53,579 matches
-
corticale difuze cu arii hiperdense în interior (aspect dat de hemoragiile peteșiale). În stadiul acut (24-48 ore) se vizualizează multiple leziuni hipodense, însoțite de accentuarea edemului cerebral, care poate exercita efect de masă asupra structurilor cerebrale adicente; hemoragiile peteșiale se transformă în hematoame. În stadiul subacut leziunile prezintă priză giriformă de SDC. În stadiul cronic leziunile devin hipo- sau izodense cu parenchimul cerebral și de obicei se asociază cu atrofie cerebrală focală (fig. 3.21). Examenul RMN permite evidențierea leziunilor edematoase
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
cazul unei tumori localizate profund. Procesul patologic poate afecta atât substanța albă cât și pe cea cenușie. Speranța de viață în cazul astrocitoamelor variază între 2,5 și 15 ani. Este cunoscut faptul că aproximativ 10% din tumorile benigne se transformă malign, iar 50% din tumorile cu grading mic, tratate chirurgical se transformă în astrocitoame anaplazice și glioblastoame. Creșterea progresivă a astrocitoamelor fibrilare poate fi observată și fără creșterea nivelului de anaplazie [2]. Astrocitom de grad mic. Împărțirea glioamelor difuze în funcție de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
cât și pe cea cenușie. Speranța de viață în cazul astrocitoamelor variază între 2,5 și 15 ani. Este cunoscut faptul că aproximativ 10% din tumorile benigne se transformă malign, iar 50% din tumorile cu grading mic, tratate chirurgical se transformă în astrocitoame anaplazice și glioblastoame. Creșterea progresivă a astrocitoamelor fibrilare poate fi observată și fără creșterea nivelului de anaplazie [2]. Astrocitom de grad mic. Împărțirea glioamelor difuze în funcție de gradul de malignitate este importantă în selectarea tratamentului și în prognostic. Criteriile
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
provenită din celulele Schwann ale nervilor cranieni și spinali. Este de obicei solitar, descoperit la adult sau vârstnic. La tineri sau bilateral sunt întâlnite în cadrul neurofibromatozei. Sunt formațiuni solide, încapsulate, cu creștere lentă, pot degenera chistic și rar se pot transforma malign. Cele mici, <1 cm, sunt greu vizibile CT. Captează moderat SDC. Investigația RMN este utilă în diagnosticul componentei intracanalare. Au predilecție spre nervii senzoriali. Intracranian, principalul nerv implicat este nervul VIII (în particular componenta vestibulară) și mult mai rar
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
solitară sau plexiformă, neîncapsulată, cu creștere difuză, infiltrativă. Frecvent interesează traiectul ramului oftalmic al nervului trigemen, mai rar nervul facial. Au tendința de a invada structurile osoase adiacente și compartimentele bazei de craniu (orbita, hipofiza, fosa craniană mijlocie). Se pot transforma malign TUMORILE METASTATICE În fiecare an numărul pacienților oncologici crește în mod constant. Incidența metastazelor intracraniene este relativ mare. Deși pot fi observate la orice vârsta, mai des sunt întâlnite la pacienți vârstnici. Sunt localizate subcortical, dar pot fi găsite
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
este congenital, întâlnit extrem de rar. Localizarea tipică este pe linia mediană: selară, paraselară, în regiunea frontonazală, în fosa posterioară ca leziune de vermis sau în ventriculul IV. Au creștere lentă și se pot rupe cauzând o meningită chimică. Se pot transforma malign. Aspectul imagistic este de formațiune chistică bine delimitată, lobulată, cu densități grăsoase și semnal grăsos (hiperintens T1), ce conține adesea calcificări și nu captează SDC. Ruptura unui chist produce un aspect imagistic tipic de multiple „picături” cu semnal caracteristic
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
completa teza lui Mario Praz conform căreia decadentismul nu reprezintă decât o prelungire a romantismului în datele unei exces al dimensiunii erotice pe linia de evoluție sadiană a acestuia. Melancolia, una dintre temele specific romantice, cunoaște prin decadentism o metamorfoză, transformându-se în spleen, în langoare, în lassitude. Nu termenii însă descriu starea, ci noua état d'âme este cea care edifică termenii prin nuanțări și recontextualizări. În primul rând, melancolia este medicalizată, este transformată la rândul ei în simptom, parte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
romantice, cunoaște prin decadentism o metamorfoză, transformându-se în spleen, în langoare, în lassitude. Nu termenii însă descriu starea, ci noua état d'âme este cea care edifică termenii prin nuanțări și recontextualizări. În primul rând, melancolia este medicalizată, este transformată la rândul ei în simptom, parte mai largă a unui complex nevrotic pentru a fi în cele din urmă înregistrată ca fenomen patologic. Din această relație cu patologicul în forme mai mult sau mai puțin poetizate-estetizate decurge într-o primă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
imaginare despre artă, care ține locul religiosului. Sacerdoțiul artistic presupune edificarea unui spațiu de cult, acesta va fi templul artei amenajat fie pentru o întreagă grupare artistică cum este casa Secesiunii realizată de arhitectul Olbrich, fie că artistul își va transforma propria locuință într-un spațiu destinat artei și construit, decorat în consecință, cum este casa-atelier-muzeu a lui Gustave Moreau, a lui Fernand Khnopff sau a Ceciliei Cuțescu-Storck. Mai mult decât atât, pentru artistul decadent / simbolist la maison c'est l
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
credibilă în acest sens o realizează John Reed în Decadent Style, unde face diferența între stilul decadenței (style of decadence) și stilul decadent (decadent style). Primul asigură punerea în circulație a temei decadente, cel de-al doilea o internalizează, o transformă în fapt de stil, primul este o retorică, cel de-al doilea precizează o estetică, respectiv o poetică. Cu toate acestea, temele decadente, mai ales când constituie o configurație stabilă, precizează o arie de interes în această zonă. Un al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în tradiționala manieră "realistă". Moreau depășește însă convențiile picturii academice, pictura sa dobândind o notă caracteristică, ce o apropie de decadentism nu doar prin utilizarea topoi-lor specifici, precum cel al femeii fatale, Salomeea, față de care pictorul manifestă o atenție deosebită, transformând-o într-o figură obsesivă a grației și a cruzimii, ci și prin aglomerarea decorativistă a detaliilor într-un amestec de arhitectură orientală și bizantină. Caracterizarea pe care i-o face Huysmans prin intermediul personajului său, estetul decadent Des Esseintes, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
meduzantă a vidului. Oedip și Sfinxul se confruntă prin intermediul privirii, dramatizare a tensiunilor ce rezidă din ciocnirea contrariilor transpuse aici în registrul capacității de seducție; sau la nivel structural, între realismul anatomic și ornamentul flamboiant, exotic. Imaginea lui Zeus o transformă în cenușă pe Semele, Moreau ne prezintă această imagine interzisă a divinității pe care ochiul n-o poate cuprinde fără a fi ars de ea și transformat în neant. În Pețitorii (1852-1860) divinitatea prezidează măcelul, privirea care se dispersează asupra
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nivel structural, între realismul anatomic și ornamentul flamboiant, exotic. Imaginea lui Zeus o transformă în cenușă pe Semele, Moreau ne prezintă această imagine interzisă a divinității pe care ochiul n-o poate cuprinde fără a fi ars de ea și transformat în neant. În Pețitorii (1852-1860) divinitatea prezidează măcelul, privirea care se dispersează asupra scenei de carnaj se reface în punctul central al apariției ca și în dialogul dintre Sfinx și Oedip, reluat în Apariția, unde Salomeea este silită să contemple
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chiar atunci când tema indică anecdoticul și implicit mișcarea, ca în Salomea dansând în fața lui Irod (1876) avem senzația de litificare, unde gestul apare suspendat în afara timpului. Totul în jurul Salomeei rămâne imobil, iar această imobilitate se răsfrânge și asupra gesturilor ei, transformate într-o hieroglifă hieratică și crudă. De fapt, nu atât apropierea de literatură, cât relația cu o anumită literatură, literatura decadentă, pune în evidență specificul picturii lui Moreau și rețeaua de tensiuni, rapeluri și defazaje între viziune, idee și realizarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care o relevă pictura lui Moreau o constituie tendința ornamentului de a înghiți întreg spațiul și în general orice corporalitate. Aceasta face parte din aceeași estetică decadentă a fragmentului care se impune în defavoarea întregului. Pictura lui Moreau tinde să se transforme într-o caligramă, chiar dacă pictorul încă îndatorat picturii academice nu trece la stilizarea întregii compoziții, aruncând-o în bidimensionalitatea Art Nouveau-ului ca în picturile lui Jiri Mucha, spre exemplu. La aceasta se adaugă dispersia surselor, succesiunea în palimpsest a crochiurilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru înțelegerea unui spirit nu neapărat iconoclast, dar deschis spre o altă viziune și o altă sensibilitate, care aveau să configureze simbolism-decadentismul la sfârșitului secolului al XIX-lea. La rândul său, Klimt preia o temă clasică iluministă, pe care o transformă complet în opusul ei. Cele trei tablouri destinate să decoreze plafonul Universității din Viena, Filozofia, Medicina și Jurisprudența, trebuiau să reprezinte alegoric victoria luminii, respectiv a rațiunii, asupra forțelor întunericului, respectiv ale pulsiunilor instinctuale. Ele devin la Klimt alegorii ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceste chipuri au în comun o enigmatică tristețe colorată de reflexivitate, de meditație, de un rapel către propria interioritate, refuzând orice contingență. Pictorul afirma tranșant: "Din momentul în care le dai ceea ce oamenii numesc expresie, distrugi caracterul tipic și le transformi în portrete degradate, care nu-s bune de nimic"93. Prima paralelă o ocazionează pe cea de-a doua, între pictura lui Burne-Jones și cea a lui Dante Gabriel Rossetti, cu care are multiple afinități, printre care și orientarea proprie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
greacă pentru a evidenția caracterul ambiguu, amfibiu al Hygeei, ipostaza antropomorfizată a șarpelui. Simbol falic cu conotații bisexuale, șarpele joacă, prin excelență, rolul de mediator între lumi. Cel de-al treilea tablou le depășește în virulență pe cele două, Klimt "transformă spațiul, răstoarnă structura și radicalizează iconografia"101. Tabloul este împărțit pe două planuri stabilite pe verticală -, nu există propriu-zis fundal, Klimt renunțând la perspectivă -, unul superior al divinităților deliberative și unul inferior, care corespunde zonei infernale a divinităților executive, plan
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sale. Așa cum observă Schorske: Nicio crimă nu e imortalizată în tablou numai pedeapsa. Iar pedeapsa este sexualizată, psihologizată, ca un coșmar erotic într-un infern vâscos"102. Victima este predată forței justițiare a cărei expresie este monstruozitatea. Pedeapsa s-a transformat în tortură, iar această tortură privează "inculpatul" de orice apărare. Aspectul uterin al monstrului evocă înghițirea victimei devorată de vie; cele trei furii, eriniile Alecto, Megara și Tisiphone prezidează la împlinirea pedepsei. Cele trei au aspectul unor femei din societatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai multe paliere, pornind de la ilustrația de carte și arta ceramiștilor, la filatelie și bilete de bancă sau monede, de la vitralii și teracotă, la execuția de mobilier, cea mai amplă acțiune de acest fel desfășurată în presă și care se transformă aproape într-un studiu. Criticul subliniază încă odată necesitatea anulării unei distincții ierarhice între artele majore, pictura, sculptura, arhitectura și artele minore, artele decorative sau artele industriale pe care o întreține o prejudecată păguboasă: "ridicola și superstițioasa distincție între "marea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
citirea unei cărți frumoase (...). Foarte rar întâlnești ici colo interiouri decorate, de un gust înaintat, unde de cele mai multe ori nu e vorba decât de banale armonizări secessioniste"149. Baltazar evidențiază resortul intim care declanșează farmecul Art Nouveau-ului în obiectele banale transformate prin alchimie estetică în bijuterii: o scrumieră de Cellini, o tavă de Charpentier, o bijuterie de Lalique. Criticul trece de la expunerea modelului prestigios la câteva schițe-proiect ilustrate de propria artă decorativistă în domeniul studiului ceramicii. Ca și pentru Kimon Loghi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o descarce pe de-a-ntregul în pictură, unde se întâmplă să dezavantajeze distractiv subiectul tabloului. Și tot din tufișuri, prin urmărirea minunțioasă a detaliului, descoperă în forma unei frunze, în mlădierea unui vrej, nervul liniei decorative, care prin stilizare se transformă într-un caracteristic element de ornamentație, și a cărui valoare artistică reușește s-o potențeze printr-un instinct decorativ în stare de a face un tablou din simpla alăturare cumpănită și confruntare, a golului hârtiei (ce devine astfel motiv), c-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de plecare pentru edificarea identității unei culturi naționale. "Figurile lui Făt-Frumos și Ileana au inspirat deja pictori și poeți, dar ele așteaptă încă un Virgiliu, un Ariosto sau un Wagner. Ceea ce Chrétien de Troyes a făcut din vechile legende bretone, transformându-le în romane de aventuri care s-au răspândit în toată lumea, ceea ce mult mai recent Jordan 209 a făcut din Niebelungen și J. Wolff din câteva legende germane precum Vrăjitorul șobolanilor din Hamelin, poeții noștri ar putea face și domnul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al unor gânduri funebre, fiindcă ielele, în credința populară, nu sunt numai niște spirite care trăiesc în jurul apelor, în nori și păduri, ci mai răpesc uneori și sufletele oamenilor. Dar de data aceasta tragicul din gândul lui Smigelschi s'a transformat în eudemonie. Ielele lui sunt niște copilași veseli, cari se joacă în pădure, sau învârtesc hora fantastică deasupra unui lac ascuns între stânci"217. În studiul intitulat Hora ielelor, patru astfel de copii- iele, nu departe de reprezentarea unor putti
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la Expoziția din 1889, unde acesta ar fi avut un consistent succes de presă. După ce subliniază la rândul său sursa folclorică, Houssaye insistă asupra caracterului onirico-erotic al compoziției lui Mirea, imaginând și un dialog ilustrativ între norii care s-au transformat în apetisante corpuri feminine, asemeni zânelor-iele. "Un pictor român, d-l Mircea, ne prezintă o frumoasă legendă a țărei sale. (...) D-l Mircea a exprimat bine poezia legendei. Copilul pe jumătate culcat, în extaz, cu fața suptă și ochii întunecați
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]