54,815 matches
-
, inițiată de forțele Imperiului German la 20 august 1914, a fost o ofensivă germană de pe Frontul de Est în timpul Primului Război Mondial. Din cauza grabei în care a fost executat atacul german, armata rusă a ieșit victorioasă. La izbucnirea războiului, ordinele lui erau foarte stricte și clare: pe care o comanda trebuia să rămână pe poziție în
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
, inițiată de forțele Imperiului German la 20 august 1914, a fost o ofensivă germană de pe Frontul de Est în timpul Primului Război Mondial. Din cauza grabei în care a fost executat atacul german, armata rusă a ieșit victorioasă. La izbucnirea războiului, ordinele lui erau foarte stricte și clare: pe care o comanda trebuia să rămână pe poziție în Prusia Orientală, fără a încerca vreo acțiune ofensivă, întrucât toate eforturile germane trebuiau concentrate pe
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
fost executat atacul german, armata rusă a ieșit victorioasă. La izbucnirea războiului, ordinele lui erau foarte stricte și clare: pe care o comanda trebuia să rămână pe poziție în Prusia Orientală, fără a încerca vreo acțiune ofensivă, întrucât toate eforturile germane trebuiau concentrate pe Frontul de Vest împotriva Franței, conform Planului Schlieffen. În plus, în cazul în care rușii își cresc presiunile, el era autorizat să se retragă până la Vistula, abandonând Prusia Orientală. Armata a VIII-a era formată din patru
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
îi susținea evaluarea. Prittwitz s-a lăsat convins, și a hotărât să-l atace pe Rennenkampf cât se poate de curând, trimițând 150.000 de germani împotriva a 200.000 de ruși. Această decizie contravenea ordinelor lui , șeful Statului Major German, care a exclus explicit orice ofensivă pe Frontul de Est înainte ca Franța să fie învinsă în vest. La 19 august, cavaleria rusă a intrat în contact cu un regiment german de infanterie lângă Gumbinnen. În loc să se retragă, rușii au
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
ruși. Această decizie contravenea ordinelor lui , șeful Statului Major German, care a exclus explicit orice ofensivă pe Frontul de Est înainte ca Franța să fie învinsă în vest. La 19 august, cavaleria rusă a intrat în contact cu un regiment german de infanterie lângă Gumbinnen. În loc să se retragă, rușii au descălecat și au adus artileria pentru a continua lupta, împingându-i pe germani înapoi. Ei au pierdut însă 400 de oameni și, după ce și-au consumat mare parte din muniție, a
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
00 în dimineața de 20 august, Corpul I a atacat Divizia 28 Rusă, care s-a apărat cu artileria. Rușii sufereau însă permanent de lipsă de provizii, și și-au consumat rapid muniția, ceea ce i-a lăsat la mila artileriei germane, care i-a obligat să se retragă 8 km la începutul după-amiezii. Liniile au fost stabilizate de sosirea Diviziei 29 Ruse, și bătălia s-a transformat într-un blocaj. Spre sud, Corpul XVII al lui Mackensen și Corpul I Rezervă
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
nu i s-a putut alătura decât la prânz. Rușii din această zonă erau conștienți de intențiile rușilor din cauza atacului lui von François, și și-au petrecut timpul pregătindu-se de asalt și mutându-și artileria grea. La început, înaintarea germană a mers bine, dar s-a oprit după ce a început tirul de artilerie rus, iar rușii au reușit să-și întoarcă flancurile și să-i oblige să se retragă în dezordine pe linia -Angerburg, lăsând 6.000 de prizonieri în
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
după ce a început tirul de artilerie rus, iar rușii au reușit să-și întoarcă flancurile și să-i oblige să se retragă în dezordine pe linia -Angerburg, lăsând 6.000 de prizonieri în mâinile rușilor. „Neobișnuita imagine a unor soldați germani învinși fugind în grupuri înapoi l-a tulburat pe Prittwitz”, care se temea că armata sa va fi prinsă între Rennenkampf și Samsonov, deși cel dintâi nu părea dornic să urmărească trupele germane ce se retrăgeau. Prittwitz a intrat în
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
mâinile rușilor. „Neobișnuita imagine a unor soldați germani învinși fugind în grupuri înapoi l-a tulburat pe Prittwitz”, care se temea că armata sa va fi prinsă între Rennenkampf și Samsonov, deși cel dintâi nu părea dornic să urmărească trupele germane ce se retrăgeau. Prittwitz a intrat în panică și, cu o hotărâre disproporționată față de gravitatea situației, a ordonat o retragere generală până la Vistula, lăsând toată Prusia Orientală în mâinile rușilor. Panica lui Prittwitz l-a afectat pe Moltke, care se
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
pe Prittwitz și pe adjunctul său, Waldersee, și înlocuindu-i cu Paul von Hindenburg și cu Erich Ludendorff. El a transferat și câteva divizii de pe Frontul de Vest, decizie considerată în general a fi una greșită, întrucât a slăbit înaintarea germană prin Belgia ce avea scopul de a flanca și distruge armata franceză. Un rezultat aparent minor al bătăliei avea să aibă însă efecte de durată. După bătălie, asupra unui ofițer rus mort a fost găsită o notă ce sublinia mare
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
aibă însă efecte de durată. După bătălie, asupra unui ofițer rus mort a fost găsită o notă ce sublinia mare parte din planurile rușilor pentru campanie. După cum își amintea Hindenburg: Înarmați cu aceste informații, Hindenburg și Ludendorff au oprit retragerea germană și s-au hotărât să preia inițiativa, ceea ce a avut ca rezultat bătălia de la Tannenberg, una dintre cele mai mari victorii ale Germaniei.
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
dintre organizatorii Institutului de cercetări literare, din 1949 profesor la catedra de romanistică din cadrul Universității din Wrocław, iar din 1952 profesor la catedra de polonă a Universității din Varșovia. În 1939, după capitularea Varșoviei prizonier de război într-un lagăr german, izbutește să fugă ajutat fiind de un medic care-i procură actele unui decedat. A fost arestat de poliție. Imediat după ce iese din temniță se înscrie în partidul comunist. Urmează o serie de misiuni care-l poartă la Varșovia, Lvov
Jan Kott () [Corola-website/Science/333257_a_334586]
-
-i procură actele unui decedat. A fost arestat de poliție. Imediat după ce iese din temniță se înscrie în partidul comunist. Urmează o serie de misiuni care-l poartă la Varșovia, Lvov, Cracovia, în păduri unde se duceau lupte, în zona germană, în cea sovietică. În martie 1957 părăsește partidul comunist, iar în anii '60 se exilează peste Ocean. În perioada interbelică a scris critică literară și poezie. În 1946 și-a publicat eseurile scrise în timpul războiului, sub titlul "Mitologie și realism
Jan Kott () [Corola-website/Science/333257_a_334586]
-
a modului de acțiune și a punctului lor de vedere în diferite probleme de stat. La începutul anului 1943, lt.-col. Traian Borcescu a mediat o întâlnire între Georges Daurant, agent secret englez, și Eugen Cristescu, vizând eliberarea din arestul german a șefului rețelei de spionaj britanice ce activa pe teritoriul României, Alexandru Eck, și mutarea lui într-o închisoare românească, pentru a nu fi executat. În vare anului 1944, cu câteva luni înainte de lovitura de stat de la 23 august 1944
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
arestarea mareșalului Ion Antonescu și refugierea lui Eugen Cristescu în afara Capitalei, Traian Borcescu a preluat în mod temporar, până în data de 26 august 1944, conducerea serviciului. El a furnizat Comandamentului Militar al Capitalei lista cu numerele de telefon ale oficialilor germani, care au fost imediat decuplate de la centrală. Ulterior s-a prezentat la Palat și apoi la Iuliu Maniu, liderul Partidului Național-Țărănesc, pentru "noi ordine". A mers și la Marele Stat Major, unde i s-a ordonat să treacă la arestarea
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
au fost imediat decuplate de la centrală. Ulterior s-a prezentat la Palat și apoi la Iuliu Maniu, liderul Partidului Național-Țărănesc, pentru "noi ordine". A mers și la Marele Stat Major, unde i s-a ordonat să treacă la arestarea oficialilor germani. După 23 august 1944, Traian Borcescu a contribuit la eliberarea din arest a unor salariați ai SSI, arestați în urma unor campanii de presă, arătând că această colaborare s-a desfășurat în interesul țării, exact cum în acel moment trebuiau să
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
unor agenți și șefi de departamente. Campania începuse în data de 19 septembrie 1944, atunci când Gen. Aurel Aldea, noul ministru de interne, ceruse arestarea tuturor ofițerilor și agenților SSI, care, în totalitatea lor, ar fi colaborat foarte strîns cu Gestapoul german. Traian Borcescu precizează clar atribuțiile SSI, ca și ale funcționarilor acestui serviciu: Eliberat în data de 23 august 1945, în urma intervenției lui Emil Bodnăraș, în data de 12 noiembrie 1945, lt.-col. Traian Borcescu a fost audiat de către Acuzatorul Public
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
(n. 31 iulie 1843 Freiberg, Saxonia - d. 15 iunie 1917, Potsdam) a fost un geodez german cu importante lucrări despre teoria erorilor. Este considerat fondatorul teoriilor matematice și fizice ale geodeziei moderne. A studiat la Universitatea Tehnică din Dresda între anii 1859 și 1863 și a luat doctoratul în 1867 la Leipzig. În 1870 a intrat
Friedrich Robert Helmert () [Corola-website/Science/333276_a_334605]
-
Prima bătălie de pe Lacurile Mazuriene a fost o ofensivă a Imperiului German de pe Frontul de Est în prima parte a Primului Război Mondial. Ea a respins înaintarea Armatei I ruse de-a lungul întregului front, scoțând-o de pe teritoriul german. O continuare a înaintării germane nu a fost posibilă din cauza sosirii Armatei a X
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
Prima bătălie de pe Lacurile Mazuriene a fost o ofensivă a Imperiului German de pe Frontul de Est în prima parte a Primului Război Mondial. Ea a respins înaintarea Armatei I ruse de-a lungul întregului front, scoțând-o de pe teritoriul german. O continuare a înaintării germane nu a fost posibilă din cauza sosirii Armatei a X-a ruse pe flancul stâng al germanilor. În ciuda unei superiorități numerice de 2:1 și a poziției defensive bine fortificate, rușii au suferit o grea înfrângere
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
de pe Lacurile Mazuriene a fost o ofensivă a Imperiului German de pe Frontul de Est în prima parte a Primului Război Mondial. Ea a respins înaintarea Armatei I ruse de-a lungul întregului front, scoțând-o de pe teritoriul german. O continuare a înaintării germane nu a fost posibilă din cauza sosirii Armatei a X-a ruse pe flancul stâng al germanilor. În ciuda unei superiorități numerice de 2:1 și a poziției defensive bine fortificate, rușii au suferit o grea înfrângere și s-au retras cu
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
Samsonov a devenit conștient de mișcările germanilor, el a cerut ca spațiul dintre cele două armate să fie închis, dar Rennenkampf nu se grăbea să-i facă pe plac, lăsându-l pe Samsonov izolat departe către sud-vest. Când natura contraatacului german a devenit clară, Rennenkampf și-a mișcat trupele cât a putut de repede, dar era prea târziu. Când bătălia propriu-zisă a luat sfârșit la 30 august (Samsonov se sinucisese la 29 august), cea mai apropiată unitate a lui Rennenkampf, Corpul
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
vest avea să flancheze întreaga armată. Desigur, și germanii erau departe, dar, spre deosebire de ruși, ei puteau acoperi rapid distanța cu rețeaua feroviară extinsă din zonă. La 31 august, cu Tannenbergul pierdut, Rennenkampf primise ordine să reziste în caz de atac german. Realizând că forțele lui sunt prea răspândite pentru a fi eficiente, a ordonat o retragere pe o linie de la fortificațiile Königsbergului din nord, până la de lângă Angerburg (astăzi, Węgorzewo) la sud, ancorată pe . Forțele sale erau susținute de nou-înființatul Corp XXVI
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
spre sud, la Lyck, la circa 50 km de capătul sudic al liniei lui Rennenkampf. Diviziile sudice ale lui Hindenburg au început atacul la 7 septembrie, bătălia propriu-zisă începând a doua zi. De-a lungul zilei de 8 septembrie, forțele germane din nord le-au lovit pe cele rusești din fața lor, obligându-le să se retragă ordonat spre est. La sud, însă, lucrurile mergeau mult mai rău pentru germani. Corpul XVII German se ciocnise cu Corpul II Rus, și era depășit
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
II Rus, și era depășit numeric. Rușii manevraseră bine și la sfârșitul zilei reușiseră să-și poziționeze flancul stâng favorabil unei potențiale încercuiri a germanilor. Speranțele de victorie ale rușilor s-au risipit însă a doua zi, când Corpul I German a venit să-l susțină pe XVII; acum, rușii erau flancați. Între timp, Divizia III Rezervă atacase Corpul XXII al rușilor și mai spre sud și, după o luptă grea, i-a obligat să se retragă spre sud-est; comandantul de
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]