6,807 matches
-
ar fi ajuns la timp. De vreo săptămână un vis o chinuia, dar îi dădea în același timp și speranță. Își amintea de acea zi pierdută în negura amintirilor. Au trecut patru ani, dar ei i s au părut o veșnicie. Era un început de toamnă cald și liniștit, cu emoții și se gândea că se apropia ziua când va începe școala. Nerăbdătoare, își verifica în fiecare zi ghiozdanul numărând caietele, creioanele și tot ce mama îi cumpărase. Se îmbrăca în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
privesc stelele, într-o noapte cu lună plină. Să aud din depărtare cum o mică vrăbiuță rupe o creangă. Să aud vântul rupând glorioasa tăcere a nopții. Uite! O stea căzătoare! Îmi doresc să se oprească timpul, să fie o veșnicie acum! Să fim doar noi două departe de toți și de toate! Și-aș mai vrea să-mi spui o poveste înainte de culcare, o poveste cu stropi de ploaie și frunze legănate sub puterea vântului, să-mi cânte izvorul un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
suspinele din ce în ce mai tare. Tremurându-mi mâna, o ridic și îl mângâi pe cap, avea un păr umed, de la ninsoare, însă foarte moale. Se miră și mă privi în ochi, îi avea atât de verzi, încât puteam să-i privesc o veșnicie, mă pierdusem. Nici nu-i simțisem mișcările lente și am realizat doar atunci când buzele noastre făcuseră contact. Eram buimacă, nu știam ce-i ce mi se întâmplă. Pentru mine, era primul sărut. Era un sentiment nou întâlnit; o căldură ciudată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mea din satul meu natal. Pământ al prieteniilor, al purității, al glasurilor cristaline de copii, al păsărilor diafane, al cerului senin, al bucuriei mă voi întoarce la tine întotdeauna ca să mă regăsesc fiindcă înțeleg a nu știu câta oară că veșnicia s-a născut la sat. Rîpea Bogdana, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Căldură mare... Deși e dimineață, soarele arde sus pe cer, așa cum nu a mai făcut-o de multă vreme
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
La amurg privea cum astrul diurn se stinge încet pe dealurile pârjolite ca niște spinări de amurg. Era ultimul tablou pe care l-a văzut când încă era copil. A sosit ziua când acesta va reveni pe acele meleaguri ale veșniciei copilării. Acel copil care devenea adolescent sunt eu și acum iată-mă întors la vechea casă a bunicilor. De întâmplările hazlii, poveștile spuse seara de bunica, ultimul amurg mi-am adus aminte când am pășit în casă, întâmpinat de bunicii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe creasta unui ,,val” peste care trebuie să trecem. Cronos este scriitorul poveștilor noastre. Graba alunecării lui depinde de starea pe care noi o trăim. Foarte fericiți, nu ținem pasul cu acele ceasornicului, ora devine clipă, iar acea secundă scrie ,,veșnicia” vieții noastre. Retrăind fericirea, suntem uneori neputincioși să înțelegem dacă momentul a fost vis ori aievea, iluzie sau fapt? Îndurerați, trăind o dramă, pierderea unei persoane dragi, simțim că timpul a uitat să mai curgă. În fața unui dezastru, ziua nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
una pentru fiecare om. Dar asta era doar ceea ce se dădea la vedere, lăsând la o parte faptul că mamele mele erau foarte istețe și viclene. S-a hotărât data plecării, cam în trei luni. Ceea ce la început părea o veșnicie, s-a scurs destul de repede. Mamele mele s-au pus pe strâns, pe împachetat, pe sortat, pe vândut, pe spălat. Au făcut sandale pentru drum și pâine din aluatul cel mai tare. Și-au ascuns bijuteriile cele mai valoroase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ce se întâmplă. Era maro, nu roșie. Nu trebuia să fie roșie? N-ar fi trebuit să mă doară burta? Poate că mă înșelam și doar mă lovisem la picior, dar nu se vedea nici o zgârietură. Deși așteptam de o veșnicie să devin femeie, iată că nu săream în sus de bucurie și nici nu mă repezeam să le spun mamelor mele. Stăteam acolo, pe vine, ascunsă de crengi și mă gândeam: copilăria mea s-a sfârșit. O să port un șorț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ei Osiris. Du-te și bucură-te. Să părăsesc casa prietenei mele și să mă duc după un străin era o surpriză chiar și pentru mine, dar n-am ezitat o clipă. Am mers pe străzi, unul lângă altul, o veșnicie parcă și n-am scos o vorbă. Casa lui era la marginea așezării, aproape de drumul care ducea la morminte, la multe străzi distanță de Meryt. În timp ce mergeam, mi-am amintit poveștile mamelor mele cu mâini date cu henna și cântece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
În spațiul lor mental se creează separarea, Înstrăinarea și suferința. La toate acestea, sunt foarte puține comentarii de făcut: iubitul aude chemarea iubitei peste munți și mări; peste munți și mări, mama aude chemarea copilului. Iubirea leagă, și leagă pentru veșnicie. Facerea de bine este o legare, facerea de rău este o deslegare. Separarea e celălalt nume al răului; e, de asemeni, celălalt nume al minciunii. În fapt, nu există decât un entrelac superb, imens și reciproc.” Marele merit al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ce scârțâie așa ? L-am stricat ? 11.48 Oare cât o costa un aspirator ? 12.24 Mă dor picioarele de mor. Am stat în genunchi pe gresia tare, am curățat baia și mi s-a părut că a durat o veșnicie. Am șănțulețe în genunchi, acolo unde plăcile mi-au intrat în genunchi, sunt superâncălzită și chimicalele pentru curățenie mă fac să tușesc. Nu vreau decât să mă odihnesc puțin. Dar trebuie să continui. Nu mă pot opri nici măcar un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îndoială că durata acestei vieți e numai o clipă; că starea de moarte e veșnică, oricare ar fi natura ei; și că astfel toate gândurile și acțiunile noastre trebuie să ia acele direcții deosebite pe care le cere starea acelei veșnicii, că e cu neputință să se facă un singur pas cu rost și judecată dacă drumul luat nu e potrivit după adevărul acelui punct care ar trebui să fie țelul nostru ultim. Lumina semaforului se schimbă. Pascal Ciortea trece strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că mai avem și-altă treabă. Atunci vă așteptăm la centru, mâine la prima oră, da? mai zice și Irina, că doar nu-i Angela șefa ei. Ce aere își dă! În sfârșit, nici aici n-or să stea o veșnicie, la mila lui Chiliman. Deja e trecut de două, la două jumătate o așteaptă boyfriendul la Nan Jing, mă rog, o să întârzie puțin, o să-l sune pe mobil din mașină. Și cele două coboară, coboară, coboară, se duc, au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bătrânului ar putea fi oportună. Am închis luminile și am încuiat. În mijlocul încăperii se vedea găleata cu apă și mătura albastră; doar câteva clipe, să mă asigur că totul e în ordine, și voi reveni. Mi s-a părut o veșnicie până am răsucit cheia în yală. Am pășit repede, dar cu băgare de seamă. În față, trecând prin conurile de lumină ale felinarelor, brațele bătrânului împingeau neobosite roțile. Am strâns din dinți când încheietura gambei mi-a pocnit la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
câteva imagini și nu pot spune dacă a durat mult sau puțin. Dar până m-am ridicat eu din pat, până am ajuns împleticindu-mă la ușă și m-am uitat pe coridor, mi se pare că a durat o veșnicie. Când am văzut că nu e nici Carmen, nici scrumieră, nici om în negru m-am gândit că poate am visat sau am halucinat. Am ieșit din cameră luptându-mă cu impresiile și cu gândurile, m-am îndreptat spre scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sunt fie rod al imaginație autoarei, fie al unor experiențe personale sau trăiri emoționale. Cartea debutează cu un haiku autentic, ce demonstrează că cele două elemente obligatoriu a fi prezente în haiku sunt ilustrate aici: fueki (eternul naturii (țărmul mării veșnicia) și ryuko, efemerul materiei (urma) ca să mai adaug și negarea/ contrariul/ paradoxul (nicio), element ce taie în două poemul. Toate trimit la filozofia Zen care stă la baza liricii japoneze. Pe țărmul mării nicio urmă -n nisipul ud - doar veșnicia
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
veșnicia) și ryuko, efemerul materiei (urma) ca să mai adaug și negarea/ contrariul/ paradoxul (nicio), element ce taie în două poemul. Toate trimit la filozofia Zen care stă la baza liricii japoneze. Pe țărmul mării nicio urmă -n nisipul ud - doar veșnicia Clipe de meditație sau de contemplare o aduc pe poetă în acea stare de poezie. Toate cele patru anotimpuri sunt ilustrate prin texte sugestive, cu o tematică variată, cu kigo-uri și simboluri universale sunt bine alese. Citez: Crizanteme albe - sub
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de asemănătoare rugăciunii inimii, a românilor ortodocși, încheind cu al său haiku, al 18-lea citat: Pescăruș pe mal privind nemișcat marea filozofând zen. Florin Grigoriu, București, 17 noiembrie 2010 HAIKU Pe țărmul mării nicio urmă-n nisipul ud - doar veșnicia Seară de vară - cvartetul de broaște și răpăitul ploii Vuietul mării și-n surdină brotacul - vremea-n schimbare Frunze uscate - peste noapte pașii toamnei pe iarbă Crizanteme albe - sub ploaia frunzelor privirea-ncețoșată Se lasă ceața - doar turla bisericii găsește cerul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
prezentă ideea metempsihozei (concepție religioasă conform căreia sufletul omului ar trăi mai multe vieți prin reincarnare): „Sufletul călătorește din veac în veac, același suflet, numai că moartea îl face să uite că a trăit”. Se dezvoltă ideea timpului și a veșniciei: „Omul are în el numai șir, ființa altor oameni viitori și trecuți, Dumnezeu le are deodată toate nemuririle ce or veni și au trecut; omul cuprinde un loc în vreme. Dumnezeu e vremea însăși; și sufletul nostru are vecinicie, dar
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
ținut În loc. Termină cu nodul de cravată și scoase sacoul din dulap. Pe când Îl avea pe el, ea Își trăgea fermoarul de pe lateralul rochiei și pășea Într-o pereche de pantofi negri. Prietenii lui se plângeau deseori că așteptau o veșnicie cât se Îmbrăcau soțiile lor sau cât Își făceau machiajul; Paola Îl Întrecea mereu la mustață. Ea Întinse mâna În partea ei de dulap și scoase o haină lungă până la podea ce părea făcută din solzi de pește. Preț de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
multe ramuri Păsări pe ramuri. O carte rară E o comoară. Cine-o găsește Se-mbogățește. O carte este Ca o poveste Cine o știe, O povestește, Cine-o asculă, Acela crește; Cine-o cinstește, Se-nnemurește Cu omenia Cu veșnicia!
Cartea. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_518]
-
un birou aici. Să ții minte asta. — Sunteți foarte generoasă, a spus Alice bățoasă, fiindcă era ofensată. Sigur că maternitatea era punctul ei forte. Doar urma să nască un copil, nu? Trebuia să fie punctul ei forte. Și asta pentru veșnicie. —Generoasă! a pufnit șefa de la Resurse Umane. Glumești, nu-i așa? Nu suntem generoși. Asta nu e decât o fracțiune din banii pe care ni i-ai economisit din procesele de calomnie. Chiar dacă nu le-ai câștigat pe toate. Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Era o întrebare foarte serioasă. La care el nu era sigur că avea răspunsul. Capitolul 6tc "Capitolul 6" Hugo s-a așezat mai bine. Scaunele erau tari, în cameră era cald, iar cursurile astea prenatale păreau să dureze întotdeauna o veșnicie. Iar cel din seara respectivă părea să fie cel mai lung. Cursul debutase cu Lotti care le rugase pe toate femeile prezente să se ridice în picioare și să-și indice osul pubian. De atunci, situația nu se îmbunătățise. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
făceau tot felul de tratamente prenatale de frumusețe. Pe parcursul cărora se părea că unul din subiectele de discuție preferate ale Laurei era sexul. —Laura mi-a spus, îi comunicase Amanda după o astfel de după-amiază, că i-a luat o veșnicie până când a rămas gravidă fiindcă Fergus a avut un număr foarte scăzut de spermatozoizi viabili. Asta e groaznic, a zis Hugo. —De ce groaznic? E o problemă foarte comună. —Vreau să zic că e groaznic că ți-a spus chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se contorsionaseră, împletindu-se. A deschis gura și apoi a închis-o la loc. După care a deschis-o din nou. —Ăăăă... voi deveni tătic... a spus el nesigur. Apoi a făcut o pauză care a părut că durează o veșnicie. — Sincer să fiu, nu sunt sigur cum mă simt, a scăpat-o Hugo. —Nu ești sigur? Hugo a prins privirea disprețuitoare a lui Jake și pe aceea furioasă a Amandei. Lotti își așeza mai bine ochelarii și se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]