53,552 matches
-
intoxicației, care, depizând de tărie, poate fi considerabilă."” Autorul culinar rus William Pokhlebkin a compilat istoria producției de votcă din Rusia pe timpul anilor 1970 ca o parte din cazul sovietic într-o dispută de tranzacție; aceasta a fost mai târziu publicat ca "A History of Vodka". Pokhlebkin a declarat că, în timp ce au fost o mulțime de publicații despre istoria consumării și distribuției votcii, nu s-a scris nimic despre producerea propriu-zisă. Printre afirmațiile lui s-a numărat și faptul că termenul
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
fost absolvent de ieșiva și nu a fost hirotonisit ca „rabin adevărat”) În același an, 1883, publică primele scrieri în limba idiș în săptămânalul „Dos Idișe Folksblat” din Petersburg editat de gazeta „Hamelitz”. Cu această ocazie, de la a doua povestire publicată, va semna cu pseudonimul umoristic cu care va deveni consacrat, „Șalom Aleihem”, care este salutul tradițional multisecular al evreilor în ebraică și idiș, însemnând „Pace vouă” (în arabă, "As-Salam-u aleikum", iar în latina liturgică creștină "Pax vobiscum"). A scris sub
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
almanah idiș de cultură, critică și știință numit „Di Idișe Folksbibliothek” (Biblioteca populară evreiască) care va apărea doi ani, 1888 și 1889, dar care va da un imbold remarcabil scritorilor în această limbă. Mulți tineri literați evrei își vor vedea publicate povestirile și poeziile în aceste almanahuri plătite cu onorarii generoase care le va facilita munca de creație. Unul dintre ei a fost I. L Pereț care a debutat cu balada sa „Moniș”. Datorită activității de creator, mentor și mecenat a
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
Journal of Eating Disorders", "Behavior Therapy', "Journal of Behavior Therapy and Experimental Psychiatry". Principala temă a cercetărilor sale constă în înțelegerea bazelor psihice ale alimentației. Printre tulburările de comportament alimentar interesate, putem menționa: obezitatea, anorexia nervoasă, bulimia nervoasă. Printre lucrările publicate se pot enumera:
William Stewart Agras () [Corola-website/Science/313246_a_314575]
-
dat fiindcă existau ordinele scrise și semnate de respectivii, care incriminau fără dubiu participarea acestora la asasinatele din 29/30 noiembrie 1938. S-a adăugat la toate acestea și depoziția plt. Constantin Sârbu, cel care-l strangulase pe Căpitan, singura publicată în presă, care releva rolul fiecăruia din acești ofițeri superiori în asasinarea Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, în profanarea cadavrelor și ascunderea crimei. Comisia nu a reușit să descopere implicarea lui Armand Călinescu în aceste asasinate, aceasta apărând mult mai târziu
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
Academiei Române, 2016. Este colaborator la 3 cărți · Lichidul cefalo-rahidian - Editură Didactica și Pedagogica 1979, · Ghid de practică medicală vol.1. - Editură Infomedica 1999, · Enciclopedie Medicală Românească. Secolul XX - Editură Fundației Medicale a Rinichiului 2001. Din totalul celor 54 de cărți publicate este autor unic la 7 cărți, prim autor la 28 cărți, autor împreună cu alții, fără a fi primul, la 19 cărți și colaborator la 3 cărți. Din cele 54 de cărți și atlase publicate, 24 au fost redactate în limba
Leon Dănăilă () [Corola-website/Science/313253_a_314582]
-
Din totalul celor 54 de cărți publicate este autor unic la 7 cărți, prim autor la 28 cărți, autor împreună cu alții, fără a fi primul, la 19 cărți și colaborator la 3 cărți. Din cele 54 de cărți și atlase publicate, 24 au fost redactate în limba engleză. A publicat și comunicat 403 lucrări științifice, după cum urmează: 140 publicate în străinătate și în reviste românești cu circulație internațională (în limba engleză); 63 publicate în limba română în diverse reviste medicale românești
Leon Dănăilă () [Corola-website/Science/313253_a_314582]
-
au fost donate pe vecie de voevodul Ștefan cel Mare, proprietăți ce le-au fost înstrăinate de unii parveniți locali. Baza acestui succes a fost o activitate intensă ca documentarist istoric, care s-a sublimat și în colecții de documente publicate (vezi |) Din 1937 este membru al Ordinului Masonic Român
Aurel Sava () [Corola-website/Science/314508_a_315837]
-
al bibliotecilor WorldCat sau în ISI Web of Knowledge. A publicat 7 cărți ca prim/unic autor sau ca și coordonator și a redactat peste 50 de studii în reviste și volume din țară și străinătate, printre care și studii publicate ca si co-autor în cele mai relevante reviste de specialitate din domeniul psihologiei interculturale (Journal of Cross-Cultural Psychology) și psihologiei sociale (Journal of Personality and Social Psychology). Cercetările sale au urmărit transferurile valorice intergeneraționale din România contemporană, fixîndu-și atenția asupra
Alin Gavreliuc () [Corola-website/Science/314511_a_315840]
-
publicist și scriitor român, cercetător de istorie a artei al "Institutului de Istoria Artei" de pe lângă Academia Română Specializat în istoria artei contemporane, este autorul unei monografii importante despre opera pictorului Corneliu Baba, dar și un poet având câteva volume de poezii publicate, pentru care a primit un premiu al Uniunii Scriitorilor din România în 1996. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, colaborator al postului de radio România Liberă, membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă, expert în artă, atestat de
Pavel Șușară () [Corola-website/Science/314547_a_315876]
-
și a unei librării. În primii 9 ani de activitate, Editura Cartea Rusă publicase deja 1.468 de titluri, dintre care, 406 în limbile minorităților, în 20.750.000 de exemplare. "Editura ARLUS-Cartea Rusă" a funcționat până în 1968. Majoritatea titlurilor publicate au fost broșuri propagandistice. Planul editorial al editurii Cartea Rusă avea următoarele obiective: ARLUS a publicat și o serie de periodice: „Veac Nou“, „Caietele ARLUS“, „Analele Româno-Sovietice”. Revista săptămânală "Veac nou", oficios al asociației, a fost înființată în 10 decembrie
ARLUS () [Corola-website/Science/314545_a_315874]
-
a devenit proprietarul și editorul acestei publicații care, începând din anul 1906, a apărut la Sibiu, cu subtitlul "Revistă ilustrată pentru literatură și artă". Pe 16 iunie 1914 a apărut ultimul număr al revistei, în această formulă. Revista a reapărut, publicată lunar la București (1 ianuarie 1919 - august-septembrie 1920), și apoi la Sibiu (ianuarie-februarie-martie 1934 - septembrie 1939). În 1945 Mircea Eliade și Virgil Ierunca au editat revista "Luceafărul" în Franța, prima publicație strict literară a exilului românesc. Periodicul a fost realizat
Luceafărul (revistă) () [Corola-website/Science/314683_a_316012]
-
Două scrisori" (nr. 2, p. 25-27), "Griji multe" (nr. 3, p. 47-51), "Vinerea patimilor" (nr. 4, p. 65-72). Semnează proză și alți trei scriitori cunoscuți: Alexandru Ciura, Mihail Gașpar și Emil Isac care își lasă amprenta asupra revistei prin scrierile publicate. Al. Ciura publică "Scrisoare din urmă" (nr. 3, p. 45-47) și "Scrisoarea lui Don Quijote" (nr. 4, p. 75-77), Mihail Gașpar "Singur" (nr. 1, p. 7-8), "Domnișoara Marta" (nr. 5, p. 93-96; nr. 6, p. 114-117) și "Pastel" (nr. 8, p.
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
într-o formă comprimată și din punctul de vedere al elfilor, care poate servi ca bază de comparație. Alte versiuni incomplete au fost publicate în alte opere: Niciuna dintre aceste opere nu are o structură narativă completă și matură. Forma publicată a "Copiilor lui Húrin" este o sinteză a acestor surse și a altor texte nepublicate anterior. Odată cu publicarea "Copiilor lui Húrin", Christopher Tolkien citează cuvintele tatălui său legate de universul său ficțional: Pentru a justifica editarea acestei opere a tatălui
Copiii lui Húrin () [Corola-website/Science/314764_a_316093]
-
creații folclorice locale rutene și românești, a aprofundat scrierile autorilor ucraineni, mai ales cârțile lui Taras Șevcenko, Nikolai Gogol, Kvitka-Osnovianenko, Marko Vovciok etc. Din tinerețe a colaborat la reviste ucrainene din Bucovina precum "Zora", "Pravda", "Veciorniți". Prima sale cinci poezii publicate au apărut în 1863 în almanahul literar "Galicianin" ("Galițianul") din Lvov sub titlul „Dumki z Bukovini” (Gânduri din Bucovina) și sub pseudonimul Danilo Mlaka. La vârsta de 31 de ani s-a înscris la Conservatorul din Viena,unde s-a
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
personaje noi. Prima, numită ”Onisarashi-hen” (鬼曝し編 Demon Exposing Chapter), este desenată de En Kito și a fost publicată între martie 2005 și iulie 2006 în Comp Ace. Următoarea, intitulată ”Yoigoshi-hen” (宵越し編 Overnight Chapter), este desenată de Minori și a post publicată în Gfantasy între 2006 și 2007. Ultima poveste, cunoscută ca ”Utsutsukowashi-hen” (現壊し編 Reality Breaking Chapter) este de asemenea desenată de En Kito și a fost publicată în Comp Ace între 2006 și 2007. Higurashi no Naku Koro ni Gaiden Nekogoroshi-hen
Higurashi no Naku Koro ni () [Corola-website/Science/313603_a_314932]
-
căreia avusese prilejul să se bucure de toate onorurile, ultimii 15 ani ai vieții au fost triști. Lipsit de resurse materiale, Matila Ghyka a fost nevoit să-și câștige existența trăind din expediente. A făcut diferite traduceri (vezi lista lucrărilor publicate), a scris sub pseudonim romane polițiste (informație nedocumentată, ca și aceea că a colaborat cu Walt Disney, datorate lui Mircea Eliade) și chiar a fost nevoit să facă munci manuale (singurele referințe în această problemă sunt ale lui Mircea Eliade
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
Mod, un program ce facilitează manipularea motorului grafic Source, folosit de "Half-Life 2". Primul număr a fost lansat la data de 1 mai 2005. Revista a fost finalizată pe data de 6 noiembrie 2006, având un total de 205 numere publicate. Spre sfârșitul revistei, Valve Corporation, compania ce a produs "Half-Life 2", a încercat inițierea unei colaborări cu Livingston, pentru a produce o ediție tipărită a benzilor desentate. În cele din urmă acest lucru s-a dovedit a nu fi posibil
Concerned () [Corola-website/Science/313684_a_315013]
-
Goncourt, Gustave Flaubert și Emile Zola. A scris o piesă de teatru într-un singur act „Prânz la amiază” (1875) împreună cu un oarecare Aimé Dollfus), de asemenea în 1878. „Mon vieux Paris” ("Bătrânul meu Paris") a fost prima sa carte publicată, inspirată de evenimentele Comunei și reprezentând un fel de ghid al capitalei franceze. Volumele sale ulterioare au fost "Sărbătorile naționale ale Franței", („Leș Fêtes nationales à Paris”) (1878) și „Le Dernier des Trémolin” (Ultimii dintre Tremolins) (1879) . Atras de curentele
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
De altfel peste un an, în 1882, Mihail Kogălniceanu afirma că „ministerul din Viena păstrează scrisori autografe ale d-lui Boerescu prin care acesta acceptă Comisia Mixtă”, scrisori pe care nu le publică, pentru că „nepublicate îi rapoartă mai mult decât publicate”. La 14 martie 1881 parlamentul a aprobat transformarea României în regat. Eminescu considera că această inițiativă nu era decât „o tichie de mărgăritar” sau „o nouă poreclă a țării noastre” . Fără ca să fie la curent cu înțelegerile secrete făcute cu
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
inamovibilitatea magistraților, politica externă, etc. Câteva dintre ele sunt amintite foarte pe scurt în continuare. O preocupare continuă a lui Eminescu a fost situația românilor din afara granițelor, și în primul rând a celor din Ardeal. De altfel, chiar primele articole publicate când era student la Viena conțineau o critică a dualismului austro-ungar care permitea dominația austriecilor și maghiarilor asupra celorlalte națiuni din Imperiul Austro-Ungar. Pentru aceste articole Eminescu a fost anchetat de către autoritățile ungare. Soluția pe care o propunea ca student
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
astăzi circulă cu destulă intensitate în forma sa cea mai simplă” (p. 539). Ovid Densușianu (1922) s-a dovedit a fi un deschizător de drum în schițarea teoriei involuției, dar beneficiază de circumstanțe atenuante, deoarece la începutul secolului numărul variantelor-colind publicate era extrem de redus: „ ... Prin unele părți, în special în Ardeal, ea (Miorița) se mai aude schimbată în colind, numai în câteva versiuni scăzute și monotone.” Pavel Apostol (1964) susține faptul că în Transilvania variantele mioritice au fost generate de baladele
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
1873-1938) - "Viața păstorească în poezia noastră populară", care reinterpretează întreg scenariul mioritic dintr-o perspectivă etnografică specific pastorală, punând accentul pe rivalitatea economică dintre ciobani, aflați pe drumurile de transhumanță. În anexele lucrării, autorul reunește 44 de texte mioritice deja publicate. Ipoteza lui O. Densușianu i-a sugerat lui Mihail Sadoveanu (1880-1961) tema romanului Baltagul(1930) care, se știe, pornește de la motivul din balada Miorița (relatând modul în care soția unui cioban ucis pe drumurile de transhumanță reușește să descopere crima
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
ideilor legate de Miorița, corespunzător perioadei 1850-1950, propune o tipologie exhaustivă și trece în revistă câteva repere ale fenomenului cultural generat de baladă. În final inserează prima antologie națională a variantelor din ambele versiuni (baladă și colind), o parte deja publicate, altele inedite, în total 930 de documente (702 variante complete, 123 de fragmente și 105 „informații de circulație”) - „lucru care este fără precedent, atât în folclorul românesc, cât și în cel mondial”, avea să afirme A. Fochi 16 ani mai
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
împreună cu perechea Tusi și cu lema Urdi a lui Mo'ayyeduddin Urdi. Teoremele lor au jucat un rol important în modelul heliocentric copernican, la care s-a ajuns prin inversarea direcției ultimului vector care leagă Pământul de Soare. În versiunea publicată a lucrării sale, Copernic citează și teoriile lui Albategni, Arzachel și Averroes ca influențe, în timp ce lucrările lui Alhacen și Biruni erau și ele cunoscute în Europa la acea vreme. În secolul al XVI-lea, lucrarea "De revolutionibus" a lui Nicolaus
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]