KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2122 2123 2124 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

gândesc la foci, în mare. Cu toții scutură din cap, ursuz. — N-ai cum le vedea în mare, că doar stau la fund, mă lămurește unul. Iar altul adaugă posomorât: — Focile nu-i bune la nimic. Las chestiunea baltă. Mă întorc acasă, cărând cidrul inutil, cumpărat din politețe. Și totuși, azi am înregistrat un succes. Camerele de sus, cu fața spre drum (camera interioară și salonul) erau împodobite cu niște draperii dintr-o pânză trainică. (Trebuie să adaug că, de cealaltă parte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
fericire, discuțiile pe care le purta cu mine despre cărți erau socotite ca folositoare.) Nu pretindea să cunoască munca lui de la birou, nu manifesta nici o curiozitate în legătură cu aceasta și, bănuiesc, habar n-avea cu ce se ocupă el acolo. Dar acasă, îi organiza timpul. Mă organiza și pe mine, ceea ce era ușor, pentru că eu mă aflam oricând, în chip obsesiv, gata de activitate. Ziariștii mi-au pus adeseori întrebarea cum se face că am început prin a scrie piese. Am scris

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
dacă mi-am luat scrisorile și, oricum, s-ar fi putut să fiu plecat pentru un timp. Și așa mai departe. Am cumpărat niște stavrizi congelați (în orice caz mai gustoși decât codul) și m-am grăbit să mă întorc acasă. Da, scrisoarea pe care o așteptam, împreună cu diverse alte misive, se găsea în cotețul de câini (pe o vreme ploioasă, desigur că apa ar fi luat-o), și m-am dus acasă cu tot teancul. Scrisoarea pe care o așteptam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
codul) și m-am grăbit să mă întorc acasă. Da, scrisoarea pe care o așteptam, împreună cu diverse alte misive, se găsea în cotețul de câini (pe o vreme ploioasă, desigur că apa ar fi luat-o), și m-am dus acasă cu tot teancul. Scrisoarea pe care o așteptam era de la Lizzie Scherer și, după ce o voi transcrie aici, va deveni limpede în ce privință nu am fost absolut sincer în acest jurnal. De fapt, nu m-am simțit înclinat să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
țipenie de om, nu i-am îmbrăcat. Ploaia avea un efect calmant asupra mării, ciupindu-i suprafața dar netezindu-i-o totodată, dându-i un luciu uleios. Nu am întâmpinat greutăți la ieșirea din apă. După aceea m-am dus acasă și am zăcut gol, în ploaia călduță, pe podul lui Minn, privind cum se prăvăleau valurile lustruite în cavitatea îngrădită. Chiar și pe o zi liniștită, apa dă buzna înăuntru și îndărăt, în puhoi tumultuos. Noaptea trecută, întrucât cerul era

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-o? Ce s-a întâmplat în timp ce eu mă aflam la Londra, ce s-o fi petrecut în mintea ei? Se arătase de acord cu plecarea mea, înțelesese. De bună seamă, era o despărțire, dar îi scriam în fiecare zi. Veneam acasă la fiecare sfârșit de săptămână, și Hartley părea neschimbată. Și apoi, într-o bună zi, mi-a spus... Plecasem cu bicicletele de-a lungul canalului, un drum pe care-l făceam adeseori. Bicicletele noastre zăceau îmbrățișate, ca de obicei, în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
A trebuit să mă întorc la Londra. Câteva zile nu am fost în stare să cred în realitatea unui lucru atât de groaznic. I-am scris imperativ, înțelegător, confidențial. Am contramandat tot ce mă reținea la Londra și am fugit acasă. Am văzut-o din nou, și s-a repetat, iar și iar, aceeași scenă. Și apoi, pe neașteptate, a plecat. M-am dus la ea acasă. Părinții, fratele ei, m-au primit cu ostilitate. Hartley plecase la niște prieteni, și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
imperativ, înțelegător, confidențial. Am contramandat tot ce mă reținea la Londra și am fugit acasă. Am văzut-o din nou, și s-a repetat, iar și iar, aceeași scenă. Și apoi, pe neașteptate, a plecat. M-am dus la ea acasă. Părinții, fratele ei, m-au primit cu ostilitate. Hartley plecase la niște prieteni, și nu-i cunoșteau adresa. O săptămână mai târziu, le-am făcut o nouă vizită. După care am primit o scrisoare din partea mamei ei, în care mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
substrat sexual, dar e un fel de sexualitate cosmică, și n-are nimic de-a face cu organele... — Organele? — Lizzie și cu mine suntem realmente legați, suntem ca un frate și o soră, am terminat amândoi cu vagabondările, ne simțim acasă. Până a apărut Lizzie, nu făceam decât să aștept băutura următoare, gin, pe urmă lapte, pe urmă iar gin, pe urmă iar lapte, știi tu cum mergeau lucrurile, și am crezut că n-or să ia sfârșit decât când o să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
s-a întâmplat ceva foarte deconcertant, după care... Dar mai întâi... M-am dus până la hotelul Raven, am cerut să mi se livreze o cantitate de vin și am cumpărat o sticlă de nu știu ce roșu spaniol, ca s-o iau acasă. Am cercetat lista de bucate, destul de nesatisfăcătoare, însă cum eram tare flămând, am dat să intru în restaurant, dar m-a oprit un chelner, pentru că nu aveam cravată. O clipă m-am simțit ispitit să le spun cine sunt, dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
dat seama de ceva și mai cumplit. Acum, în întunericul care se aduna tot mai dens pe drumul înfricoșător de pustiu, mi-ar fi fost teamă să mă duc oriunde ar fi fost. Nu mă puteam duce nicăieri altundeva decât acasă. M-am reîntors cu pași rari pe dig. Lăsasem deschisă ușa din spate, dar cea din față era încuiată, așa încât va trebui să înconjur casa și să intru prin bucătărie. Pe urmă, cum să găsesc în grabă chibriturile și să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
să luminez drumul cu lanterna, încoace și-ncolo, cercetând locul unde o văzusem. Lumina puternică scotea în evidență urmele roților mașinii, iarba stilată, stânca galbenă ciupită de vărsat, ceața plutitoare. În cele din urmă, m-am întors pe dig înapoi acasă, mergând încet, ca un om care vine de la o înmormântare. Lămpile ardeau încă în bucătărie, focul trosnea încins în cămăruța roșie. Totul era la fel de calm cum fusese, când, într-o eră anterioară a istoriei omenirii, stătusem de vorbă cu Rosina

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
aș fi adormit. În orice caz, am trăit experiența unei treziri cuprinse de panică: dacă am pierdut-o pe Hartley? Ca și cum unica mea șansă de a o găsi s-ar fi consumat în timpul cât dormisem. Vacanța i se terminase, plecase acasă, fugise, murise subit. Am sărit în sus și m-am uitat la ceas: era doar nouă și douăzeci. Am alergat afară din biserică. Și, în cele din urmă, am văzut-o. Am văzut: o femeie în vârstă, voinică, într-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
vorbesc, spune-mi... da... spune-mi ce făcea soțul tău, ce vindea, înainte de a se fi pensionat? Pur și simplu, simțeam nevoia să-i pun întrebări. — Stingătoare de incendiu. Era în branșa stingătoarelor de incendiu. Apoi adăugă: seara, când venea acasă, era întotdeauna atât de obosit. Această bruscă viziune a serilor ei, ani și ani de seri de oboseală, m-a făcut să întreb fără rețineri: — Și ești fericită în căsnicie, Hartley? Ai avut o viață bună? — O, da, da, am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
bine întrebarea mea. Am repetat: — Ce vom face acum? Vreau să spun... o, Hartley, Hartley, când pot să te mai văd, ne putem întâlni după ce-ți faci târguielile, ne putem vedea la cârciumă, sau vrei să vii la mine acasă...? Viziuni de nebunie se deschideau îndărătul acestor cuvinte. Hartley deschise ușa bisericii, trăgând de ea cu greutate și, peste umărul ei, am văzut mormântul lui „Mutulică“, și gardul din zăbrele de fier, și ulița satului, populată de trecători și linia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
și cum, și de ce îi spusese? Oare cu ani și ani în urmă, când îl întâlnise prima oară? Sau după ce s-au căsătorit? Ori când m-au văzut „la televizor“? Sau poate chiar în această dimineață, când s-a întors acasă după întâlnirea noastră în stradă? „Oh, tocmai am întâlnit un vechi cunoscut, ce surpriză!“ Și cu această ocazie a putut să-i reamintească faptul că mă văzuseră la televizor. Ba nu, era o ipoteză prea elaborată. Probabil că-i spusese

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
vechiul tău prieten, Charles.“ Aceasta a fost scrisoarea, în parte neonestă, în parte sinceră, pe care i-am scris-o lui Lizzie în după-amiaza zilei când m-am întâlnit cu Hartley în biserică, pentru a doua oară. M-am întors acasă într-o criză de suferință și nehotărâre, și după un răstimp în care m-am tot întrebat zadarnic ce-mi rămâne de făcut, am decis că, deocamdată cel puțin, aș putea face un lucru rezonabil, cu care să-mi mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
la bine. Și apoi, ca și cum spiritul de care mă rugam mi-ar fi dat un răspuns dojenitor, am încercat să mă înlătur pe mine din tablou și să mă rog numai pentru Hartley: să poată cunoaște fericirea, Titus să revină acasă, iar soțul ei s-o iubească și ea să-l iubească pe el. Asta îmi venea ceva mai greu. De fapt era atât de greu, încât ispita de care fusesem conștient ceva mai înainte, și pe care o izgonisem cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
că timpul dedicat descoperirilor era foarte scurt. — Ce face Mary? Sper că e bine. (Mi-am adus aminte că trebuie să-i spun Mary.) Speram s-o văd și pe ea. Am aici un plic pentru voi amândoi. — Nu-i acasă, îmi răspunse Ben. Am simțit cu certitudine că mințea. — Mă rog, uite, asta-i mica mea notiță. l-am întins un plic închis adresat „Domnului și doamnei Fitch“. Ben luă plicul, îl privi încruntat, apoi îmi aruncă o privire inexpresivă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
măreț, te înșeli cu desăvârșire. Sunt un om foarte simplu, și sper să ai prilejul să descoperi acest lucru. Am să mai scriu, mai târziu. N-aș putea s-o văd o clipă pe Mary, înainte să plec? — Nu-i acasă. Presupun că a ieșit după cumpărături. Poate că se întoarce în curând? Mi-ar plăcea s-o văd. — Nu-i acasă! Ben înșfacă plicul și invitația de pe pat și le zvârli pe jos. Apoi deschise larg ușa, trântind-o de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
mai scriu, mai târziu. N-aș putea s-o văd o clipă pe Mary, înainte să plec? — Nu-i acasă. Presupun că a ieșit după cumpărături. Poate că se întoarce în curând? Mi-ar plăcea s-o văd. — Nu-i acasă! Ben înșfacă plicul și invitația de pe pat și le zvârli pe jos. Apoi deschise larg ușa, trântind-o de perete. Stătea între ușă și mine, și a urmat un moment penibil. S-a dat un pas îndărăt, iar eu am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
acestui haos înghesuit, decât în spațiile deschise de la Capul Shruff. Am fost în stare să mă concentrez; și, pe Dumnezeul meu, există destule lucruri asupra cărora trebuie să mă concentrez, în seara asta voi lua trenul și mă voi întoarce acasă. (Acasă? Acasă.) Am telefonat taximetristului din sat să mă aștepte la gară. Acum șed la o masă șubredă, lângă o fereastră pe care mi se arată creștetul penat al unui platan verde, foarte prietenos, și dincolo de frunzele lui în ritmică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
haos înghesuit, decât în spațiile deschise de la Capul Shruff. Am fost în stare să mă concentrez; și, pe Dumnezeul meu, există destule lucruri asupra cărora trebuie să mă concentrez, în seara asta voi lua trenul și mă voi întoarce acasă. (Acasă? Acasă.) Am telefonat taximetristului din sat să mă aștepte la gară. Acum șed la o masă șubredă, lângă o fereastră pe care mi se arată creștetul penat al unui platan verde, foarte prietenos, și dincolo de frunzele lui în ritmică legănare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
înghesuit, decât în spațiile deschise de la Capul Shruff. Am fost în stare să mă concentrez; și, pe Dumnezeul meu, există destule lucruri asupra cărora trebuie să mă concentrez, în seara asta voi lua trenul și mă voi întoarce acasă. (Acasă? Acasă.) Am telefonat taximetristului din sat să mă aștepte la gară. Acum șed la o masă șubredă, lângă o fereastră pe care mi se arată creștetul penat al unui platan verde, foarte prietenos, și dincolo de frunzele lui în ritmică legănare, un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
tragi-comica metropolă, care se înfiripă din clipa în care legătura cu societatea, fie în tren, fie în mașină, e brusc curmată. Am mers pe jos până la apartamentul meu (n-am vrut s-o las pe Rosina să mă conducă până acasă) și am făcut câteva cumpărături pe drum. Am dat frâu liber unei stări de dureroasă agitație. Harababura din camerele străine, care păstrau încă mirosul altor vieți, m-a întâmpinat cu ostilitate. Imediat, am început să caut febril fotografiile lui Hartley

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]