6,525 matches
-
puteam forma cuvintele, dar nu eram în stare să scot nici un sunet. Acum eram capabil să produc un scâncet patetic, foarte slab, ca de bebeluș. Nu, un bebeluș poate să țipe. Trebuia să o fi auzit pe fiica mea cum urla când doctorul i-a tras o palmă ca să o aducă la viață. Plânsetul ei a făcut înconjurul lumii. Am deschis și eu gura ca să strig de bucurie, dar văzând-o atârnând de piciorușele ei lunecoase și acoperite cu mucus, crudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
într-un tren plin cu luptători ai rezistenței poloneze - unii comuniști, alții catolici, toți antisemiți, după cum jurase povestitorul -, dar se zvonise prin vagoane că era un evreu printre ei. Și imediat au venit ofițerii, strigând obscenități, lovind cu patul puștii, urlând la oameni să își dea jos pantalonii. Bărbatul care spusese povestea s-a repezit în fața rândului și a început să își desfacă nasturii. Patul unei puști l-a lovit în piept. A căzut la pământ și s-a rostogolit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
iarăși privirea spre ecran, totul era întunecat, cu excepția unei singure lumini care pâlpâia. Se auzeau strigăte furioase. Hoțule! Hoțule! striga doamna Frank. Să iei pâinea de la gura copilului, se tânguia ea. Ți-am auzit fiul gemând în somn de foame, urlă ea. Otto face un pas în față și ia cuvântul. — Nu e nevoie să ne distrugă naziștii. Ne distrugem și singuri. Pentru Dumnezeu, am mormăit. Femeia din fața mea se întoarse din nou. — Îmi pare rău, am șoptit; dar Otto ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pătuțului. În lumina care intra pe fereastră cuțitul luci, strălucitor și argintiu ca o jucărie. Ochii fiului meu se ațintiră asupra lui. Mânuța se întinse după el. L-am tras înapoi. Soneria sună iar. Cuțitul se balansa deasupra lui. El urla și își întindea corpul mic și furios spre cuțit. Am tras cuțitul spre mine. Soneria sună iar. De data asta mai prelung. Nenorocitul insista. David țipă. Am ridicat cuțitul sus, deasupra pătuțului. Soneria se opri. Fiul meu clipi. Gura i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
tribunal, polițiștii i-au spus că deranjasem ședința, insistând că sunt Peter van Pels. Se enervase atunci soțioara mea. —Și ce e în neregulă cu asta? El chiar este Peter van Pels. Asta nu înseamnă că trebuie să o declare urlând în sala de tribunal a statului New York, doamnă. În mașină, în drum spre casă, zise că trebuie să mă întorc la doctorul Gabor. La Gabor, sau la cineva ca el. —A, dar nu e nici unul mai bun ca doctorul Gabor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a spus soțul ei care fusese la fel de critic, deși nu la fel de zgomotos, „să treacă drept alb“. Mă acuză că sunt un evreu care se ura pentru asta. Mă acuză că sunt în secret un antisemit. Parcă era Meyer Levin care urla la Otto Frank, deși îmi dau seama acum că Otto fusese mai în largul său în hainele lui ușoare de evreu decât fusese vreodată sărmanul Levin în pielea lui evreiască, subțire. Madeleine mă apără în fața surorii ei. Cearta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
căldură, ca o pedeapsă, încinsese Europa de Vest, uscată ca un clei, și un scandal uman străbătea Franța care începuse să se trezească. Nedorind să își piardă vacanțele de vară, familiile au lăsat părinți bătrâni și imobilizați singuri în Paris. Titlurile ziarelor urlau despre bătrânii care muriseră în apartamentele încinse ca un cuptor, în timp ce copiii și nepoții lor țopăiau pe plaje mediteraneene sau se bălăceau în lacuri alpine. Îmi părea rău pentru acei bătrâni, care nu erau probabil mai în vârstă decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Îi evocă lui Fima imaginea unui sat Îndepărtat din Polonia sau din Țările Baltice, un sat În pădurile din jurul căruia șuiera viscolul, biciuind zăpada de pe câmpuri, smulgând acoperișurile de paie ale caselor și făcând clopotele bisericii să sune. Iar lupii urlau prin apropiere. Avea deja În minte o povestioară despre satul ăsta, despre naziști, evrei și partizani, poate că diseară i-o va spune lui Dimi și va primi În schimb o gărgăriță Într-un borcan sau o navă cosmică tăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să se zbată, să plângă asemenea unui bebeluș și să muște aerul. Dimi a fost nevoit să lovească iar, repede, ca să oprească scheunatul. Dar În loc de gât, cuțitul a intrat În ceva moale de lângă burtă, fiindcă Winston s-a contorsionat, a urlat și a pierdut o mulțime de sânge. Yaniv a spus: Ei, și ce! Nu-i nimic, nu-i decât un câine arab Împuțit. Iar Ninja a zis: Oricum are edem și e pe moarte. Dimi a Înfipt cuțitul a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se strădui să-și amintească, nu reuși decât să vizualizeze În minte, pentru o clipă doar, un han aflat la răscruce de drumuri, undeva În Ucraina, construit din bârne grosolane, În stepa Înzăpezită, Întunecată, răscolită de viscol, În apropierea căruia urlau lupii. Șoferul taxiului spuse: —Ce naiba! O să stăm așa toată noaptea? Apoi apăsă pedala, trecu pe roșu și, parcă vrând să se despăgubească, pe el și pe Fima, pentru timpul pierdut, țâșni sălbatic, goni pe străzile pustii, luă cu scrâșnet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fac o cafea. Am pierdut oricum ora la coafor. Nici ție nu ți-ar strica un tuns. De fapt, nici nu ți-ar folosi. Cel puțin de Șoșana Damari Îți mai amintești? O stea strălucește pe cer/iar În vadi urlă șacalul. Și pe ea au uitat-o cu desăvârșire. Fima Închise ochii. Se strânse tot, nu pentru că Îi era frică de palma ei, ci precum cineva care speră cu toți nervii Încordați s-o primească. De parcă nu Yael, nu mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lua În considerare posibilitatea ca amândouă să fie eronate. Sau poate invers, amândouă erau corecte? Să presupunem, spre exemplu, că femeia Însărcinată descoperise pachetul suspect și leșinase de spaimă? Din mașina poliției care sosise cu luminile pâlpâind și cu sirena urlând coborî un bărbat cu un megafon, care rugă mulțimea să se Împrăștie. Fima, cu un reflex cetățenesc corect, se conformă imediat, dar fu totuși Împins cu grosolănie de un polițist mai În vârstă, transpirat, cu șapca dată pe spate Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acumulate, zâmbetul mic de pe fața lui Hackler se lăți o idee mai mult și dispăru apoi brusc, iar obrazul neted și îngrijit căzu ca o fațadă. Din spatele acesteia ieși la iveală o furie care îi îngheța trăsăturile, Hackler începu să urle ce-i venea la gură, vorbe pe care alții ar fi trebuit mai întâi să și le formuleze în gând; pleașca asta îi picase pur și simplu lui W. din cer, și el încă mai crede că poate ordona aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
perfectă, prețuia imperfecțiunea din spatele unui gard de merișor și din afara grădinii ei, unde se înmulțea în prostie liliacul sau tufele de soc și o mlădiță de viță se răsucise ajungând la una din ferestre - acolo unde azi cupa excavatorului intra urlând turbată în ramă și strivea totul, prefăcând imaginea obișnuită într-o grămadă de moloz. Sub gemetele fierăstraielor cădeau brazii, tufele de soc, liliacul fusese smuls din rădăcini și noi ședeam la fereastra bucătăriei și priveam cum începea construcția din tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
matinală. Ăsta e un alt motiv pentru care nu-i plac întâlnirile matinale cu clienții. — Unde e? am întrebat eu. Nu știu sigur. De ce nu încerci să-l suni pe mobil? —Mulțumesc, Harry. Am închis repede să nu apuc să urlu la el pentru că-și protejează nemernicul de fiu. L-am sunat pe Mark pe mobil, dar îl avea închis. Am lăsat un mesaj concis spunându-i să mă sune când avea un minut liber. Și apoi a trebuit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
avut un ursuleț panda pe care-l chema Toffee. Un semn bun. Am traversat curtea în spatele ei și l-am privit cu groază pe un băiat aducând spre noi un animal maro și masiv. —Samson! Înainte s-apuc să fug urlând, Ed își salută calul foarte entuziasmat. Precum John Wayne, se ridică în șa. Eu am închis ochii recunoscătoare lăsându-mi inima să înceapă să pompeze sânge din nou. Când am deschis ochii, soarele fusese acoperit de o chestie imensă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
călcând din greșeală pe Martha. În vârstă de 2 ani. Așa-i trebuia dacă plânsese tot timpul la nunta mea și-l făcuse pe Mark să nu-și mai dorească copii. Copiii erau doar în chiloți, încăierându-se pe podea, urlând isteric, lovindu-se și pocnindu-se unii pe ceilalți și țipând după mama lor. Tally veni în hol și mă ignoră până separă monștrii, îi controlă să nu aibă răni grave și-i trimise în sufragerie să se uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu The Wheels on the Bus. Tally a pus capăt coșmarului la versul „Criminalul cu toporul face harșt, harșt, harșt“ cântat de Ellery, moment în care fetele au început să plângă. Aproape ne-au dat afară de la dentist. Martha a urlat de când a intrat în sala de așteptare și până am plecat. Asta i-a făcut pe toți ceilalți copii să țipe și chiar și unul dintre adulți și-a pierdut curajul și a plecat fără să mai intre pentru consultație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
spun: „Am avut doar un singur prieten până acum și nu știu dacă ar trebui să-mi mai fac unul, doar să văd cum e“, dar nu eram la ora de geografie și nimeni nu ridica mâna. Femeile din jurul nostru urlau ceva despre țelurile lor strivite în fașă și coapsele lor pline. Femeia cu coif își atingea urechea dreaptă ca și cum ar fi ascultat-o pe fiecare dintre harpiile acelea înnebunite. Apoi a cerut să se facă liniște, a urlat, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
din jurul nostru urlau ceva despre țelurile lor strivite în fașă și coapsele lor pline. Femeia cu coif își atingea urechea dreaptă ca și cum ar fi ascultat-o pe fiecare dintre harpiile acelea înnebunite. Apoi a cerut să se facă liniște, a urlat, mai bine zis, ca să se facă liniște. Toate aveți dreptate, dar, știți, a fost un cuvânt pe care nu l-am auzit. Singurul cuvânt care vă împiedică să vă împliniți cu adevărat ca femei, și știți care e acela? Așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mă întindeam atunci pe burtă în mocirla de la marginea drumului, cu coatele proptite în noroi, cu obrajii sprijiniți în podurile palmelor murdărite de balega cojită de soare,chipul mamei, blând și adorat, mă ferea de nebunie. Fiindcă îmi venea să urlu, să răcnesc, să-mi arunc căciula grea de oaie de pe capul tuns chilug și să-mi sfâșii mantaua prea grea și prea mare, pătată peste tot de zeama răsturnată din gamelă, în clipele de panică. De atunci păstrez amintirea rictusului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
inimii mele, să-mi mai încetinească bătaia. - Zitta! zisei liniștindu-mă puțin, - abia atunci mi-ai surâs muierește, ridicând lanterna aprinsă deasupra capetelor noastre, ca să-mi luminezi astfel drumul cel adevărat, dar și cel mai sărac - spre pierzanie. Dezbracă-te! Urlai după aceea, înălțându-mă cu mult deasupra înțelegerii tale. Însă trupul ce mi l-ai împrumutat atunci, a fost urât și pământesc și atât de neputincios mi s-a arătat, așa cum stătea față în față cu eleganta clădire a tinereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de dimineață. Învățasem pe de rost nocturna lui marină: O bate cineva, o bate, O mână nemilos din spate, Plesnesc în largul mării bicele Și-aud trosnind din lemnării caicele. Cerșește și nimic nu cere, Se vaietă fără durere, Și urlă ca-n strânsoarea cleștelui, Zvârlind la mal miros din stârvul peștelui Turbini și clocot în cazane, Trec trenuri noaptea pe tavane Și-n întuneric catastrofele Vin groaznice să-mi împlinească strofele Cu scârbă-n suflet, mână-n mână, Stă trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dea o mână de ajutor și prin ușile larg căscate, plec din casa mea, ca un mădular smuls din trupul Zittei, care țipă în sufragerie, parcă ar fi fost opărită cu apă clocotită. - Zitta, nu te iert nici mort, degeaba urli, curvă! - Parcă a zis mortul ceva, spuse intendentul, lipindu-și urechea de raclă. Numai unchiul scăpătat coboară scările până la capătul gangului ce dă înspre stradă. El vede cum racla mea alunecă în dubă, cum șoferul dă drumul motorului și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de ochi holbați, spânzurat de cravata prinsă de cârligul tavanului. Încercase să se ucidă de rușinea ce i-am făcut-o. Croitorul dădu fuga după foarfecă și tăie dintr-o îmbucătură bunătate de cravată. ...Râde toată mahalaua, numai femeia mea urlă și cobește, povestește mai departe Zaharia. Țin minte ce cuminte și supusă a fost din prima noapte a căsniciei: băusem după cununie ca la vreo vadră de vin și înspre ziuă, când dădui plapuma deoparte, mă minunai ce-mi văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]