7,506 matches
-
iulie a anului 1976, ziua În care Grințu avusese revelația că Gelu și Zare se cunosc mai demult, ba chiar se considerau frați. Era Încă uimit de coincidență. Sau poate nu numai de coincidență. „Coincidențe nu există“ - Îl auzea pe Zare spunându-i. Dar atunci ce exista? Ce legătură cauzală, alta decât simpla coincidență, făcea ca Gelu s-o Întâlnească pe Ana la câteva luni după ce Zare Încetase să-i mai răspundă la scrisori? „Întâmplare, hazard, nici astea nu există?“ - Întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
decât simpla coincidență, făcea ca Gelu s-o Întâlnească pe Ana la câteva luni după ce Zare Încetase să-i mai răspundă la scrisori? „Întâmplare, hazard, nici astea nu există?“ - Întreba Grințu pe când Încă mai erau amândoi sub drapel. „Nu!“ - răspundea Zare ferm. Dar atunci - se Întreabă Grințu acum - de ce s-a Întâmplat ca Gelu să nu sesizeze că iubitul ei de care până atunci tot vorbise era tocmai Zare? Sau de ce sesizase el acest lucru abia după ce făcuseră dragoste? În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
există?“ - Întreba Grințu pe când Încă mai erau amândoi sub drapel. „Nu!“ - răspundea Zare ferm. Dar atunci - se Întreabă Grințu acum - de ce s-a Întâmplat ca Gelu să nu sesizeze că iubitul ei de care până atunci tot vorbise era tocmai Zare? Sau de ce sesizase el acest lucru abia după ce făcuseră dragoste? În fine, nu teoriile lui Zare mă vor ajuta să duc la bun sfârșit acest scenariu care se conturează așa de complicat. Problema e să aflu acum de ce ea, de pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acesta aș putea să vă explic și de ce autorul acestui așa-zis roman, cel care a decis să mă transforme dintr-o dată În personaj, crede mai mult În proza scurtă decât În roman.) La mulți ani! (În plină vară, hă-hă!) Zare. * (Nu mai zicea nimic. Aprinsese o țigară și Încerca să pară calm. Luase din sertar o coală de hârtie și Începuse să scrie ceva pe ea. Grințu crezu că inspectorul Îi scrie numirea ca suplinitor În satul X. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
gară, prânzul Îl luă În tren, iar noul episod din scenariul elaborat de el În acel an (Început la L.M.F., continuat prin colindul de-a lungul și de-a latul țării cu autocarele onetiste, Împănat cu date aduse de Gelu, Zare, Stamatescu și Ana, ajuns Între timp și În punctul G.-Ilfov) trebuia să aibă un cadru de desfășurare tipic amurgului de sfârșit de noiembrie. Grințu Înaintează Într-un ritm nu prea lent pe drumul pietruit care se scurge din câmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
neapărat descalificarea mea. Nu prin asta trebuie să fiu eu declarat necreditabil. Rostul acestei lipse de semne despre mine Însumi nu este nici, cum s-ar crede, obiectivitatea. Nu. Pur și simplu trebuie să caut În altă parte. Astfel. Despre Zare Popescu știu că este fiul legitim al lui Florea Popescu (fiul cel mai mare al Învățătorului Popescu Spiridon din Burlești) și al Speranței Popescu, Învățătoare, fostă soție a numitului Grințu Anton. Astfel. Învățătorul Popescu a mai avut un fiu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Astfel. În ziua În care, noi nu știm din ce motive și pe ce căi, Florea Popescu a fost și el arestat, Zare Popescu se juca În tufele de zmeură din curtea bunicului său, iar Radu A. Grințu, despre care Zare credea că e sora lui mai mare, Îl căuta, nu-l găsea și, ca de obicei, Începea să bâzâie. Astfel. Am uitat să spun că În tot acest timp soția Învățătorului Popescu agoniza. Ea a murit abia după arestarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
urmă Radu A. Grințu a fost luat de sora unui anume Vergu, despre al cărui rol În toată povestea din nou n-am știre. Astfel. Într-un târziu au venit și actele prin care bătrânul Popescu Îl putea „dona“ pe Zare la Casa de copii. Mai greu a fost până ce Nicule i-a lăsat să-l scoată pe Zare din sat. Au trebuit să-i spună că țâncul a murit și el, Nicule, a mers pe jos 15 kilometri, până la halta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
povestea din nou n-am știre. Astfel. Într-un târziu au venit și actele prin care bătrânul Popescu Îl putea „dona“ pe Zare la Casa de copii. Mai greu a fost până ce Nicule i-a lăsat să-l scoată pe Zare din sat. Au trebuit să-i spună că țâncul a murit și el, Nicule, a mers pe jos 15 kilometri, până la halta din G., În urma căruței care-l ducea undeva, el nu știa unde, pe unicul lui nepot. Astfel. Dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
el, Nicule, a mers pe jos 15 kilometri, până la halta din G., În urma căruței care-l ducea undeva, el nu știa unde, pe unicul lui nepot. Astfel. Dintre toți cei implicați În aceste povești, cel mai indiferent este, paradoxul, tocmai Zare Popescu. El a Încercat de nenumărate ori să mă Împiedice să-mi continui ancheta. El a susținut totdeauna că nu are nici o legătură cu acei oameni. El refuză să-și recunoască părinții și, În general, nu prea acceptă ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
când a pătruns sângele negru În vinele ei! Dar voi nu sunteți metiși, nu-i așa? Ei, uite ce e, știi ce? - Îi răspunse din nou profesorul Grințu (Îi va lua locul lui Valedulcean În sistemul de relații Întreținute de Zare?). Acum din nou exagerezi, sări peste cal, dar În altă direcție decât Înainte! V. Urmele istorice ale brutăriei nr. 4* Îl vedeam pe fereastră. Stătea ghemuit (ca un om pe care-l doare stomacul) și În jurul lui se adunau toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Valea P., nepotul lui Grigore Țâvnă și spunea că a trecut Înainte Alexandru lui Popa Velescu și Ionel al lui Bulgaru. Gândul meu se duce, desigur, către aceste nume pe care am Învățat acum să le descifrez. Cum ar zice Zare, iată, Alexandru lui Popa Velescu și nicidecum Alexandru Popescu! Popescu este un nume propriu românesc derivat de la cu totul altceva decât cuvântul popă. Să-i rugăm pe tovarășii lingviști să se mai gândească puțin! și dimineața am plecat tot Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trec spre gările de câmpie unde sunt descărcate În vagoane de vite. Se formează apoi garnituri care pleacă spre țară. Trebuie! * (VAGON DE VITE) Poate s-a schimbat ceva Între timp sau poate a citit el greșit În Mersul trenurilor. Zare a coborât din acceleratul de Constanța În Gara de Nord la ora unu și jumătate după miezul nopții. S-a dus spre tabela cu orarul trenurilor și a avut surpriza să constate că primul tren cursă care trece prin G. pleacă abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nou. Capra e acolo. Un țăran cu pălărie cenușie o trage de funie. Rămâne fascinat de imagine. Stă așa holbat minute În șir până când omul cu capra traversează cu greu cele două peroane și ajunge chiar pe peronul unde stă Zare. Îl vede aplecându-se și legând funia de cadrul metalic al băncii pe care se așază. Nu sunt decât vreo 15 metri Între banca lui Zare și cea a țăranului cu capra și lumina este destul de puternică. Iluzia optică este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și legând funia de cadrul metalic al băncii pe care se așază. Nu sunt decât vreo 15 metri Între banca lui Zare și cea a țăranului cu capra și lumina este destul de puternică. Iluzia optică este exclusă și, În general, Zare știe despre el Însuși că nu-i un tip cu năzăriri, iluzii, vise cu ochii deschiși. Se așază din nou pe bancă și se decide să Înțeleagă lucrurile după cum sunt, nu după cum ar putea el să le transforme prin lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu capra prin fața caselor de bulete, riscă o amendă. Îl ajută, desigur. Apoi stă alături de omul care spune că se numește Vlad și că, paznic de noapte la o uzină de mase plastice. — Și ce faci, bre, cu capra, - Întrebă Zare - o paști În curtea uzinei? Nea Vlad Începe o poveste complicată cu directorul uzinei care și-a luat o nevastă mult mai tânără decât el, una care lucrează la televiziune, „poate ați văzut-o, e una așa, cu ochelari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
anchete cu copii fugiți dup’acasă. Și că asta a născut, dar nu vrea să alăpteze. Ori n-are lapte, ori nu vrea să-i cadă pieptul până la buric. Așa că directorul, care-i și el om de la țară ca noi (Zare se Întreabă de unde o fi dedus interlocutorul lui că și el, Zare Popescu, e tot de la țară), a zis că numai cu lapte de capră se face un copil mare și i-a zis lui nea Vlad să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu vrea să alăpteze. Ori n-are lapte, ori nu vrea să-i cadă pieptul până la buric. Așa că directorul, care-i și el om de la țară ca noi (Zare se Întreabă de unde o fi dedus interlocutorul lui că și el, Zare Popescu, e tot de la țară), a zis că numai cu lapte de capră se face un copil mare și i-a zis lui nea Vlad să-i facă rost de una că i-o plătește. „Acu’, dacă i-am promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de mai, un nepot de-al lui Bobocică, un băiat de clasa a opta, Îmi explică mie că bunicul lui s-a Îmbolnăvit și e la spital din F. Trebuie să merg să-l văd. Abia peste o săptămână, Împreună cu Zare Popescu, merg să-l vizitez pe bătrân. E acasă acum și spunea că s-a Însănătoșit, de a doua zi ar vrea să se ducă la muncă. Spune: „Mai credeam eu, dom’le profesor, să ajung să văd cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bolnav „dă nu mai putea să respire“ din cauza vinului, că l-a băut rece toată iarna și că asta i-ar fi dăunat la „laringe.“ Constatăm Împreună că G.P. e un erou și că e nemuritor! X. ................................................... Y. .................................................. Z. Este Zare Popescu un personaj În „romanul“ Zmeura de câmpie? (studiu) S-ar putea să nu fie pentru că Îi lipsesc mai multe elemente constitutive, dintre cele care sunt considerate obligatorii. Culoarea ochilor lui nu este nicăieri definită. El nu-și cunoaște nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Razele moi băteau în geam Și-n liniștea apăsătoare, Un dor ce nu-l înțelegeam Mă apucă, rupând o floare... Priveam în zare, printre gene, Cum cade-o seară ca-n povești, Cu Feți-Frumoși și Cosânzene, Deasupra satului Hândrești... Ca niște stâlpi ce susțin cerul, Plantați la fiecare casă, Ies fumuri, ce cuprind eterul Într-o perdea, din stele trasă... Târziu, când se
AMURG DIVIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83736_a_85061]
-
mi-ai dat drumul decât să răsuflăm peste oceanele înghețate! Ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am zburdat împreună, departe de Verde Împărat care pândea înverșunat printre tufișuri. Am călărit împreună armăsarii norilor cenușii, până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca. În magazinul de chilipiruri și al dorințelor nestăpânite în contextul vechilor orientări paradoxale, eu, prințul uitărilor din deșert și tu, împărăteasa așezării cuvintelor căutate și fredonate, eu am înșfăcat energia
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
amintit. Planuri, iluzii, proiecte, eșecuri? Dar ea, perfecta, nu-și închipuia să nu mă vadă! M-a căutat și din nou m-a găsit când scormoneam la rândul meu pe poteci singuratice din parcuri, unde pașii noștri se pierdeau în zări, pe sub mări, peste văi înverzite și nu-mi păsa că iubirile mele apocrife și sentimentele mele pestrițe vărsau lacrimi vinovate, însă noapte ca aceea, când luna se încăpățâna să lumineze dragostea noastră limitrofă, nu s-a mai repetat! Profilul ei
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
pornise. Călăuzită de Pinabel, a ajuns într-o pădure în mijlocul căreia se ridica un munte stâncos. Ne mai având alt gând decât să se depărteze de Bradabanta. Pinabel s-a oferit să urce muntele pentru aputea arunca o privire în zare și să vadă de nu află cunva vreun adăpost pentru noapte. Cu această minciună el a părăsit-o și a urcat coasta muntelui până când a ajuns la o adâncitură, și, privind în fundul ei, a văzut că aceasta se lărgea jos
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Tu, un ecou în care ades m-am înnecat Ca-n ceața ce-nconjoară palatul, ceața sumbră, Din care amintirea s-a repurificat; Nu-mi mai găsi frământul în gândurile tale, Nu-mi mai aprinde jarul, de mult mocnit sub zări Și răsfirându-ți mâna, cu degetele pale, Nu-mi arăta cangrena acelor întâmplări; Departe-i nordu-n care zăluda tragedie Și-a consumat feștila, topită strop cu strop, Chiar dacă-n veacuri umbra-i se-ntinde și-ntârzie, De mult s-au
ASCULT?-M?, TU, HAMLET! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83746_a_85071]