64,222 matches
-
clasice și operante); credincioși ariei largi în care vom privi de fiecare dată aspectele respective, vă atenționăm că sub un anumit unghi de vedere, majoritatea metodelor pot fi privite ca aspecte ale condiționării. 1. Teoriile condiționării și metodologia învățăriitc "1. Teoriile condiționării și metodologia învățĂrii" 1.1. Învățarea - de la animale la ființa umanătc "1.1. Învățarea - de la animale la ființa umană" Conform lui Graham Davey (Davey, Cullen, 1988), extrapolarea rezultatelor experimentelor privind învățarea de la animale la om s-a dovedit un
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ei. Desigur că au existat și critici care au evidențiat faptul că se folosește un principiu dezumanizator tratând oamenii în mod similar cu animalele. Concluzia însă - pozitivă ori negativă - rămâne: oamenii pot fi învățați aproape orice prin condiționare. 1.2. Teorii ale condiționării - un suport pentru metodologia didacticătc "1.2. Teorii ale condiționării - un suport pentru metodologia didactică" Teoriile condiționării pornesc de la o remarcă foarte simplă: dacă vom dezvolta un anumit stimul, vom obține o anumită reacție. O astfel de perspectivă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
faptul că se folosește un principiu dezumanizator tratând oamenii în mod similar cu animalele. Concluzia însă - pozitivă ori negativă - rămâne: oamenii pot fi învățați aproape orice prin condiționare. 1.2. Teorii ale condiționării - un suport pentru metodologia didacticătc "1.2. Teorii ale condiționării - un suport pentru metodologia didactică" Teoriile condiționării pornesc de la o remarcă foarte simplă: dacă vom dezvolta un anumit stimul, vom obține o anumită reacție. O astfel de perspectivă îl făcea pe Watson să considere că poate să facă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
oamenii în mod similar cu animalele. Concluzia însă - pozitivă ori negativă - rămâne: oamenii pot fi învățați aproape orice prin condiționare. 1.2. Teorii ale condiționării - un suport pentru metodologia didacticătc "1.2. Teorii ale condiționării - un suport pentru metodologia didactică" Teoriile condiționării pornesc de la o remarcă foarte simplă: dacă vom dezvolta un anumit stimul, vom obține o anumită reacție. O astfel de perspectivă îl făcea pe Watson să considere că poate să facă din orice copil orice: de la acrobat la trapez
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
siguri de rezultatul unui asemenea raționament, vă propunem spre reflecție un experiment posibil: să se ia mai mulți bebeluși și să fie crescuți în încăperi identice, de același computer care le-ar oferi răspunsuri identice și stimulări identice. Pentru că, dacă teoriile condiționării ar fi corecte în totalitate, ar trebui să fim extrem de stresați de suprastimularea proceselor de persuasiune din jurul nostru, în fiecare zi, de când ne trezim și până adormim la loc: de la radio auzim diferite mesaje despre cum trebuie să arătăm
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
născuți”; astfel, un copil poate fi transformat în orice formă adultă: artist de circ la trapez, muzician, maestru al crimei etc., toate în urma unor tehnici de condiționare judicios aplicate. Watson și colega sa de cercetare, Rosalie Rayner, și-au testat teoria pe un copil de nouă luni, pe nume Albert. În principiu, lui Albert trebuia să-i fie condiționată frica de șoareci (prezentându-i un șoarece alb, timp în care în apropierea capului său, o bară de oțel era lovită cu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
extind aria și posibilitatea de nuanțare a propriei stări emoționale, ceea ce-i poate oferi cursantului o înțelegere mai profundă. Ulterior se poate încerca, individual sau în grup, să se identifice soluții la emoțiile care pot bloca motivația pentru învățare. 2. Teoriile învățării sociale și învățarea prin cooperaretc "2. Teoriile învățĂrii sociale și învățarea prin cooperare" O mare parte dintre metodele de învățare (mai ales în sfera educației adulților, dar nu numai) se bazează pe efortul de învățare împreună cu celălalt. Este vorba
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
stări emoționale, ceea ce-i poate oferi cursantului o înțelegere mai profundă. Ulterior se poate încerca, individual sau în grup, să se identifice soluții la emoțiile care pot bloca motivația pentru învățare. 2. Teoriile învățării sociale și învățarea prin cooperaretc "2. Teoriile învățĂrii sociale și învățarea prin cooperare" O mare parte dintre metodele de învățare (mai ales în sfera educației adulților, dar nu numai) se bazează pe efortul de învățare împreună cu celălalt. Este vorba despre ceea ce teoriile învățării au circumscris ariei de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și învățarea prin cooperaretc "2. Teoriile învățĂrii sociale și învățarea prin cooperare" O mare parte dintre metodele de învățare (mai ales în sfera educației adulților, dar nu numai) se bazează pe efortul de învățare împreună cu celălalt. Este vorba despre ceea ce teoriile învățării au circumscris ariei de învățare socială. Totodată, cercetările din aria de exprimare umanistă asupra fenomenului învățării reprezintă un suport la care se cuvine să facem apel. Mai mult, așa cum delimităm prin titlul următor, paradigma condiționării este - ca aproape întotdeauna
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
văzut pe stradă pe cineva care era agresat sau nedreptățit și ați fost contrariați de faptul că nimeni nu intervine. Oare ce mecanisme psihologice conduc la o asemenea lipsă de reacție? Mai mult, există vreo legătură între situația prezentată și teoriile învățării? Iată câteva întrebări la care unul dintre studiile în domeniu poate să ofere răspunsuri interesante: pornind de la o situație dramatică, aceea a difuziei responsabilității (indivizii implicați nu încearcă sentimente de responsabilitate în prezența altor persoane) într-un caz celebru
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
proces de învățare permanentă, de adaptare și conjugare a situațiilor cu care se confruntă. 2.2. Învățarea cu ajutorul celuilalttc "2.2. Învățarea cu ajutorul celuilalt" Atât învățarea prin cooperare, cât și învățarea prin competiție își au un imbold epistemic major în teoriile formării imaginii de sine și ale comparării sociale. Unii autori sintetizează opțiunile de dezvoltare ale psihologiei sociale în acest domeniu prin tentativa de a oferi răspunsuri la câteva întrebări fundamentale; în ceea ce ne privește, vom relua aici două dintre ele
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
4. Metode bazate pe rezolvarea problemelor (problem-solving)tc "4. Metode bazate pe rezolvarea problemelor (problem‑solving)" Așa cum aminteam mai devreme, gestaltismul poate fi văzut ca bază a metodelor care cultivă în special rezolvarea de probleme (avem în vedere în special teoria învățării prin iluminare/insight a lui Kohler); totuși, nu putem să nu remarcăm că, întrucât metodele de învățământ se bazează pe intersecția și dezvoltarea fertilă a tuturor teoriilor care au jalonat traseul descoperirilor din domeniul învățării, vom regăsi și amprenta
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care cultivă în special rezolvarea de probleme (avem în vedere în special teoria învățării prin iluminare/insight a lui Kohler); totuși, nu putem să nu remarcăm că, întrucât metodele de învățământ se bazează pe intersecția și dezvoltarea fertilă a tuturor teoriilor care au jalonat traseul descoperirilor din domeniul învățării, vom regăsi și amprenta unora dintre cele amintite anterior (spre exemplu, învățarea socială care este prezentă ori de câte ori sunt definite grupul și interacțiunea). Toate aceste metode bazate pe iluminarea interioară, pe găsirea soluției
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
descoperire, spre intuirea unor noi soluții, a unor relații aparent absente între vechi și nou” (Cerghit et al., 2001, p. 71). Învățarea prin rezolvarea de probleme (problem-solving) este o variantă a euristicii, o altă modalitate, mai complexă, de aplicare a teoriei învățării prin descoperire. Un exemplu ilustrativ este, în fizică, studiul mișcării, care poate avea ca punct de plecare următoarea problemă: „Pe un râu înoată o rață în susul apei, rămânând mereu lângă un vas cu grăunțe care se află pe un
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
noastră. Și aceasta deoarece vom întâlni metode de cooperare (cum ar fi tehnica jocului de rol), dar și metode de motivare (să luăm doar exemplul exercițiilor pentru spargerea gheții). De aceea, o dată în plus atenționăm asupra modului extraordinar în care teoriile învățării se pot împleti și justifica în interiorul metodologiei educaționale. 5.1. Tehnica „sus și jos”tc "5.1. Tehnica „sus și jos”" Clegg și Birch (2003) ne oferă o perspectivă interesantă asupra modului în care putem aborda o problemă. În
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
întregul grup certificat (sau nu), dacă acestea au fost cele mai potrivite situației. Printre atribuțiile formatorului în utilizarea metodei se numără și evidențierea identității unor valori și comportamente ale personajelor jucate, precum și a consecințelor rezultate din interacțiunea acestora. Inspirat din teoriile psihodramei, dezvoltate de către Moreno, jocul de rol se desfășoară deci în patru etape: - descrierea situației; - repartizarea rolurilor urmată de distribuirea câte unei fișe pentru fiecare participant (care cuprinde descrierea rolului ce va trebui urmat, a situației etc.); - role-playing-ul propriu-zis; și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
învățării (dintr-o apartenență epistemică foarte variată, de altfel) o dau în direcția acumulării în urma unui contact direct cu realitatea (Guthrie, Maslow, Rogers, Thorndike etc.). Desigur că acest element nu este nici primul, nici ultimul în aria celor justificate de teoria și practica învățării, însă este un factor important care, alături de ceilalți pe care am încercat să îi ilustrăm prin definirea categoriilor unde am inclus metodologia prezentată aici, poate oferi un suport practic pentru propria învățare și învățarea celorlalți. 6.1
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
competiție; e) jocul de decizie etc. * * * Metodele „eficiente” prezentate aici - într-o listă deloc exhaustivă - intenționează să vă ofere un sprijin în dezvoltarea personală sau în modul în care sprijiniți dezvoltarea celorlalți (colegi, angajați, elevi, studenți). Desigur că, similar listei teoriilor, și lista metodelor rămâne deschisă; poate că multe alte metode ar fi meritat să intre alături de cele prezente în volumul de față. Am optat însă pentru o astfel de structură pentru a conferi un echilibru lucrării și - în același timp
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
WCB Brown & Benchmark, Madison, Wisconsin. Britton, J. (1970), Language and Learning, Penguin, Harmondsworth. Brubaker, D.L.; Simon, L.H. (1993), Teacher as Decision Maker - Real Life Cases to Hone Your People Skills, Crowin Press, Inc., New Jersey. Bruner, J.S. (1970), Pentru o teorie a instruirii, Editura Didactică și Pedagogică, București. Bugelski, B.R. (1975), Empirical Studies in the Psychology of Learning, Hackett Publishing Company, Inc., Indianapolis, Indiana. Bulai, A. (2000), Focus-grup, Paideia, București. Campbell, L.; Campbell, B.; Dickinson, D. (2004), Teaching and Learning Through
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
remarcă preferința pentru asocieri hazardate, în virtutea căreia autorul ciclului Desculț este apropiat de André Malraux sau de Ernest Hemingway. Ipoteza metodologică pe baza căreia este construit volumul Poeți neoromantici (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova) nu se revendică de la o teorie a influențelor, întrucât cartea evită situarea într-un plan diacronic. Obiectul fiind „romantismul după romantism” în poezia românească din secolul al XX-lea, G. se limitează la o accepțiune tipologică, anistorică a conceptului de romantism, văzut ca „arhetip spiritual și
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
D. R. Popescu). Un ultim capitol stabilește câteva diferențe și similitudini între fantastic și science-fiction, realizând și un excurs sumar în literatura românească a genului. În studiul care deschide volumul (Conceptul de literatură fantastică reexaminat), G. ambiționează a da o teorie nouă a categoriei, prin care să îi corecteze pe Tzvetan Todorov, Roger Caillois ș.a. Dincolo de conștiinciozitatea rezumatelor, rezultatul este confuz în partea sa originală. O parte a acestei cărți este preluată, prin citare, dezvoltare sau simplificare, de Moștenirea prozei eminesciene
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
oferind colaborări și altor publicații, cum ar fi „Naționalul”, „Românul”, „La Voix de la Roumanie”, „Pressa”, „Dezbaterile”, „Terra”, „Alegătorul liber”, „Revista contimporană”, „Literatorul”. În 1859, cu D. Bolintineanu și Al. Zanne, editează un „Calendar istoric și literar”. Cu vederi proprii în teoria și critica literară, G. se manifestă, cu suplețe, ca un adept al școlii realiste (Critica și școala realistă). Dacă respinge, mai mult din resentiment, critica lui T. Maiorescu, în schimb discută pe larg teoria macedonskiană a absurdului sublim. După G.
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
și literar”. Cu vederi proprii în teoria și critica literară, G. se manifestă, cu suplețe, ca un adept al școlii realiste (Critica și școala realistă). Dacă respinge, mai mult din resentiment, critica lui T. Maiorescu, în schimb discută pe larg teoria macedonskiană a absurdului sublim. După G., absurdul nu are sublim și sublimul absurdului e un paradox ce nu se poate susține (Sublimul logicei prin imagini poetice în proză). Orice imagine este permisă, în proză sau în versuri, cu condiția să
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
Facultatea de Filologie (1955-1959). Între 1959 și 1962, lucrează ca bibliograf la Biblioteca Academiei Române, iar între 1963 și 1966 e încadrat cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor. În 1962 funcționează, ca asistent, la Catedra de literatură universală și teorie literară de la Facultatea de Filologie a Universității din București, în 1966 fiind promovat lector. Din noiembrie 1969, predă în Olanda, ca lector la Universitatea din Amsterdam, Facultatea de Litere, departamentul de franceză și română, ca și la Universitatea din Groningen
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
voi referi doar la ultimul studiul menționat, cel al lui Jan E. Thomas și Annis Kukulan (2004), nu pentru că este cel mai recent, ci pentru că descrie și metodologia identificării clasicilor sociologiei. Cele două autoare au analizat 46 de programe de teorie sociologică din universtățile și colegiile americane, urmărind frecvența cu care apar teoriile diferiților sociologi și numărul de ore (săptămâni) prevăzute pentru prezentarea fiecărei teorii (Tabelul 1). Tabelul 1. Sociologii, frecvența discutării concepțiilor lor și numărul de ore prevăzute în programă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]