54,377 matches
-
Connor a început să apară în public cu soția sa, așa cum fusese la premiera piesei "Night of January 16th" ("Noaptea de 16 ianuarie"). Cei doi nu au avut copii, dar au avut mulți prieteni, dintre care unii erau sensibil mai tineri decât ei. Printre acești prieteni se numărau studenți și tineri profesioniști de diverse orientări, așa cum erau Nathaniel Branden (primul îngrijitor al operelor lui Ayn Rând), Alan Greenspan (economist, care a funcționat între 1987 și 2006 că al Federal Reserve a
Frank O'Connor (actor) () [Corola-website/Science/331617_a_332946]
-
un drog pentru majoritatea locuitorilor. Nemulțumit, pleacă în lume pentru a găsi un oraș ai cărui locuitori să aibă cunoștințele tehnice necesare și interesul de a devia steaua care pune în primejdie rasa umană. În periplul său este însoțit de tânăra înotătoare Chalyth și de Madal, o femeie a cărei bărbat plecase în lume cu un deceniu în urmă. Cei trei călătoresc pe drumurile pe care vin zilnic în oraș turmele de animale de carne care hrănesc populația. După ce-l găsesc
Să prinzi o stea căzătoare () [Corola-website/Science/331647_a_332976]
-
este un roman de Joseph Conrad publicat inițial că o serie în revistă "Blackwood's Magazine" între octombrie 1899 și noiembrie 1900. Un eveniment timpuriu și primar este abandonarea navei în pericol, de către echipajul acesteia, inclusiv și tînărul marinar britanic Jim. El este criticat public pentru acțiunea să și nuvelă urmărește încercările de mai târziu la venirea la termen cu trecutul său. În 1998, Librăria Modernă l-a clasat pe Nr. 85 în lista a 100 cele mai
Lord Jim () [Corola-website/Science/331653_a_332982]
-
la termen cu trecutul său. În 1998, Librăria Modernă l-a clasat pe Nr. 85 în lista a 100 cele mai bune române în limba engleză din secolul al XX-lea. Jim (numele său niciodată nu a fost dezvăluit), un tânăr marinar englez, devine ofițer secund pe "Patna", o navă plină de pelerini călătorind spre Mecca pentru hajj. Cand navă a început rapid să ia apă și dezastrul părea iminent, Jim s-a alăturat căpitanului sau și altor membri de echipaj
Lord Jim () [Corola-website/Science/331653_a_332982]
-
Ferdinand I, a fost nașa fiicei lui Mastino, Maria (n. 27 noiembrie 1923, Călinești, Bucovina - d. 22 decembrie 1991, Darmstadt). A reușit familiei, sa părăsească România, după ani de persecuție prin sistemul comunist, în 1962, plecând în Germania. Cel mai tânăr fecior al lor, Heinrich (n. 27 ianuarie 1939), trăiește astăzi în Canada. El reprezintă ultimul succesor bărbătesc din aceasta ramură a familiei.
Familia Della Scala (Editura Bucovina) () [Corola-website/Science/331665_a_332994]
-
Damian, în ieslea părintească, cel de-al doilea venit în lume, dintr-o obârșie de țărani, poartă pe frunte misterul luminii!” Ion Dobrescu Craiova, 20 aprilie 1994 “Afirmat în ultimul deceniu ca unul din cei mai originali artiști din generația tânără, FLORIN PREDA-DOCHINOIU (n. 15 decembrie 1970, în localitatea Damian-Sadova, Dolj) este un grafician și pictor postmodernist din categoria vizionarilor fantaști, care dezvoltă, în aglomerate caligrame surrealiste, un discurs grafic imaginar de profundă expresivitate. Artistul «dă clasă» multor «consacrați» ai genului
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
ei din cauza căsătoriei cu un catolic, Iacob nu a uitat familia ei. În 1673, Sarah a intrat la curte ca doamnă de onoare pentru cea de-a doua soție a lui Iacob, Mary de Modena. Sarah a devenit apropiată de tânăra Prințesă Anne în jurul anului 1675 și prietenia dintre cele două a crescut odată cu trecerea timpului. La sfârșitul anului 1675, când Sarah avea 15 ani, ea l-a întâlnit pe John Churchill, care era cu 10 ani mai mare decât ea
Sarah Churchill, Ducesă de Marlborough () [Corola-website/Science/331705_a_333034]
-
o serie de expoziții. În această epoca îl cunosc pe Peer Mattson, important colecționar de pictură contemporană, care le oferă o bursă de studiu. Își petrec vara anului 1984 pe vastul domeniu al Fundației Mattson, la Varnanas (Suedia). În 1985, tânărul cuplu se instalează la Paris. În 1989 Constantin și Florica fac prima călătorie în Spania, la Madrid, Barcelona Ibiza și descoperă Altea, un vechi sat mediteranean. În luna august, moare Ion Pacea, o lovitură survenita brutal, surprinzător. Pleacă grabnic la
Constantin Pacea () [Corola-website/Science/331716_a_333045]
-
în Franța și pus sub custodia verișorului lui Iacob, Ludovic al XIV-lea al Franței. Din căsătoria cu Anne Scott a avut șase copii: Din relația sa cu Eleanor Needham a avut trei copii, din care unul a murit foarte tânăr.
James Scott, I Duce de Monmouth () [Corola-website/Science/331721_a_333050]
-
mărime de 50-66 cm, mai mare decât corbul. Greutatea: mascul 600-1380 g, femela 780-1660 g. Femela mai mare decât masculul. Penajul este pestriț brun cu alb pe spate și cap, mai închis pe piept. Abdomenul brun cu dungi albe. Exemplarele tinere care ajung în România au peste abdomen o bandă lată brună. Adulții, care vin mai rar în România, nu au această bandă întunecată. Coloritul variază în intensitate între subspecii. Coada este albicioasă și se termină cu o bandă subterminală lată
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
1675, în timpul căreia a murit mareșalul Turenne. După sfârșitul războiului, Churchill s-a întors în patrie. Sosit la Londra, a locuit la Palatul St. James, reședința preferată a regelui și a curții. Acolo a cunoscut-o pe Sarah Jennings, o tânără domnișoară de companie, de care s-a îndrăgostit. Sarah provenea dintr-o familie din mica nobilime, iar povestea sa familiară era similară cu cea a lui Churchill din multe puncte de vedere: tatăl ei fusese un regalist și după războiul
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
prințul Eugen împreună cu 20 de escadroane ale cavaleriei prusace, a traversat Escaut și a ocupat poziții favorabile. În timp ce trupele lui Biron au început să facă manevre, au fost atacate mai întâi de o brigadă de infanterie britanică condusă de un tânăr ofițer, John Campbell, al II-lea duce de Argyll. Apoi Cadogan, la un semnal a lui Marlborough a atacat cele șapte batalioane de mercenari elvețieni ale ducelui Biron. Infanteria elvețiană a fost respinsă prompt în râu, iar escadroanele franceze au
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
a se integra cât mai rapid în grup. Se povestește că încă de la început, folosea instrumentul mai degrabă melodic decât ritmic, sunetul fiind atât de neobișnuit încât grupul a căpătat repede faimă, fiind invitat să cânte în cluburi în care tinerii muzicieni nici n-ar fi avut în mod normal acces, fiind încă minori. Prin 1968-69, tânărul Jaco economisise suficienți bani pentru a putea să achiziționeze un instrument de calitate. În scurtă vreme însă, a constatat că acesta, un contrabas clasic
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
ucigașului și tribului său, nu se lua în considerare dacă a fost o crimă voluntară, vârsta vinovatului sau condițiile în care a avut loc crima. Un alt obicei este ca în schimbul răzbunării, tribul din care aparținea vinovatul, să ofere fete tinere în căsătorie tribului victimei, și să pună capăt vendetei. Fata trebuia să aibă aceeași linie de sânge cu vinovatul, pe care viitorul mire o avea cu victima. Se considera că astfel numărul membrilor familiei victimei urma să fie restabilit, fata
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
a cunoscut și existența hetairelor sau curtezanelor, care reprezentau segmentul de lux al prostituției, fiind destinate elitei politico-economice a cetății. Fenomenul prostituției afecta în mod inegal cele două sexe: cei care se prostituau erau femei de toate vârstele și bărbați tineri, în timp ce clientela acestora era una predominant masculină. Trebuie menționat că societatea greacă antică accepta bărbaților orice tip de legătură, fie heterosexuală fie homosexuală, fără a face însă o distincție identitară, în timp ce femeilor le era interzisă orice fel de legătură extraconjugală
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
estima că situația femeilor căsătorite era una puțin de invidiat, deoarece ele erau obligate să se supună voinței soților lor și să le rămână fidele, în timp ce soții lor erau liberi să se angajeze în relații extraconjugale, în particular cu băieți tineri. Într-o manieră analogă, un bărbat care poseda un adolescent nu făcea decât să își exprime astfel superioritatea poziției sale, economică, socială sau politică. Homosexualitatea, în sensul ei modern, nu era acceptată de societatea greacă: dragostea bărbaților nu era și
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
nu foarte onorabile. Pe lângă deținătorii cetățeniei, legislația ateniană permitea și unei categorii de rezidenți străini ("μέτοικος") să fie proprietari de bordeluri. În epoca clasică femeile prostituate erau sclave de origine barbară, dar începând cu epoca elenistică acestora li se adaugă tinerele fete exploatate de tații lor cetățeni și prezentate ca fiind sclave până la dovedirea contrariului. Acest caz pare a fi fost destul de frecvent deoarece Clement din Alexandria îi punea în gardă pe cei care frecventau prostituatele împotriva pericolului de incest: "„câți
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
ateniene, conform lui Athenaios care-i citează pe autorul de comedii Filemon și pe istoricul Nicandru din Colofon Solon a fost cel care "„a reușit să liniștească ardoarea tinerilor, [...] luând inițiativa de a deschide lupanare în care a adus femei tinere cumpărate”". Aceste bordeluri de stat „dicterions” aparțineau cetățenilor bogați și erau administrate de angajați numiți „pornobosceions” și supravegheate de funcționari publici. Ele beneficiau de privilegiul inviolabilității, fiind la început deschise în porturi pentru marinari. Prostituatele care lucrau aici erau numite
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
unor domni bogați de a face dragoste cu ea contra a una sau două mina, preferând să rămână fidelă soțului său. Suma era una foarte mare având în vedere că o mina valora 100 de drahme. În sens opus, o tânără și frumoasă prostituată putea impune un preț mai bun decât al unei tovarășe de muncă ale cărei farmece erau în declin, chiar dacă reprezentările grafice de pe obiectele ceramice care s-au păstrat arată că exista o anumită cerere pe piață și
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
în dar templului prostituate, ca semn al recunoștinței lor. Deja în anul 464 î.e.n. un anume Xenofon din Corint, învingător în cursele de marș și pentatlon la o ediție a Jocurilor Olimpice, dedica Afroditei, în semn de mulțumire, o sută de tinere fete pentru templul zeiței. El i-a comandat lui Pindar un imn solemn care celebra „fetele prea primitoare pentru străini, servitoarele lui Peitho (zeița persuasiunii) din fastuosul Corint.” La rândul său, Alexis din Samos în al sale „Anale ale Samosului
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
-lea î.e.n.), precizează că principalul suspect este îndepărtat din oraș sub pretextul de a fi oprit pentru sine „o femeie care trecea acolo [în Aulon] drept o femeie foarte frumoasă, dar care era acuzată de a-i corupe pe Lacedemonienii, tineri și bătrâni, care veneau la Aulon”. Era cel mai probabil vorba de o hetairă. Începând cu secolul al III-lea î.e.n. cel puțin, odată ce mari cantități de monede străine au început să circule în Laconia, Sparta a intrat definitiv în
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
populației masculine față de ele. Altă explicație, cariera unei prostituate independente era una scurtă și incertă: veniturile ei scăzând odată cu trecerea anilor. Pentru a putea trăi și la bătrânețe, ea trebuia să agonisească câți de mulți bani era posibil, atâta timp cât era tânără. Tratatele de medicină din Grecia Antică ne furnizează o anumită imagine, deși parțială și incompletă, a vieții lor de zi cu zi. Astfel prostituatele sclave, pentru a putea produce venituri, trebuia să evite prin toate mijloacele să rămână însărcinate. Tehnicile
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
plin la prostituate. Ovidiu le menționează atunci când se referă la personajele din piesele lui Menandru: „Chiar dacă au personaje ca sclava vicleană, tatăl brutal, samsarul necinstit și curtezana iubitoare, piesele lui Menandru încă rezistă.” În piesele sale, curtezana poate fi o tânără ingenuă iubită de un tânăr, într-un astfel de caz, liberă și virtuoasă, ea ajunge să se prostitueze după ce a fost sedusă și abandonată de acesta, sau răpită de către pirați. Recunoscută de adevărații săi părinți grație pandantivului pe care i-
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
tânăr, într-un astfel de caz, liberă și virtuoasă, ea ajunge să se prostitueze după ce a fost sedusă și abandonată de acesta, sau răpită de către pirați. Recunoscută de adevărații săi părinți grație pandantivului pe care i-l puseseră în leagăn, tânăra fată eliberată este luată în căsătorie ("Oamenii din Sikyonios") Prostituata reprezintă în același timp unul din personajele secundare cel mai des întâlnite în piesele de comedie: relația sa cu prietenul junelui-prim constituie una din intrigile amoroase secundare ale piesei. Tot
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
clientele feminine, existența bărbaților „gigolo” fiind atestată încă din epoca clasică prin două mențiuni din opera lui Aristofan. Astfel, în piesa "Pluto", autorul pune în scenă o femeie bătrână care se lamentează că pentru a fi dezmierdată de amantul său tânăr dar constrâns de sărăcie, trebuie să-i dea acestuia în schimb bani peșin, măsuri de făină sau chiar haine. Existența bărbaților tineri prostituați, a famenilor plătiți cu prețuri foarte mari ca expresie a unui lux rafinat, demonstrează că societatea antică
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]