53,579 matches
-
suferit un dezastru cu consecințe catastrofice pe termen lung. Desconsiderând și desființând toate resursele deținute În colectiv, susținând vehement o etică individualistă preocupată exclusiv de bunuri cuantificabile, Margaret Thatcher a dat o lovitură grea vieții publice britanice. Cetățenii s-au transformat În acționari, iar relațiile dintre ei sau dintre fiecare și colectivitate se măsurau acum În averi și pretenții, nu În servicii și Îndatoriri. Cum totul, de la regia de transport la regia de electricitate, se afla În mâinile companiilor private concurente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însă era prea târziu. După noua candidatură la președinție din 1974 (cu rezultate și mai bune decât În 1965: Giscard d’Estaing l-a Învins la limită pe candidatul forțelor de stânga reunite), Mitterrand avea un aparat electoral superb și transformase Partidul Socialist Într-o mișcare versatilă care atrăgea simpatizanți din toate zonele societății franceze - inclusiv catolici, femei, fermieri și mici comercianți, până atunci ostili socialiștilor 9. Propria lui imagine a devenit cu timpul mai moderată: afișele imense care Împânzeau țara
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi trebuit să fie surprinși. În pragmatismul lui suprem, Mitterrand a sesizat rapid că era de neconceput ca Franța să iasă de pe orbita economică (și politică) occidentală pentru a porni pe o cale de mijloc incertă Între capitalism și comunism. Transformând necesitatea de moment Într-o virtute durabilă, el s-a metamorfozat la timp Într-un „europenist” de frunte. Franța avea să clădească o societate mai bună prin unificarea europeană, nu Împotriva ei. În loc să lupte Împotriva capitalismului, Franța urma să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politică putea fi oricând explicat prin invocarea neșansei sau a circumstanțelor defavorabile. Dar dacă marxismul era discreditat ca Mare Narațiune - dacă Istoria nu manifesta rațiune sau necesitate -, atunci toate crimele lui Stalin, toate viețile pierdute și resursele irosite pentru a transforma societatea după placul statului, toate erorile și eșecurile din experimentele radicale ale secolului XX care au introdus Utopia prin dictat nu mai puteau fi explicate „dialectic” drept pași greșiți pe o cale corectă. Ele deveneau ceea ce criticii spuseseră dintotdeauna că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dar și un considerabil cost moral din punctul de vedere al respectului de sine. Așa cum scrisese Heine cu 150 de ani mai Înainte, În termeni pe care mulți intelectuali est-europeni i-ar fi recunoscut imediat, „acești călăi ai gândirii ne transformă În criminali. Căci autorul... comite adesea un infanticid: terorizat de mintea cenzorului, el ucide vlăstarul propriei gândiri”. Acesta era doar un tip de complicitate parțială. Altul era tăcerea - emigrarea interioară a lui „Ketman” din Gândirea captivă de Czes³aw Mi³osz. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europei, unde națiunile și popoarele mici au fost supuse dintotdeauna riscului dispariției. Rostul opoziției intelectuale din țară și de peste hotare, credea el, era de a aduce această preocupare În atenția opiniei internaționale, și nu de a pierde timpul Încercând să transforme imperiul „bizantin” al Moscovei. Mai mult, Europa Centrală era „destinul Vestului, Într-o formă concentrată”. Havel era de aceeași părere: comunismul era oglinda Întunecată pe care istoria o punea În fața Occidentului. Polonezii (cum ar fi Michnik) nu foloseau termenul „Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1976 În Polonia). Defectul ce paraliza economiile comuniste era ineficiența generalizată indusă de ideologie. Insistând până la absurd asupra producției industriale brute pentru „construcția socialismului”, blocul sovietic a ratat trecerea de la producția extensivă la cea intensivă și rentabilă care a transformat economiile occidentale În decursul anilor ’60 și ’70. El a continuat să se bazeze pe un model mai vechi de activitate economică ce amintea de Detroit ori Ruhr În anii ’20 sau de Manchester În secolul al XIX-lea. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vândute la prețuri puternic subvenționate. Aceste bunuri erau astfel produse și vândute În pierdere. În acest fel, economiile după model sovietic scădeau valoarea: materiile prime pe care le importau sau extrăgeau valorau mai mult decât produsele finite În care erau transformate. Sistemul economic de tip sovietic și-a pus amprenta și pe zonele În care ar fi trebuit să funcționeze avantajul comparativ. Așa cum Ungaria era producătorul de autobuze și camioane desemnat de CAER, tot astfel RDG a primit În anii ’80
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1979 -, iar minciuna comunismului s-a dispersat progresiv În anii de după 1968. Dar sistemul tot nu se prăbușise. Aceasta a fost contribuția distinctivă a lui Lenin la istoria europeană - felul În care a confiscat moștenirea politică centrifugă a radicalismului european, transformând-o În putere printr-un sistem inovator de control total: concentrat fără șovăială și menținut cu forța Într-un singur loc. Oricât se eroda sistemul comunist la periferie, inițiativa colapsului final nu putea veni decât de la centru. Pentru decesul comunismului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1988, susținerea lui Gorbaciov provenea deja mai mult din afara partidului, din partea opiniei publice naționale În formare. Logica obiectivelor reformiste ale lui Gorbaciov și decizia practică de a apela la națiune În confruntarea cu criticii conservatori din aparatul de partid au transformat dinamica perestroikăi. Pornit ca reformator În interiorul partidului, secretarul general acționa acum tot mai mult, dacă nu Împotriva partidului, cel puțin pentru a dejuca rezistența acestuia la schimbare. În octombrie 1987, Gorbaciov a vorbit În public pentru prima dată despre crimele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
strânsă cu coasa și secera. Era, Într-adevăr, o noutate absolută: toate sistemele socialiste au depins de controlul centralizat asupra penuriilor induse chiar de sistem, Însă În România, o economie bazată pe investiții exagerate În capacități industriale inutile a fost transformată cu succes În una bazată pe subzistența agrară preindustrială. Politica lui Ceaușescu avea o anumită logică diabolică. Cu prețul pauperizării populației, România și-a achitat datoriile față de creditorii străini. Însă cârmuirea lui Ceaușescu nu s-a limitat, mai ales În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acestei frustrări și, pe 15 decembrie, când regimul a Încercat să-l evacueze forțat, enoriașii au Înconjurat biserica În care el se refugiase și au stat de veghe toată noaptea În sprijinul său. În ziua următoare, cum veghea s-a transformat pe neașteptate Într-o demonstrație Împotriva regimului, au fost trimise poliția și armata, cu ordinul de a trage În mulțime. Relatările exagerate despre „masacru” au fost preluate de posturile de radio Vocea Americii și „Europa Liberă” și s-au răspândit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
partea demonstranților și s-au opus trupelor bine Înarmate ale Securității. Între timp, Ceaușeștii au fost prinși, arestați și judecați sumar. Condamnați pentru „crime Împotriva statului”, ei au fost executați În grabă În ziua de Crăciun 29. FSN s-a transformat Într-un consiliu de conducere provizorie și - după ce numele țării a fost schimbat În „România” - ca președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN) a fost numit pe propriul său lider, Ion Iliescu. Acesta, ca și ceilalți membri ai Frontului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
context din ce În ce mai instabil, autoritățile sovietice (mai târziu ruse) și-au oferit cu plăcere protecția acestui microstat, loial Moscovei de nevoie, complet dependent de bunul plac al Rusiei și guvernat de satrapi comuniști locali care controlau teritoriul și care l-au transformat la scurt timp Într-un paradis al contrabandei și al spălării de bani. Cum Transnistria asigură 90% din electricitatea Moldovei, noii conducători aveau o resursă economică legitimă cu care puteau șantaja Chișinăul. Independența Transnistriei nu a fost recunoscută de Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Puterea autocrată de stat, singurul tip de putere pe cetățenii sovietici Îl cunoșteau, nu a fost atât detronată, cât diminuată. Din afară, aceasta părea o schimbare dramatică; din interior, implicațiile ei erau mai puțin radicale. Iar dacă secretarii comuniști locali transformați peste noapte În președinți de stat aveau toate motivele să acționeze În forță pentru a-și proteja fiefurile, autoritățile sovietice de la centru nu aveau moșii de apărat. Ei puteau oferi cel mult o Întoarcere la structurile decrepite pe care Gorbaciov
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-i sperie pe croați. Naționalismul era pentru Miloševiæ o tactică pentru acapararea Serbiei - validată de scrutinul din mai 1989, În urma căruia a devenit președintele republicii sârbe. Dar, pentru a menține și a consolida influența Serbiei În Iugoslavia, el trebuia să transforme Întregul sistem federal. Între diferitele republici constituente exista un echilibru atent calculat, asigurat mai Întâi de figura charismatică a lui Tito și apoi de președinția prin rotație. În martie 1989, Miloševiæ a trecut la desființarea acestui aranjament. El a forțat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la nevoie, independența. Cum ajunseseră lucrurile atât de departe Înainte de sfârșitul anului 1989? În alte părți, calea de ieșire din comunism a fost „democrația”: În numai câteva luni, funcționarii și activiștii de partid din Rusia până În Republica Cehă s-au transformat din lingăi nomenclaturiști În actori dezinvolți ai sistemului pluripartit. Pentru a supraviețui, era necesar să-ți redefinești poziția publică În cadrul unei formațiuni politice convenționale dintr-o cultură politică democratică. Oricât de neplauzibilă era această tranziție În multe cazuri individuale, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
danez când a pus aceeași Întrebare În septembrie 2000). Reacția lui Per Gahrton, reprezentant al Partidului Ecologist În parlamentul suedez și adversar feroce al intrării În UE, reflecta Îngrijorarea multor suedezi: „Aceasta e ziua În care Riksdag a hotărât să transforme Suedia dintr-o națiune independentă Într-un soi de provincie a unei superputeri În expansiune și să devină el Însuși, dintr-un corp legislativ, un biet consiliu consultativ”. Mulți nordici Împărtășeau sentimentele lui Gahrton, inclusiv unii dintre cei care votaseră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dăduse vina cel puțin o dată pe „Bruxelles” pentru legile sau taxele nepopulare sau pentru politicile economice cu care era tacit de acord, dar pentru care nu voia să-și asume responsabilitatea. În aceste circumstanțe, deficitul democratic al UE se putea transforma oricând din dezinteres În ostilitate, În sentimentul că „acolo” se iau decizii care ne afectează pe noi „aici” și asupra cărora „noi” nu avem nici o putere - prejudecată pe care politicienii iresponsabili din diverse partide nu o contrazic, iar demagogii naționaliști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Raving Loony Party, Partidul țicniților. Franța era altă poveste. Aici Frontul Național avea o problemă (imigranții), o susținere de masă (2,7 milioane de votanți la alegerile generale din 1986) și un lider charismatic care se pricepea de minune să transforme insatisfacția publică difuză Într-o nemulțumire concretă și În prejudecată politică. Cu siguranță că extrema dreaptă n-ar fi avut niciodată un asemenea succes dacă Mitterrand nu ar fi introdus cu cinism un sistem de reprezentare proporțională conceput pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sudul Bavariei de Salzburg și Tirol. Distincțiile culturale dintre regiuni contează așadar, dar nu mai mult decât disparitățile economice. Austria și Bavaria au În comun, mai mult decât catolicismul sud-german, și un decor alpin; În ultimii ani, amândouă s-au transformat În economii terțiare bazate pe tehnologie, nu pe muncă brută, care asigură salarii ridicate, Întrecând În productivitate și prosperitate regiunile cu industrii mai vechi dinspre nord. Ca și Catalonia, Lombardia, Emilia-Romagna, regiunile franceze Ron-Alpi și Île-de-France, sudul Germaniei și Austria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asemenea măsură, Încât nici măcar olandezii, a căror limbă este strâns Înrudită cu germana, nu o mai studiau sau nu o mai Înțelegeau) era un fapt consumat, iar regretele erau inutile. În anii ’90, Siemens și alte mari firme germane au transformat nevoia În virtute, impunând engleza ca limbă utilizată În mediul corporatist. Politicienii și managerii germani se mișcau remarcabil de ușor În cercuri anglofone. Cu totul altceva era declinul limbii franceze. Pentru uzul zilnic, ea nu mai jucase un rol important
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a unor instituții culturale precum Victoria and Albert Museum din Londra, care În anii ’90 a ajuns să se promoveze „haios” În formule de genul „o cafenea beton, dotată cu un muzeu bunicel”. Cât despre moștenirea națiunii, ea a fost transformată fățiș Într-o afacere: „industria patrimoniului”, promovată și finanțată de „Departamentul Moștenirii Naționale”. Creat În 1992 de un guvern conservator, dar conform planurilor elaborate inițial de laburiști, noul minister a fost absorbit În timpul mandatului Blair de altul, intitulat grăitor „Departamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
față de politica și persoana lui George W. Bush, În contrast cu popularitatea de care se bucurase predecesorul său, Bill Clinton. Dar și Lyndon Johnson suscitase mânia europenilor spre sfârșitul anilor ’60, Însă părerile lor despre războiul din sud-estul Asiei nu s-au transformat atunci În aversiune față de americani sau America În general. Patruzeci de ani mai târziu, exista pe tot continentul (și nu În ultimul rând printre britanici, Înfuriați de identificarea entuziastă a premierului cu aliații americani) o impresie generală că America a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înfuriați de identificarea entuziastă a premierului cu aliații americani) o impresie generală că America a luat-o pe calea greșită - sau, cum insistau unii, că fusese dintotdeauna pe o cale greșită. Mai mult: calitățile presupus „neamericane” ale Europei s-au transformat peste noapte În cel mai mic numitor comun al bătrânului continent.Valorile europene erau exaltate În contrast cu cele americane. Europa era - sau trebuia să Încerce să fie - tot ce nu era America. În noiembrie 1998, Jérôme Clément, președintele canalului Arte (un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]