56,840 matches
-
a descoperit că acul magnetic al busolei devia de la nordul magnetic ori de câte ori acționa întrerupătorul unui circuit electric alimentat de la o pilă voltaică. Întâmplarea l-a convins despre faptul că în jurul unui fir prin care trece curent electric se creează un câmp magnetic care se propagă uniform în toate direcțiile. Astfel a ajuns la concluzia că există o legătură între electricitate și magnetism. (Notă: totuși, primul care a semnalat efectul câmpului eletrostatic din jurul unei pile voltaice asupra unui ac magnetic a fost
Hans Christian Ørsted () [Corola-website/Science/311434_a_312763]
-
în jurul unui fir prin care trece curent electric se creează un câmp magnetic care se propagă uniform în toate direcțiile. Astfel a ajuns la concluzia că există o legătură între electricitate și magnetism. (Notă: totuși, primul care a semnalat efectul câmpului eletrostatic din jurul unei pile voltaice asupra unui ac magnetic a fost Gian Domenico Romagnosi în 1802. Articolul lui, dintr-un ziar italian, nu a fost luat în seamă la vremea aceea.) Inițial Ørsted nu a putut da o explicație satisfăcătoare
Hans Christian Ørsted () [Corola-website/Science/311434_a_312763]
-
a fost luat în seamă la vremea aceea.) Inițial Ørsted nu a putut da o explicație satisfăcătoare fenomenului și nici nu a încercat să îl prezinte sub formă matematică. După trei luni și-a intensificat cercetările. Ulterior a scris despre câmpul magnetic pe care îl produce trecerea curentului electric printr-un conductor. În 1820 publică lucrarea, în limba latină, denumită "Experimente referitoare la efectul curentului electric asupra acului magnetic", în care reunea toate rezultatele experimentelor sale și care au dus la
Hans Christian Ørsted () [Corola-website/Science/311434_a_312763]
-
a colegului său fizicianul și, pentru o perioadă, magicianul Étienne-Gaspard Robert. Hans Christian Ørsted a murit în 1851 și a fost înmormântat în Cimitirul Assistens din Copenhaga. În cinstea lui, numele său a fost dat unității de măsură pentru intensitatea câmpului magnetic, căreia îi corespunde, în vid, o inducție magnetică de 1 gauss. Astăzi Oerstedul este unitate tolerată pentru că în sistemul internațional unitatea pentru intensitatea câmpului magnetic este amperul pe metru (A/m).
Hans Christian Ørsted () [Corola-website/Science/311434_a_312763]
-
din Copenhaga. În cinstea lui, numele său a fost dat unității de măsură pentru intensitatea câmpului magnetic, căreia îi corespunde, în vid, o inducție magnetică de 1 gauss. Astăzi Oerstedul este unitate tolerată pentru că în sistemul internațional unitatea pentru intensitatea câmpului magnetic este amperul pe metru (A/m).
Hans Christian Ørsted () [Corola-website/Science/311434_a_312763]
-
valoros ca și Garda Imperială, ceea ce spune mult despre capacitățile de comandant și de organizator ale mareșalului. La Ulm, pe 30 octombrie, Davout joacă un rol important iar pe 2 decembrie 1805, la bătălia de la Austerlitz, aduce Corpul său pe câmpul de bătălie în timp util, ajungând de la Viena în sătucul Telnitz în numai 48 de ore. Victoria totală a francezilor s-a datorat și tenacității mareșalului Davout, care a rezistat pe poziții mai multe ore, deși raportul de forțe era
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
finitului, pentru a realiza momentele de revelație scriptică, pe care le definește el însuși, cu aceste între-zăriri ce presupunem că i-ar fi plăcut lui Rene Char: "abia cerneala întîlnește marele rîu/ spre-a ridica la suprafață/ înecații misterului "(orfelinatele cîmpului) Gheorghe Grigurcu, în revista Convorbiri literare, 2006. Adrian Popescu, în revista Steaua,1999 Ion Vădan, în revista Poesis, 1995. Bogdan Ghiu, în revista ARC, 1998. Cred în armonioasa devenire poetică a operei poetice a lui Ioan Vieru.” Cezar Ivănescu, în
Ioan Vieru (poet) () [Corola-website/Science/311458_a_312787]
-
Saint-Jean-d'Acre, este rănit grav la cap și este salvat doar de intervenția chirurgicală miraculoasă a doctorului Larrey. Din cauza acestei răni, generalul își va ține toată viața capul înclinat spre stânga. Pe 10 mai este numit general de divizie pe câmpul de bătălie de către Bonaparte în persoană și, reîntors în Egipt, Lannes conduce primele atacuri împotriva turcilor, debarcați la Aboukir, cucerind reduta și apoi luând cu asalt fortul. Este din nou rănit la picior de un glonte și salvat de tetanos
Jean Lannes () [Corola-website/Science/311471_a_312800]
-
ai Feldmareșalului Ott. Bătălia se desfășoară la Montebello și Lannes, dând dovadă de un curaj excepțional și expunându-se tot timpul își conduce oamenii către o magistrală victorie, permisă de sosirea întăririlor generalului Victor. Austriecii sunt respinși și lasă pe câmpul de bătălie în jur de 4 000 de oameni, în timp ce Lannes a pierdut doar 5 00. Doar cinci zile mai târziu, generalul se remarcă din nou în timpul sângeroasei bătălii de la Marengo, unde conduce contraatacul decisiv, coordonat cu coloanele proaspăt sosite
Jean Lannes () [Corola-website/Science/311471_a_312800]
-
de fag și gorun, în lizierele acestora și în tufărișurile de mesteacăn sunt întâlnite (începând cu mijlocul verii și până toamnă târziu) un număr mare de ciuperci comestibile cu specii de: hrib ("Boletus edulis"), hrib pucios ("Boletus aereus"), ciupercă de câmp ("Agaricus arvensis"), oișcă ("Russula virescens"), roșcova ("Lactarius deliciosus"), bureți usturoi ("Lactarius piperatus"), creasta cocosului ("Ramaria botrytis"), bureți galbeni ("Cantharellus cibarius") sau piciorul-căprioarei ("Macrolepiota procera"). Lumea animalelor este bine reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
din 21 mai 1992 sau aflate pe lista roșie a IUCN), astfel: Mamifere cu specii: lup ("Caniș lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe roșcata ("Vulpes vulpes crucigera"), căprioara ("Capreolus capreolus"), viezure ("Meles meles"), veverița ("Sciurus carolinensis"), dihor ("Mustela putorius"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"); Păsări: pițigoi ("Canus major"), grangur ("Oriolus oriolus"), fazan ("Phasianus colchicus"), ciocănitoare (cu specii de "Dendrocopus major" sau "Drycopus martius"), privighetoare ("Luscinia megarhynchos"), zaica ("Garrulus glandarius"), mierla ("Turdus merula"), cioară de semănătura ("Corvus frugilegus"), rândunica ("Tachycineta bicolor"), vrabie ("Passer
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
de "Dendrocopus major" sau "Drycopus martius"), privighetoare ("Luscinia megarhynchos"), zaica ("Garrulus glandarius"), mierla ("Turdus merula"), cioară de semănătura ("Corvus frugilegus"), rândunica ("Tachycineta bicolor"), vrabie ("Passer domesticus"), cuc ("Cuculus canorulus"), cinteza ("Fringilla coelebs"), Uliu-păsărar ("Accipiter nisus"); Reptile și amfibieni: șopârla de câmp ("Lacerta agilis agilis"), gușter ("Lacerta viridis viridis"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), broască roșie ("Rană temporaria"), buhai de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), buhai de baltă cu burtă galbenă ("bombina veriegata"), broască verde ("Bufo viridis"), salamandra ("Ambystoma maculatum"). Insecte cu
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
Claude Auchinleck în august 1942. Victoria Aliaților din această bătălie a marcat cucerirea inițiativei strategice în Campania din Africa de nord. Victoria Aliaților a pus capăt tuturor proiectelor Axei pentru cucerirea Egiptului, controlul Canalului Suez și, mai departe, pentru controlul câmpurilor petroliere din Orientul Mijlociu. Înfrângerea de la El Alamein a marcat sfârșitul expansiunii Axei în Africa. În iulie 1942, după succesul din Bătălia de la Gazala, „Armata Panzer Africa” (compusă din unități de infanterie și unități mecanizate italo-germane), de sub comanda generalului Rommel, înaintase
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
înaintarea Axei la începutul lunii iulie în timpul primei bătălii de la El Alamein. Contraofensivele Armatei a 8-a din timpul lunii iulie s-au încheiat cu eșecuri în fața trupelor lui Rommel, care se trecuseră la defensivă în tranșee bine apărate de câmpuri minate. La sfârșitul lunii iulie, Auchinleck a ordonat încetarea ofensivei, și a trecut la rândul lui la defensivă și la întărirea propriilor forțe. La începutul lunii august, premierul britanic Winston Churchill și șeful Statului Major Imperial, generalul Sir Alan Brooke
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
defensivă în tranșee. Factorii care favorizaseră apărarea Armatei a 8-a în timpul primei bătălii de la El Alamein (linia scurtă a frontului și flancurile sigure) ajutau acum defensiva italo-germană. În plus, Rommel avusese suficient timp pentru pregătirea defensivei și amplasase numeroase câmpuri minate și garduri de sârmă ghimpată. Armata a 8-a trebuia să declanșeze în mod obligatoriu un atac frontal împotriva pozițiilor Axei bine pregătite pentru defensivă și Montgomery dorea mai întâi să aibă superioritatea numerică care să-i asigure nu
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
-lea britanic. Aceste divizii trebuiau să înaninteze pe un front de aproximativ 26 km spre obiectivul cu numele de cod "Linia Oxalic", depășind primele linii defensive ale Axei. Geniștii trebuiau să curețe și să marcheze între timp două culoare prin câmpurile minate, prin care trebuia să treacă diviziile de blindate din Corpul al X-lea britanic. Blindatele aveau ca prim obiectiv să cucerească poziția codificată "Linia de raportare Skinflint", de unde trebuiau să trimită raportul despre progresele făcute. Următorul obiectiv era punctul
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
timp, forțele germano-italiene s-au fortificat în tranșee și au așteptat atacul britanic, sperând în același timp că Axa va ieși învingătoare la Stalingrad. Forțele lui Rommel au plantat aproximativ cinci sute de mii de mine antitanc în mai multe câmpuri. Între zonele cu mine antitanc au fost plantate câmpuri de mai mică întindere cu mine antipersonal, denumite de britanici „grădinile Diavolului”. Ironia sorții făcea ca multe dintre aceste mine să fie capturate de germani în timpul luptelor de la Tobruk. Rommel a
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
au așteptat atacul britanic, sperând în același timp că Axa va ieși învingătoare la Stalingrad. Forțele lui Rommel au plantat aproximativ cinci sute de mii de mine antitanc în mai multe câmpuri. Între zonele cu mine antitanc au fost plantate câmpuri de mai mică întindere cu mine antipersonal, denumite de britanici „grădinile Diavolului”. Ironia sorții făcea ca multe dintre aceste mine să fie capturate de germani în timpul luptelor de la Tobruk. Rommel a plasat alternativ în prima linie unități de infanterie germană
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
fost de ajuns pentru înaintarea tancurilor pe un singur șir. Geniștii trebuiau să curețe un drum de 8 km prin „grădina diavolului”. Aceasta a fost una dintre sarcinile dificile, care s-a încheiat cu un eșec datorită adâncimii mari a câmpurilor minate ale Axei. La ora 22, cele patru divizii de infanterie a Corpului al XXX-lea au început să înainteze. Obiectivul lor era atingerea unei linii imaginare din deșert unde era situată cea mai puternică poziție defensivă a inamicului. De îndată ce
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
cele patru divizii de infanterie a Corpului al XXX-lea au început să înainteze. Obiectivul lor era atingerea unei linii imaginare din deșert unde era situată cea mai puternică poziție defensivă a inamicului. De îndată ce infanteria ar fi ajuns la primul câmp minat, geniștii trebuiau să înceapă crearea trecerii pentru diviziile de blindate ale Corpuui al X-lea. La ora 2 dimineața, primele 500 de tancuri au început deplasarea spre linia frontului. La 4 dimineața, primele tancuri ajunseseră în câmpurile minate, unde
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
la primul câmp minat, geniștii trebuiau să înceapă crearea trecerii pentru diviziile de blindate ale Corpuui al X-lea. La ora 2 dimineața, primele 500 de tancuri au început deplasarea spre linia frontului. La 4 dimineața, primele tancuri ajunseseră în câmpurile minate, unde au ridicat nori de praf, atât de deși, încât vizibilitatea a scăzut aproape la zero. Au apărut blocaje de circulație, iar înaintarea tancurilor a fost oprită. Între timp, Divizia a 7-a blindată (în rândurile căreia lupta și
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
la comandă pe Rommel cât timp acesta era plecat în Germania, a murit în urma unui infarct. Comanda a fost preluată de generalul Ritter von Thoma. Între timp, Corpul al XXX-lea nu reușise să demineze decât o rută prin primul câmp minat, datorită adâncimii foarte mari a acesti zone. Nu au fost îdepărtate suficient de multe mine pentru a permite trecerea tancurilor Corpului al X-lea. Tancurile au fost reținute în punctul denumit „Oxalic”, iar artileria și aviația aliată a preluat
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
și, la căderea întunericului, aproape 50 dintre ele erau distruse, fără însă ca vreuna dintre tabere să câștige o victorie decisivă. Duminică, 25 octombrie Atacul principal a încetat duminică. Ambele armate luptaseră neîncetat timp de două zile. Aliații înaintaseră prin câmpurile minate spre vest pentru a face un drum de 10 km lățime și 8 km adâncime. Ei erau opriți la Înălțimile Miteriya spre sud-est, dar, în același timp, forțele Axei au rămas ferm în tranșeele pe care le pregătiseră din
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
fost mutate Divizia a 21-a Panzer și Divizia italiană de blindate „Ariete” de-a lungul drumului Rahman. Această mișcare a fost o eroare. Britanicii controlau drumul și tancurile au fost oprite din deplasare. În lipsa combustibilului, tancurile au rămas în câmp deschis, pradă ușoară pentru aviația aliată. Totuși, britanicii nu au reușit să cucerească pozițiile părăsite de tancurile Axei. De fiecare dată când încercau să ocupe aceste poziții au fost respinși de defensiva Axei, sprijinită de tunurile antitanc foarte eficiente. La
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
blindatele Diviziilor a 15-a germană și Litorio italiană au atacat pozițiile deținute de Divizia I britanică, care între timp își îngropase tancurile pe poziții defensive. Blindatele aliate se bucurau și de un important sprijin din partea artileriei antitanc și de câmp, precum și al aviației. Contraatacul germano-italian a fost respins, ei pierzând aproximativ 100 de blindate. Deși în timpul luptelor și britanicii au pierdut un număr aproximativ egal de tancuri, ei dispuneau de rezerve importante, în timp ce Rommel și-a pierdut aproape toate blindatele
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]