe lângă care trecea trenul în momentul de față. Atât Bidaru, cât și ceilalți chiriași știau perfect că Nea Laie mai avea și alte proprietăți. Una din ele era Mura. Mura nu era o femeie urâtă, ba chiar frumoasă, în special atunci când lucra. În jumătatea de deceniu, petrecută în apropierea ei, care a luat sfârșit chiar în zorii acestei zile, nu a văzut-o niciodată stând în zădar. Întotdeauna făcea ceva util și folositor. Muncea permanent
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Într-o ultimă zvâcnire, dihania îl atinse din greșeală cu coada acoperită de solzi ascuțiți: "Sunt un Grimaldi, un Grimaldi veritabil". Tata, trezește-te! Am ajuns la destinație! Ai dormit profund. Ce te agitai așa? cred că ai visat ceva urât. Nu, n-am visat nimic. Totul a fost pură realitate. * * * O masă de aer potrivit de caldă, chiar ademenitoare, sub un cer senin, fără urme de nori, presărat cu stele ca în mijlocul lunii lui cuptor, îl îndemnă pe Bidaru, nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
alături de Grigore cum, în jurul unui foc de vreascuri și uscături, adunate cu brațul de prin împrejurimi, la flăcările căruia fierbea pe o pirostrie într-un ceaun uriaș din tuci, zoios și înnegrit de fum, un fel de zeamă cu spumă urâtă la vedere, la miros și culoare; cu o linguroaie din lemn, o bătrână pe jumătate goală, pe jumătate învelită în petice; uscată, zbârcită, în gură numai cu doi colți negri, tociți și afumați, amesteca conținutul care bolborosea și se umfla
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dintr-o clipă în alta. Privea ca un năuc lumânarea care se topește în sfeșnic... și cum se împuținează... Sufletul i se răsucea ca o râmă strivită, la un capăt. Nu putea crede că-i adevărat... „Poate-i un vis urât...!“ își zicea el. ...Așteptau să vie Părintele de la Schitul din deal, să-i citească Stâlpii, dar vremea era prea urâtă. Mirosul de tămâie plutește în aer... lumânăriie sfârâie împroșcând scântei. Lacrimi de durere în jur. Ce s-ar face lumea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
i se răsucea ca o râmă strivită, la un capăt. Nu putea crede că-i adevărat... „Poate-i un vis urât...!“ își zicea el. ...Așteptau să vie Părintele de la Schitul din deal, să-i citească Stâlpii, dar vremea era prea urâtă. Mirosul de tămâie plutește în aer... lumânăriie sfârâie împroșcând scântei. Lacrimi de durere în jur. Ce s-ar face lumea fără lacrimi!? stai și te întrebi. Lumea, viața are nevoie de lacrimi ca de aer, ca de apă, ca de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mișuna de jur împrejurul său și făcea diferite constatări în gând. Se uita mai ales la fețele oamenilor și le analiza cu grijă. Și nouă ni se întâmplă câteodată exact același lucru. De pildă, pe lângă persoanele în întregime frumoase sau în întregime urâte, mai vezi uneori și oameni ce par a fi, la rândul lor, posesorii unor fețe așa de comune sau chiar slute-n lege, dar - paradoxal -, atunci când îți zâmbesc, parcă ceva se luminează deodată, tot sufletul ți se înseninează și găsești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
putea fi atinse, totuși, și de un pic de... fantezie. septembrie, 2012 Istorisiri nesănătoase fericirii 21 Metamorfoză divină iecare om se naște orb în sufletul său. Puțini sunt, însă, cei cărora li se luminează calea... Marius nu era un tânăr urât. Avea chiar o înfățișare plăcută vederii și un corp bine clădit, atletic și foarte intens lucrat. Mai mult, mereu se purta încălțat și îmbrăcat foarte curat și atent dichisit, încât, de fiecare dată, când îl vedeai, puteai să juri imediat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
te țintuiește locului! Aceste simțăminte, ce m-au păstrat pe mine îndelungă vreme într-o stare de neîncetată încordare, au început să se destrame unul câte unul în clipa - de grea apăsare chiar și acum - în care (chiar dacă, în aceste urâte momente, nu mi se pare în asta nimic mai firesc și mai previzibil, pe atunci nu avea, în mintea mea, nicio noimă; era o taină cu desăvârșire de dezlegat!) începu a se îndepărta pe nesimțite de mine, păstrând cu discreție
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iubește frumosul, iar el nu era deloc frumos. Și, de aici, începe drama lui. O mare parte a tinereții sale și-a satisfăcut poftele carnale în bordeluri, ajungând, în cele din urmă, să se însoare cu una proastă, grasă și urâtă. Astfel, conviețuind cu ea, o silă de toate treptat îl cuprinsese pe nesimțite, dându-și seama cât de E 56 Rareș Tiron nesuferită și de neînțeles este viața, căci ajunsese să facă mereu exact aceleași fapte mărunte, împlinite cu regularitatea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
derutat. Cu toate că știa o mulțime de lucruri potrivite și necesare de făcut în astfel de situații, acum absolut toate i se învălmășeau cu repeziciune în minte, fără să se deslușească deloc; totul, în jurul lui, părea desprins parcă dintr-un vis urât; practic, făcea eforturi supraomenești, ca să-și mențină dârz sângele rece și ca nu cumva să se piardă de tot cu firea - asta ar fi fost cel mai nefast lucru dintre toate, într-adevăr. Și totuși, în asemenea momente, oare cum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Iozefinei, fața ei pergamentoasă, cu coafura unică, cu gâtul prelung, cu bărbia și buzele sănătoase, suprapuse parcă peste ale zeiței Afrodita și invers. În definitiv, în timp ce Mona mi se destăinuia seară de seară-altă metodă de abordare a noastră, a sexului urât, îmbiindu-mă indirect la a mă înfrupta din bunătățile ei pământești-felul de a fi al Iozefinei mi se părea tot mai familiar, iar prezența ei tot mai necesară. Mona vorbea și în contul Iozefinei. Scotea prea multe cuvinte pe minut
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să o pângăresc pe nedrept, dacă totuși, n-aș spune prea mult. Doream ca Iozefina să-mi rămână în suflet așa, în plină glorie, cum o întâlnisem de atâtea ori în bibliotecă, pe parcursul dactilografierii piesei și, ori de câte ori mă adumbreau amintirile urâte, cum era ultima întâlnire - cea mai mare pată pe o armă de viteaz încercam să mi le scot repede din minte. Eram conștient în același timp, că nu mai puteam trăi așa, fără să mă destăinui cuiva în legătură cu Iozefina și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]